Particularitatile chirurgiei si ortopediei pediatrice

4.7. TULBURARI DE COBORIRE A TESTICULULUI

Cadru nozologic

Testiculul este un organ care ia nastere din portiunea superioara a corpului Wolff, fiind situat in luna a IV-a a vietii intrauterine in regiunea lombara.

Dupa luna a IV-a testiculul incepe sa coboare spre scrot. Procesul de coborire dureaza aproximativ 8 saptamini. In acest interval, pot interveni o serie de factori teratogeni care perturba procesul de coborire, testiculul oprindu-se in migrarea lui. Astfel, aceste tulburari de coborire se pot manifesta sun 2 forme: a) testicului se opreste din procesul de migrare intr-un anumit punct situat insa in acest traseu. Daca oprirea migrarii intereseaza un singur testicul se vorbeste de monorhidie, sau criptorhidie daca ambii testiculi sint necoboriti; b) testiculul in procesul sau de migrare poate lua in traiect aberant, oprindu-se in alte regiuni. In aceste cazuri se vorbeste despre ectopia testiculara.

Frecventa tulburarilor de coborire a testiculului este relativ ridicata, ea interesind aproximativ 3% din populatie. La copii prematuri aceste tulburari se intilnesc intr-un procent de aproximativ 30.3%.

4.7.1. CRIPTORHIDIA ca si MONORHIDIA sint deseori expresia unor tulburati hormonale materne sau fetale. Astfel, in unele cazuri s-a pus in evidenta un exces de hormoni estrogeni materni in timpul graviditatii, in timp ce in alte cazuri s-au evidentiat tulburari hormonale ale fatului, stiut fiind ca functia endocrina a gonadelor este prezenta inca din perioada fetala.

In functie de momentul de actiune al factorilor teratogeni, testiculul poste fi oprit in coborirea lui in diferite regiuni anatomice, ceea ce a facut sa se identifice mai multe forme ale criptorhidiei sau monorhidiei. Astfel se disting: forma lombara, cind testicului necoborit isi pastreaza situatia sa initiala; forma iliaca, in acesta forma testiculul este oprit in pelvis sau imediat sub peretele abdominal, distingindu-se forma iliaca profunda si forma iliaca superficiala; forma inghinala, caracterizata prin situatia testiculilor pe traiectul canalului inghinal. Si in aceasta forma, testiculul poste fi situat la nivelul orificiului inghinal profund, pe traiectoria canalului sau la nivelul orificiului inghinal superficial. Spre deosebire de formele iliaca si lombara in care testiculul nu poate fi palpat decit eventual accidental, in forma inghinala, testiculul poate fi identificat cu ocazia palparii.

Dintre aceste 3 forme, cea mai frecventa este forma inghinala, ea reprezentind aproximativ 98% din cazuri.

Intr-un foarte mic procent testiculul poate lipsi complet.

Tabloul clinic este caracterizat prin lipsa testiculul din scrot si hipoplazia tegumentelor scrotale. Prin palpare se poate, de cele mai multe ori, evidentia testiculul pe traiectul canalului inghinal. El este mobil, nedureros la palpare. In situatia inghinala joasa, testiculul poate fi uneori coborit pina in scrot. Daca este eliberat de tractiune el se ascensioneaza din nou. Acesta varietate de testicul necoborit poarta denumirea de testicul flotant.

Testiculii flotanti nu trebuie considerati o tulburare de coborire, deoarece situatia in canalul inghinal al acestor testiculi este datorata hipertrofiei unor fascicule a muschilor cremasterieni care odata cu cresterea si dezvoltarea testiculilor vor permite descinderea acestora in scrot.

Uneori, in special la copiii care au depasit virsta de 5-6 ani si care au fost tratati hormonal, testiculii devin durerosi la palpare si uneori chiar si la mers

4.7.2 . ECTOPIA TESTICULARA
Este mult mai rara decit mono- sau criptorhidia. In cazul ectopiei testiculare, testiculul este situat in afara traiectului sau anatomic de coborire. Astfel, testiculii ectopici pot fi situati intraperitoneal, la nivelul coapsei, in triunghiul lui Scarpa, la nivelul perineului, etc.

Evident, de cele mai multe ori, testiculii ectopici nu sint accesibili palpatiei si depistarea lor poate fi dificila.

In prezent, testiculii necoboriti cit si cei ectopici care nu pot fi evidentiati prin examenul clinic, de cele mai multe ori, pot fi evidentiati prin echografie.

Consecintele viciilor de situatie a testiculilor.

Indiferent daca testiculul este oprit in migrare pe traiectul sau anatomic sau se gaseste intr-o situatie ectopica, conditiile de mediu fiind schimbate, testiculul va suferi o serie de modificari. Astfel, temperatura intraabdominala mai ridicata cu 2- 4C decit in scrot, lipsa de mobilitate si de cele mai multe ori compresiunea la care este supus au consecinte nefavorabile asupra dezvoltarii si functiei alterioare a glandei. Din cele doua functii, exo- si endocrine ale testiculului, functia spermatogenetica va fi cea afectata, prin degenerescenta tubilor seminiferi si a spermatogoniilor, fapt care va determina in final sterilitatea individului ,daca ambii testiculi sint interesati in procesul malformativ.

Atit testiculii ectopici, cit si cei necoboriti, pe lina consecintele care decurg din situatia lor vicioasa, mai sint expusi si altor leziuni. Astfel, datorita malformatiei pediculului, testiculul este expus posibilitatii de torsiune in jurul propriului sau pedicul, rezultind asa-numita torsiune testiculara.

Statisticile demonstreaza ca aproximativ 30% din torsiunile testiculare survin pe testiculi necoboriti.

Dintre malformatiile care se intilnesc asociate cel mai frecvent, in primul rind amintim hernia inghinala congenitala homolaterala. Dupa unii autori hernia ar fi prezenta in tulburarile de coborire a testiculului in 66-93% din cazuri.

Sindromul “Prune belly” este caracterizat printr-o triada simptomatica formata din: ectopie testiculara, megaureter si aplazia musculaturii peretelui abdominal homolateral.

Vicii de migrare a testiculilor se mai pot intilni apoi in diferite boli genetice ca: sindromul Klinefelter, sindromul Lauwrence-Moon-Bardet-Biedl, unele sindactilii cu caracter ereditar, sindromul Bloom, nanismul cu cap de pasare etc. toate aceste sindroame cu caracter genetic sint caracterizate prin multiple malformatii, in special ale scheletului unde este prezenta si criptorhidia.

Principii terapeutice.

Deoarece in unele cazuri de criptorhidie procesul normal de coborire poate continua si dupa nastere, in special sub influenta unui tratament hormonal, criptorhidia va beneficia atit de tratament medical, cit si de tratament chirurgical.

Tratamentul medical se va aplica numai acelor bolnavi la care cripto- si monorhidia nu este asociata cu alta malformatie congenitala a canalului vagino-peritoneal (hernie) si nu a survenit in urma unui interventii chirurgicale asupra regiunii inghinale.

De asemenea, tratamentul medical este contraindicat in situatiile ectopice ale testiculului.

Tratamentul medical se poste incepe inca din perioada de sugar si el consta din administrarea de Pregnyl.

Daca dupa o prima serie de tratament hormonal se constata ca testiculii au inceput sa coboare, dupa o pauza de 3-6 luni se va incepe o noua serie. Daca testiculul ramine in aceeasi pozitie, se va interveni chirurgical.

In ce priveste momentul interventiei chirurgicale, acesta trebuie situat la 2-3 ani.

Tratamentul chirurgical consta in descoperirea testiculului si coborirea lui in scrot. Concomitent se va rezolva si hernia care este deseori asociata. Rezultatele tratamentului sint foarte bune.