Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Încadrare diagnostica. Organizatia Mondiala a Sanatatii în ICD-10 codifica depresia, în cadrul tulburarilor afective, sub forma:

1. episod depresiv

episod depresiv usor cu sau fara simptome somatice;

episod depresiv moderat cu sau fara simptome somatice;

episod depresiv sever cu sau fara simptome psihotice;

2. tulburare afectiva bipolara

tulburare cu episod actual depresiv usor sau moderat, cu sau fara simptome somatice;

tulburare cu episod actual depresiv sever cu sau fara simptome psihotice;

3. tulburare depresiva recurenta

tulburare cu episod actual usor cu sau fara simptome somatice;

tulburare cu episod actual moderat cu sau fara simptome somatice;

tulburare cu episod actual depresiv sever cu sau fara simptome psihotice;

4. tulburare persistenta a dispozitiei afective - distimia;

5. tulburarea depresiva recurenta.

Clasificarea este valabila atât pentru depresia adultului, cât si pentru cea a copilului si adolescentului. Episoadele unice au fost separate de tulburarea afectiva bipolara si de alte tulburari episodice deoarece un procentaj ridicat al pacientilor prezinta numai un episod de boala.

Episodul depresiv poate avea intensitate usoara, moderata, sau severa. Subiectul vireaza dispozitional spre depresie, scade interesul general si bucuria, se reduce energia, ajungându-se la fatigabilitate crescuta si activitate diminuata. Alte simptome comune sunt: reducerea capacitatii de concentrare a atentiei, reducerea stimei de sine, idei de vinovatie, viziune trista si pesimista asupra viitorului, idei sau acte de autovatamare sau de suicid, somn perturbat, apetit diminuat. Dispozitia scazuta de la o zi la alta este independenta de circumstante Pentru episoadele depresive, indiferent de gradul de severitate, este necesara pentru stabilirea diagnosticului o perioada de minimum 2 saptamâni, dar pot fi acceptate perioade de timp mai scurte daca debutul este rapid, iar simptomele deosebit de severe. Alte simptome, cu colorit somatic, cum ar fi pierderea interesului sau placerii pentru activitati placute, lipsa reactiei emotionale la bucurii, trezirea matinala, cu 2 ore mai devreme ca de obicei, lentoare sau agitatie psihomotorie, scaderea apetitului, pierderi în greutate 5 procente din greutatea initiala – sunt luate în considerare numai daca sunt prezente cel putin 4 simptome de acest tip.

Gradul de severitate (usor, mediu, sever) sunt specificate pentru a acoperi o paleta mai larga de stari, întâlnite la diferite niveluri de practica psihiatrica. Subiectii cu episoade depresive usoare apar, de obicei, în cabinetele de medicina generala, în timp ce spitalele de psihiatrie se ocupa de pacientii care sufera episoade severe.

Episodul depresiv cu semne psihotice, este un episod depresiv sever, în care delirele, halucinatiile, sau stuporul depresiv sunt prezente. Ideile delirante implica, de obicei, ideea de pacat, saracie, dezastre iminente, a caror responsabilitate poate fi asumata de catre subiect. Halucinatiile auditive, sau olfactive, apar sub forma unor voci defaimatoare sau acuzatoare, mirosuri de murdarii putrede sau carne vie în descompunere. O lentoare psihomotorie severa poate progresa spre stupor.

Episodul depresiv din tulburarea afectiva bipolara. Tulburarea afectiva bipolara se caracterizeaza prin episoade repetate (cel putin doua) în care nivelele de dispozitie si activitate ale subiectului sunt perturbate. Perturbarea consta fie în elevarea dispozitiei, energie si activitate crescuta (manie, sau hipomanie), sau în scaderea dispozitiei, însotita de scaderea energiei si activitatii (depresie). Vindecarea este, de obicei, completa între episoade, iar incidenta pe sexe este aproximativ egala. Episoadele maniacale încep brusc si dureaza între 2 saptamâni si 4-5 luni, durata medie fiind de aproximativ 4 luni. Depresia tinde sa dureze mai mult, având o durata medie de aproximativ 6 luni. Episoadele de ambele feluri urmeaza, adesea, evenimentele stressante de viata, dar prezenta unui astfel de stress nu este esentiala pentru diagnostic. Primul episod apare la orice vârsta din copilarie pâna la senectute. Perioadele depresive pot îmbraca intensitate usoara, moderata sau severa, pentru diagnostic fiind esential sa existe cel putin un episod anterior hipomaniacal, maniacal, sau afectiv mixt.

Tulburarea depresiva recurenta se caracterizeaza prin episoade repetate depresive. Episoadele circumscrise dureaza între 3 si 12 luni. Între episoade vindecarea este completa, un numar mic de pacienti putând dezvolta o depresie persistenta. Tulburarea depresiva recurenta include reactiile depresive repetate, depresia psihogena, tulburarea depresiva sezoniera, depresia endogena. Episoadele depresive pot fi usoare, moderate, sau severe (cu sau fara simptome psihotice, cu sau fara simptome somatice), pentru diagnostic fiind obligatorie existenta a cel putin doua episoade, cu durata de minim doua saptamâni, care sa fi fost separate între ele de un interval de mai multe luni, fara o tulburare semnificativa a dispozitiei.

Distimia este o deprimare cronica a dispozitiei care nu întruneste criteriile pentru tulburarile depresive recurente din perspectiva duratei si intensitatii. Suferinzii au perioade de zile, sau saptamâni, în care se descriu ca simtindu-se bine, dar majoritatea timpului adesea luni în sir, sunt obositi si deprimati, totul constituie pentru ei un efort, nimic nu-i poate bucura. Acesti pacienti mediteaza si se plâng, dorm rau, au o stare de disconfort, dar, de cele mai multe ori, sunt capabili sa faca fata cerintelor vietii cotidiene. Din acest motiv distimia are multe în comun cu conceptul de nevroza depresiva. Debutul poate avea loc în pubertatea tardiva si dureaza mai multi ani, uneori indefinit.