II. Mania
Se considera ca 12% din cazurile de manie la adult au debutat sub vârsta de 10 ani (Carlson, Strober, 1975). La vârste mici exista, adesea, aceeasi maniera de intrare în puseu, prin: hiperkinezie pe spatiu larg, logoree, glume necontrolate, coprolalie, insomnii, dezinteres fata de scoala.
Episodul maniacal îmbraca trei grade de severitate, cu o simptomatologie caracteristica; dispozitie elevata, cresterea volumului si vitezei activitatii fizice si mentale. Ca si entitate clinica, vorbim de episod maniacal unic, sau, daca au existat episoade afective anterioare, de tulburare bipolara.
Hipomania este un grad usor de manie, elevatie usoara, energie si volum crescut al activitatii, sociabilitate si comunicare verbala crescute, reducerea nevoii de somn, iritabilitate, lipsa de rusine, fara a afecta grav capacitatea generala de efort. Mania fara simptome psihotice se caracterizeaza printr-o dispozitie care poate varia de la jovialitate nepasatoare la o stare de excitatie aproape incontrolabila, însotita de hiperactivitate, logoree, insomnii, atentie hipotenace, hipervigila, inhibitii sociale scazute, autoapreciere exagerata, grandoare, optimism excesiv. Pot apare tulburari perceptive, cum ar fi aprecierea culorilor ca fiind extrem de vii, hiperacuzie subiectiva, preocupare pentru detaliile fine ale materialelor. Tinuta este extravaganta, glumele nepotrivite, lipsesc convenientele, pacientii devenind uneori iritabili si suspiciosi. Durata episodului, conform ICD-10 trebuie sa fie de cel putin o saptamâna, iar intensitatea suficient de mare pentru a întrerupe munca si activitatile sociale. Mania cu simptome psihotice este o forma severa de boala, evoluând cu delir expansiv, de grandoare sau religios, de identitate sau de rol, cu posibila crestere a suspiciozitatii si iritabilitatii, ajungând pâna la delir persecutor. Exista polipragmazie dezordonata, fuga de idei, logoree, halucinatii.
În tulburarea afectiva bipolara incidenta pe sexe este egala, exista vulnerabilitate la boala conditionata genetic, o anume personalitate premorbida cu oscilatii afective nemotivate în timp, aparent fara semnificatie. Fiecare episod maniacal dureaza, în medie 6 luni, este declansat de anumite evenimente stressante de viata (neesentiale pentru diagnostic), vindecarea fiind completa între episoade. Diagnosticul diferential se impune, în functie de intensitatea simptomelor cu: hipertiroidismul, anorexia mentala, intoxicatii, schizofrenie afectiva, tumori frontale (moria), infectii (coree, lues). Tratamentul se face, în puseu, cu neuroleptice (Haloperidol, Clorpromazin, Levomepromazin), pentru profilaxia recidivelor utilizându-se Carbonatul de litiu sau Carbamazepina.
Dostları ilə paylaş: |