Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Încadrarea nozografica a schizofreniei în raport cu ICD-10 se face cu usurinta pentru vârsta pubertatii si a adolescentei, dar pentru cei mai mici, particularitatile dezvoltarii cognitive, insuficienta experienta de viata, limita redusa dintre real si imaginar, incapacitatea de introspectie, posibilitatile de a reactiona la boala, de a-si exprima dezechilibrul prin limbaj, confera simptomatologiei un grad mai estompat, deseori greu de diferentiat de defectivitatea care poate coexista. Capitolul F20 Schizofrenia include ca fenomene psihopatologice mai importante: ecoul gândirii, gândurile impuse, zborul si divulgarea gândirii, perceptia deliranta, ideile delirante de control, influenta sau pasivitate, halucinatiile în care voci vorbesc sau discuta despre subiectul respectiv la persoana a treia, tulburarile cursului gândirii si simptomele negative. Evolutia tulburarilor schizofrenice poate fi continua, episodica, cu aparitia unui deficit progresiv sau stabil, sau poate comporta unul sau mai multe episoade urmate de o remisie completa sau incompleta. Subcapitolul F20.0 Schizofrenia paranoida cuprinde acea forma caracterizata prin prezenta ideilor delirante relativ stabile de persecutie, însotite de halucinatii auditive, adesea cu caracter terifiant. Personalitatea ramâne multa vreme nemodificata, demersul este cronic, debutul se plaseaza în adolescenta. F 20.1 Schizofrenia hebefrenica este caracterizata prin prezenta unei perturbari afective, idei delirante, halucinatii fragmentare, fara caracterul terifiant din forma paranoida, aparute pe fondul unei bune dispozitii si dând impresia ca bo0lnavul se joaca cu propriile lui productiuni patologice. Comportamentul este iresponsabil, cu manierisme, gândirea de3zorganizata si incoerenta. Simptomele negative apar precoce (slabirea afectelor si abulie). Vârsta debutului se plaseaza la adolescenta sau adult tânar. F20.2 Schizofrenia catatonica presupune prezenta modificarilor psihomotorii: hiperkinezia sau stupoarea, supunerea automata, negativismul, momente de agitatie catatonica, la care se adauga o stare oniroida, asemanatoare visului, comportând profunde tulburari de gândire si experiente halucinatorii intens traite. F 20.3. Schizofrenia nediferentiata este o stare psihotica ce raspunde simultan mai multor forme de schizofrenie din cele descrise deja, fara predominenta neta a unui grup determinant de caracteristici diagnostice. F 20.4. Depresiunea postschizofrenica este un episod depresiv, eventual prelungit, survenit în cursul schizofreniei, însotindu-se cu un risc mare de suicid. F 20.5. Schizofrenia reziduala este stadiul cronic al evolutiei bolii, caracterizat prin simptome negative durabile, nu necesar reversibile (stare reziduala schizofrenica, schizofrenie cronica nediferentiata). F 20.6. Schizofrenia simpla apare insidios, cu tulburari de comportament bizare, imposibilitate de a raspunde exigentelor sociale, diminuare globala a performantelor. Subcapitolele F 20.8 si F 20.9 cuprind alte forme de schizofrenie (accesul schizofreniform, psihoza schizofreniforma, schizofrenie cenestopata) si schizofrenia fara precizare. F 23.1 Tulburarea psihotica acuta cu simptome schizofrenice are un tablou clinic polimorf si instabil, unele simptome tipic shizofrenice fiind prezente aproape tot timpul. F 23.2. Tulburarea psihotica acuta cu alura schizofrenica include simptome psihotice relativ stabile, justificând diagnosticul de schizofrenie, dar care persista mai putin de o luna (acces schizofreniform de scurta durata, psihoza schizofreniforma de scurta durata). În capitolul F 25 sunt cuprinse tulburarile schizo-afective, care pot fi de tip maniacal, depresiv sau mixt, incluzând simptome de schizofrenie asociate cu cele de tip depresiv/maniacal.