Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

8.. Principii terapeutice

Tratamentul complex medico-psiho-pedagogic poate fi realizat doar de o echipa formata din: pedopsihiatru, psiholog, logoped, pediatru, neurolog, endocrinolog, educator-defectolog, kinetoterapeut, maistri, familia. Obiectul terapeutic principal consta în stimularea si dezvoltarea la maximum a capacitatilor disponibile, însusirea deprinderilor de autoservire si munca, asimilarea cunostintelor scolare posibile si a celor necesare unei adaptari sociale si profesionale optime.

În diferentierea masurilor terapeutice trebuie tinut seama în special de gradul handicapului si structura resurselor existente, de eventualitatea existentei unor deficiente asociate, în special senzoriale, motorii sau emotionale.

Tratamentul specific este posibil doar în unele situatii particulare cum ar fi: hipotiroidismul congenital, fetopatia toxoplasmotica sau în unele boli genetice de metabolism (fenilcetonuria, galactozemia, etc.).

8.1. Tratamentul medicamentos vizeaza:

8.1.1. Corectarea instabilitatii psihomotorii si a reactiilor emotionale exagerate.

8.1.2. Psihostimulare, ameliorarea metabolismului cerebral, cresterea posibilitatilor de memorare, roborare.

8.1.3. Terapia manifestarilor convulsivante epileptice, cu respectarea regulilor generale de asigurare a eficacitatii maxime cu doze minime si evitarea efectelor secundare.

8.1.4. Deficientele motorii necesita, pe lânga terapia antispastica, gimnastica medicala sistematizata, fizioterapie, masaj galvanic, ionizari, cure balneare în sanatorii specializate (Oradea, Techirghiol), interventii chirurgicale (tenotomii).

8.1.5. Tratamentul bolilor somatice asociate.

8.2. Încadrarea familiala. Tratamentul retardului psihic presupune instituirea unui complex de masuri medico-psiho-pedagogice, diferentiate si individualizate, aplicate precoce cu perseverenta, în conditiile implicarii nemijlocite a familiei.

Familia ofera afectiunea de care copilul deficient are nevoie. Parintii trebuie ajutati si învatati sa accepte realitatea, sa continue actul terapeutic în conditiile situatiilor cotidiene, mediind astfel, procesul de socializare. Ei vor fi deprinsi (fara a neglija pe ceilalti copii normali) sa aplice sistematic la domiciliu schema terapeutica, stiut fiind, ca mai ales la copilul mic, ei au avantajul unor raporturi mai naturale si a unei comunicari mai complexe cu acesta.

8.3. Metode de instructie. Pedagogia este eficienta nu numai în scoli de masa, dar si în scoli speciale pentru deficienti si în spitale. Ea vizeaza, în functie de parametrii deficientei:

8.3.1. Educatia intelectuala: citit, scris, calcul, include programul de scolarizare al:

- liminarului (scoala normala);

- întârziatului mintal usor (scoala speciala ajutatoare).

8.3.2. Educatia fizica, cultura fizica medicala care implica tehnici complexe de reabilitare, adaptate deficientelor motorii.

8.3.3. Educatia morala se face prin psihoterapie comportamentala si socioterapie.

8.3.4. Educatia prin munca vizeaza ergoterapia si initierea profesionala în vederea integrarii socio-profesionale.

8.3.5. Educatia estetica se face sub forma art-terapiei si a muzicoterapiei, indicate în terapia deficientului mintal.

8.4. Posibilitati de integrare sociala a copiilor cu retard psihic. Exista comisii de diagnostic si triaj care se ocupa de ocrotirea minorilor la nivel judetean. Ele supravegheaza acordarea ajutorului material cuvenit prin lege, în functie de gradul handicapului; orientarea spre o forma de învatamânt corespunzatoare; orientare profesionala, încadrare în munca; institutionalizare.

Atitudinea pozitiva a societatii fata de copiii cu handicap psihic este o conditie indispensabila pentru evitarea unor reactii comportamentale neadecvate si asigurarea unei optime adaptari sociale.