| 1.2.5. Factori genetici
Studiile genetice au aratat importanta anumitor gene, în special în suprapondere si obezitate, neputându-se depista vreun marker genic pentru anorexie sau bulimie. S-a demonstrat, însa, ca exista o frecventa mai mare a anorexiei la gemenii monozigoti, comparativ cu cei dizigoti.
2. Anorexia mentala
2.1. Definitie
Termenul a fost utilizat pentru prima oara de medicul englez William Gull în 1873, care a descris un caz tipic de anorexie mentala (S. Abraham, D. Levellyn-Jones, 1997).
Anorexia mentala este o tulburare caracterizata prim pierderea deliberata de greutate, indusa si/sau sustinuta de pacient, secundara unui factor psihotraumatizant. Tulburarea apare, de obicei, la fetele adolescente (perioada de tranzitie de la copilarie, la adolescenta) si femeile tinere, mai rar fiind afectati adolescentii baieti si barbatii tineri (Meila, Milea 1988).
Definitia OMS (Organizarea Mondiala a Sanatatii): anorexia mentala este afectiunea caracterizata prin pierderea deliberata în greutate (sau în cazul copiilor la prepubertate, oprirea sau încetinirea cresterii si a dezvoltarii), tulburari de imagine corporala si o tulburare endocrina generalizata care include axul hipotalamo-pituitar-gonadal ce determina întârzierea menarhei sau amenoree secundara (Graham, 1991).
Exista patru criterii diagnostice:
-
Greutatea corporala mai mica de 85( din greutatea ideala.
-
Frica intensa de a nu deveni obez, chiar si atunci când este subponderal.
-
Tulburari de imagine corporala.
-
Amenoree (absenta a mai mult de 3 cicluri consecutive, în absenta administrarii anticonceptionalelor) la femeile postmenarha (Collier, Longmore, Hedgetts, 1997).
Dostları ilə paylaş: |
