Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Electroencefalograma este necesara, în primul rând, pentru depistarea disfunctiei cerebrale minime ce confera un grad de vulnerabilitate pentru bolile psihice; pentru diagnosticul diferential al manifestarilor critice functionale, pavorului nocturn, automatismului ambulator nocturn, enurezisului, cu epilepsia.

Alte examinari paraclinice care se impun în urma examinarii clinice psihiatrice sunt selectate în functie de caz: explorari imagistice cerebrale, examen oftalmologic (fund de ochi, acuitate vizuala), teste cito-genetice, enzimatice, imunologice, examenul lichidului cefalorahidian, dozari hormonale, aminoacizi urinari, test HIV, HBS, VDRL, etc.

Datele obtinute din interviu, examinare psihica, somatica, neurologica, psihologica, electroencefalografica, alte examinari paraclinice, sunt sistematizate si se face sinteza diagnostica a cazului în tipare nozologice actuale, în conformitate cu clasificarea OMS (ICD-10), sau cu cea adoptata de psihiatrii americani (DSM IV). De regula, diagnosticul psihiatric cuprinde: pe prima axa diagnosticul fenomenologic, cel al afectiunii psihice care a determinat internarea, sau consultul cu mentiunea ca ar putea fi mai multe diagnostice de acest gen; a doua axa diagnostica cuprinde afectiuni sau disfunctii neurologice asociate; a treia enumera bolile somatice concomitente; a patra descrie structura de personalitate pe care apare tulburarea actuala (daca este vorba, evident, de o dizarmonie de personalitate); ultimul diagnostic vizeaza mediul în care traieste copilul, de exemplu "Conflict familial", sau "Mediu policarentat". Numai formulând astfel concluzia diagnostica finala putem avea o imagine completa, unitara, asupra copilului care are nevoie de o interventie terapeutica adecvata.