Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Principii generale de tratament în tulburarile nevrotice. Esentiale pentru tratamentul tulburarilor nevrotice sunt: psihoterapia comportamentala, psihanalitica (restructurarea personalitatii, cresterea ego-ului, rezolvarea inconstienta a conflictelor-durata doi, sau mai multi ani, cu o ritmicitate a întâlnirilor de 3 ori pe saptamâna), cognitiva (de scurta durata, 5-20 de ore, utilizeaza metoda socratica bazându-se pe un model educational), familiala, de grup si interventia psihofarmaceutica simptomatica (sedative, anxiolitice, atidepresive, inductoare de somn, roborante). Tratamentul urmareste explicarea propriilor sentimente, gânduri, trairi, învatarea unor noi maniere de a percepe mediul înconjurator, asimilarea unor noi tipuri de coping, interventia în modificarea stilului de viata care întareste comportamentul nevrotic. Interventia primara se centreaza pe sporirea stimei de sine, încurajarea copiilor în directia comunicarii deschise si nondefensive, sporirea abilitatilor de rezolvare a problemelor. Scopul interventiei primare în colectivitatile de copii este de a identifica riscurile si de a minimaliza efectele factorilor care predispun la tulburari nevrotice. Asistentul social care intra în familiile cu risc are sarcina de a identifica copiii asimptomatici proveniti din medii în care oamenii stabilesc între ei relatii de dependenta, dominare sau lipsa de atasament, la care se adauga alte conditii care pot predispune indivizii la tulburari nevrotice: istoricul familiei, dinamica familiala, practicile cresterii copiilor care promoveaza sentimente de rusine si vina, rolul stresului si asteptarile sociale nerealiste. Prin consultanta familiala si parentala familiile sunt ajutate sa învete mai multe tipuri de comportamente adaptative: tehnici de reducere a stresului (meditatia, relaxarea progresiva, exercitii fizice), tipuri de exprimare a sentimentelor în anxietate. Un copil nascut într-o familie în care unul, sau ambii parinti, sunt nevrotici este într-o pozitie vulnerabila. Raspunderea parentala inadecvata, saracia, somajul, alti factori stressanti din mediu contribuie la situatia de criza cronica, putând împiedica abilitatea copiilor de a realiza o dezvoltare normala. Interventia secundara vizeaza identificarea timpurie a copiilor cu tulburari nevrotice, instituirea unui tratament prompt si eficace (medicamentos si psihoterapic-individual si familial), urmarirea reintegrarii în comunitate. Preventia tertiara include identificarea indivizilor care manifesta simptome nevrotice cronice. Readaptarea functionala în nevroze nu genereaza infirmitati psihologice severe, exceptând indivizii cu hipocondrie.