| Diagnosticul diferential se impune cu tulburarile de dispozitie datorate unei stari medicale generale (scleroza multipla, atac de hipotiroidism, etc.), pe baza anamnezei, examenului clinic general si a examinarilor de laborator. Se va exclude si tulburarea dispozitionala indusa de anumite substante, exceptând situatia în care abuzul de droguri, medicamente, etc. este secundar tulburarii afective. Daca însa, depresia apare numai în contextul sevrajului la cocaina, se stabileste diagnosticul de "Tulburare a dispozitiei cu caracteristici depresive, indusa de sevrajul la cocaina",
O tulburare depresiva majora cu aparitie concomitenta cu un factor de stres va fi diferentiata de tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiva. Dupa pierderea unei persoane iubite, chiar daca intensitatea si durata simptomelor este mai mare, ele se atribuie mai degraba dureroasei pierderi decât episodului depresiv major, atâta vreme cât nu persista mai mult de 2 luni, sau nu includ o încarcatura functionala marcata, preocupari morbide cu sentimentul lipsei de valoare, cu ideatie sucidara, simptome psihotice.
Tulburarea distimica presupune prezenta simptomatologiei depresive cu o intensitate mai putin severa si evolutie cronica, o perioada de cel putin 2 ani.
Tulburarea schizoafectiva presupune, pe lânga simptomatologia depresiva cel putin 2-3 saptamâni de iluzii sau halucinatii, semne de disociatie, istoria personala sau familiala putând fi de ajutor în stabilirea diagnosticului diferential, la fel ca si raspunsul la tratament.
Nivelul inhibitiei, randamentul general scazut ridica problema diagnosticului diferential cu dementa, dar în acest ultim caz, exista o istorie premorbida de activitate cognitiva în declin, investigatii neurologice si paraclinice caracteristice.
Dostları ilə paylaş: |
