Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

4. MEMORIA este o functie psihica complexa cu rol major în procesul cunoasterii, caracterizata prin capacitatea de fixare, pastrare si utilizare a informatiei. Prin intermediul ei omul reflecta realitatea obiectiva pe baza experientei lui anterioare, asigurând astfel continuitatea si coerenta vietii psihice.

Memoria permite reglarea comportamentului individului în functie de experienta anterioara, face posibila acomodarea lui la situatiile complexe de viata, iar experienta stocata constituie rezervorul gândirii si al imaginatiei. Prin memorie, individul, în tot cursul vietii, stocheaza, ordoneaza, ierarhizeaza informatiile în raport cu trebuintele sale, utilizându-le ulterior, în functie de cerintele de moment. Exista mai multe tipuri de memorie: auditiva, vizuala, combinatie audio-vizuala, motorie (la dansatori, balerini), mecanica (debili mintal), logica, memorie legata de simtul olfactiv, gustativ (care sta la baza talentului pe care îl au degustatorii de vinuri, producatorii de parfumuri).

Exista o memorie imediata, gratie careia, reproducerea sau recunoasterea unui material are loc într-un interval de timp ce nu depaseste 10 secunde; memoria recenta permite reproducerea sau recunoasterea materialului dupa mai mult de 10 secunde; memoria de lunga durata, sau a evenimentelor îndepartate reflecta faptele traite de la începutul vietii pâna în prezent.

Dellasiauve descrie cinci forme curente ale memoriei: simple repetitii mecanice (cele mai elementare manifestari ale memoriei), obisnuintele (reproduceri pasive, automate), memoria asociativa (presupune o intentionalitate), memoria de evocare (necesita interventia selectiei voluntare, evocarea fiind cautata în functie de datele situatiei prezente), memoria reflexiva (varianta cea mai intelectualizata prin utilizarea formelor anterioare într-un proces creativ).

Uitarea este fenomenul de stingere mnestica, dependent de absenta reactualizarilor, de prezenta unor procese inhibitorii sau lezionale cerebrale.

4.1. Tulburari calitative ale memoriei

4.1.1. Insuficienta memoriei, în ansamblu, sau în diferitele ei compartimente poate apare în insuficientele psihice. În cele primare atingerea mnestica este globala, desi se vorbeste uneori despre o memorie mecanica buna, sau despre o memorie de exceptie a cifrelor. În dementa se altereaza initial posibilitatile de fixare si apoi cele de evocare.

4.1.2. Amnezia presupune suspendarea mnestica totala, facând imposibila evocarea sau fixarea unei situatii particulare. Apare în reactii psihogene, sindrom Korsakov (alcoolic, traumatic, infectios), confuzie, psihoza maniaco-depresiva. În functie de debutul evenimentului psihotraumatizant, amneziile se grupeaza în:

4.1.21. Amneziile anterograde (de fixare) se caracterizeaza prin imposibilitatea fixarii imaginilor si evenimentelor dupa agresiunea factoriala, cu conservarea evocarilor anterioare evenimentului respectiv –lipsa posibilitatii de engramare a materialului recent. Survine în stari posttraumatice, postconfuzive, dementiale.

4.1.2.2. Amneziile retrograde (de evocare) sunt amnezii de evocare, se caracterizeaza prin dificultatea reactualizarii materialului engramat si survin în psihozele presenile, posttraumatice, stari dementiale. Amnezia retrograda apare însotita de amnezia anterograda, având o intensitate si întindere mai mica decât aceasta-element de diagnostic diferential cu simularea.

4.1.2.3. Amneziile progresive (antero-retrograde) presupun alterarea globala a functiei mnestice cuprinzând atât evocarea, cât si fixarea, fara sa fie delimitata de procesul de referinta.

4.1.2.4. Amnezia afectogena sau psihogena se manifesta printr-un blocaj mnestic datorat interventiei unui factor psihotraumatizant. Apare ca un mecanism de aparare, fiind, de regula, total reversibila.

4.1.2.5. Amnezia lacunara se caracterizeaza prin goluri de memorie, ca urmare a unor perioade în care a fost suspendata capacitatea de fixare, asa cum se întâmpla în traumatismul cranio-cerebral.

4.1.3. Hipomnezia este o dificultate de evocare, efort prelungit, durata prelungita a rememorarii, sentiment de gol de memorie. Poate fi marca a oboselii, poate exprima situatii nevrotice sau confuzionale de limita. Când evocarea este penibila, imprecisa, însotita de o stare afectiva negativa poarta numele de dimnezie.

Anecforia consta într-o usoara tulburare a functiei mnestice, în care subiectul evoca, cu ajutorul anturajului, evenimente care pareau uitate.

4.1.4. Hipermnezia este o evocare îmbelsugata, în avalansa continua, de cele mai multe ori traita cu satisfactie. În mentism este asociata de sentimentul trairii automate (nedorita, imposibil de oprit). Hipermnezia apare în stari hipomaniacale, stari febrile, în somn, epilepsie si în orice afectiune în care predomina procesele de excitatie. Forma suprema este viziunea retrospectiva, în care subiectul retraieste în câteva momente, principalele evenimente din viata sa (pericol existential, paroxisme anxioase, stari confuzionale halucinatorii).

4.2. Tulburari calitative ale memoriei

4.2.1. Paramneziile sunt amintiri "alaturea".

4.2.1.1. Paramneziile asociative: copilul nu are convingerea ca cele traite sunt experientele lui proprii, are impresia ca a citit sau a auzit de ele undeva. Apar în schizofrenie, în cadrul sindromului de depersonalizare.

4.2.1.2. Paramneziile de identificare sunt descris sub forma de "déja vu", "déja vecu", "déja entendu", când în prezenta unor situatii, experiente cu totul noi, are impresia ca le-a mai trait odata, ca le cunoaste.

4.2.1.3. Paramneziile de reduplicare: un eveniment care a avut loc în realitate este evocat ca si când s-ar fi întâmplat de mai multe ori.

4.2.2. Criptamnezia este însusirea involuntara a unui material, sau a unei idei de care bolnavul a auzit sau a citit, afirmând ca îi apartine.

4.2.3. Alomneziile sunt tulburari ale rememorarii trecutului.

4.2.3.1. Pseudoreminescentele constau în falsificarea mnestica sub raportul situarii cronologice; subiectul plaseaza în prezent evenimentele reale din trecut (în sindromul Korsacov).

4.2.3.2. Ecmnezia este retrairea activa, în prezent, a unor evenimente trecute, comportându-se ca si atunci.

4.2.3.3. Confabulatiile presupun falsificarea mnestica sub raportul situarii în real, cu reproducerea unor evenimente imaginare subiectul fiind încredintat ca evoca trecutul trait de el. Sunt prezente mai ales în starile confuzive toxiinfectioase, când au caracter oniric (de vis). În traumatismele cranio-cerebrale au caracter mnestic de fixare, umplând cu usurinta golurile produse de alterarea memoriei de fixare.