Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Diagnosticul autismului, în conformitate cu sistemul american de clasificare DSM-IV se bazeaza pe:

1. 
   Prezenta a sase sau mai multi itemi de la (1), (2), (3), sau cel putin doi de la (1), sau câte unul de la (2) si (3).
   

1. Înrautatirea calitativa a interactiunilor sociale, manifestata prin doua din urmatoarele:

1. 
   înrautatire marcata în folosirea comportamentului nonverbal, cum ar fi contactul ochi în ochi, expresie faciala, gesturi acompaniatoare ale relationarii interumane;
   
2. 
   esecul în a realiza o relatie apropiata cu nivelul de dezvoltare;
   
3. 
   blocaj spontan în cautarea placerilor, sau a contactului cu alti oameni (de exemplu, blocaj în a arata interes pentru anumite obiecte);
   
4. 
   blocaj în reciprocitatea emotionala si sociala.
   

2. Înrautatirea calitativa în comunicare, manifestata prin unul din urmatoarele:

1. 
   întârziere sau blocaj în dezvoltarea limbajului;
   
2. 
   în cazurile cu limbaj adecvat, înrautatire marcata în abilitatea de a sustine sau de a imita o conversatie;
   

c. folosirea stereotipa si repetitiva a limbajului;

d. blocaj al capacitatii de joc, corespunzator nivelului de dezvoltare.

3. Patternuri behavioriste restrictive, stereotipe de intensitate si activitate manifestate prin urmatoarele:

1. 
   preocupari stereotipe, anormale în intensitate si orientare;
   
2. 
   rutina, ritualuri morfofunctionale, inflexibilitate;
   
3. 
   manierisme motorii repetitive si stereotipe (tremor si miscari ale mâinilor, sau miscari ale întregului corp);
   
4. 
   preocupare persistenta fata de unele obiecte.
   

2. 
   Întârzierea si functionarea anormala în urmatoarele domenii cu început la aproximativ 3 ani:
   

1. 
   Interactiuni sociale.
   
2. 
   Limbaj utilizat în comunicarea sociala.
   
3. 
   Jocuri simbolice si imaginative.
   

3. 
   Nu poate fi atribuit diagnosticului de sindrom Rett sau tulburarilor dezintegrative ale copilariei.