Frecventa se estimeaza la 1,5-4/ 10 000 sub 12 ani (W. Green, 1989), iar la adulti de 0,7-7,1/1 000 (0,80% în medie).
Etiopatogenie. Se vorbeste tot mai mult despre un model multicauzal în schizofrenie (M.Lyon, 1989): predispozitie genetica (vulnerabilitate a sistemului nervos central), materializata gratie unei infectii virale intrauterine care determina leziuni si modificari structurale la nivelul sistemului limbic si a principalelor conexiuni cu amigdala, formatia reticulara ascendenta, scoarta frontoparietala si prefrontala, cu corpii striati. Hipofunctia cronica a lobului anterior cerebral determina compensator o hiperfunctie la nivelul corpilor striati cu consecinta disfunctionala asupra sistemelor de transmisie noradrenergice, serotoninergice, dopaminergice, histaminergice si colinergice, care se reflecta negativ asupra neocortexului, hipotalamusului, talamusului, formatiunii reticulare ascendente, explicând dificultatile de prelucrare a informatiei.