Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

9. VOINTA nu este o functie psihica, ea este componenta psihicului uman prin care se realizeaza constiinta în activitate. Ajuta individul sa treaca la actiune, raspunzând de initiative si decizii. La îndeplinirea oricarei actiuni participa o vointa activa si vointa de suport care sta la baza perseverentei, tenacitatii în directia reusitei, sau a depasirii unui obstacol, având un rol mobilizator. Exista si un alt tip de vointa, aparent pasiva, cu caracter inhibitor, responsabila de stapânirea de sine, care frâneaza reactia imediata si pulsiunile indezirabile, numita vointa inhibitorie, care sta la baza amânarii.

9.1. Tulburari cantitative ale vointei

9.1.1. Hiperbulia este exagerarea fortei volitionale, întâlnita si la persoane normale, ca expresie a fortei lor temperamentale (dârzenie, fermitate). În starile obsesivo-fobice apare un efort volitional în directia eliberarii de sub invazia ideilor sau actiunilor obsesive. În toxicomanii hiperbulia are un caracter unidirectional, îndreptat spre procurarea drogului. La paranoici hiperbulia merge pâna la sacrificiu în sensul ideilor delirante.

9.1.2. Hipobulia este definita ca indecizie în fata a doua solutii contrare, traducându-se comportamental prin scaderea capacitatii de a actiona. Apare în suferinte somatice, când atentia este fixata pe boala în general, în starile nevrotice, în cerebrastenia posttraumatica, în fazele maniacale si hipomaniacale (consecinta a instabilitatii si agitatiei). În insuficienta psihica primara sau secundara, hipobulia se înscrie pe linia nedezvoltarii psihice, respectiv a deteriorarii psihice globale. La psihopati, hipobulia se defineste ca un defect volitional de dezvoltare.

9.1.3. Abulia semnifica, de cele mai multe ori, o hipobulie accentuata. Este o tulburare a vointei si activitatii caracterizata prin pierderea spontaneitatii si initiativei. Apare în catatonie, când bolnavul nu este capabil sa întreprinda nici o actiune. În depresiile profunde (endogene), bolnavul este atât de inhibat, de lipsit de initiativa, încât nici macar suicidul nu îl poate materializa, desi îl preocupa permanent.

9.2. Tulburari calitative.

9.2.1. Disabulia este dificultatea de a trece de la o actiune la alta, sau de a finaliza o actiune începuta, însotita de o stare de perplexitate, în debutul schizofreniei.

9.2.2. Parabulia consta în insuficienta volitionala, însotita, sau chiar determinata de anumite dorinte, impulsiuni, sau acte parazite. Se întâlneste în ticuri, spasme, schizofrenie.

9.2.3. Impulsivitatea se însoteste de insuficienta vointei pasive, inhibitorii, ca rezultat al lipsei de frâna, traducându-se în plan comportamental prin acte impulsive, de multe ori cu caracter antisocialo. Apare la indivizi cu temperament coleric în situatii conflictuale, la psihopatii excitabili, impulsivi, la nevroticii anxiosi.