Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

2. IMAGINATIA este acea functie psihica prin care se realizeaza reflectarea mintala a unor imagini care nu au fost percepute anterior, dar al caror izvor provine tot din realitatea obisnuita. Prin intermediul ei, omul poate transforma realitatea în conformitate cu nevoile si interesele lui; fara imaginatie nu se poate vorbi despre stiinta sau despre activitate creatoare. Ce frumos, genial, si-a imaginat Jules Verne calatoria spre centrul pamântului, sau drumul spre luna, sau sub apa, desi nu a fost niciodata acolo, având ca suport cadre, evenimente, fenomene existente în viata de fiecare zi.

2.1.Scaderea imaginatiei poate fi întâlnita în contextul general al insuficientei psihice, fie prin nedezvoltare (retard psihic), fie prin denivelare (dementa).

2.2.Exaltarea imaginatiei poate avea diferite intensitati:

2.2.1.Bovarismul copilului normal, mai ales în perioada prescolara, se traduce prin capacitatea lui de a simti, de a trai capacitatea altuia decât este în realitate. Este un mecanism psihologic de aparare, aceasta identificare cu tata, sau cu un personaj preferat din desene animate, pentru rezolvarea pe plan mintal a unor situatii limita pentru copil. Termenul este derivat de la numele eroinei romanului "Doamna de Bovary" scris de G. Flaubert, care întrupa un astfel de model.

2.2.2.Mitomania este tendinta constitutionala de a altera realitatea. Dupre’ descrie trei grade ale mitomaniei la copil:

2.2.2.1.Simpla alterare a adevarului apare la copiii mici gratie lipsei de experienta polisenzoriala, fiind adesea stimulata de povestile adultilor.

2.2.2.2.Minciuna propriu-zisa se subîmparte în:

2.2.2.2.1.Pseudominciuna apare la copilul sub 7 ani din cauza gândirii lui magice, în care posibilul se confunda foarte usor cu realul, motiv pentru care ea nu constituie semnul unei alterari psihice.

2.2.2.2.2.Minciuna sociala sau adevarata apare numai dupa 7 ani, când copilul este constient de deformarea realitatii, prin care urmareste un anumit scop.

2.2.2.2.3.Minciuna patologica apare atunci când copilul nu este constient de faptul ca minte (psihopati).

2.2.2.2.4.Minciuna reactiva, de tip nevrotic, apare exploziv, în contextul unei tensiuni emotionale puternice, fara ca persoana în cauza sa poata da ulterior o explicatie minciunii sale.

2.2.2.2.5.Fabulatia completa este forma coerenta a mitomaniei, care apare în psihopatia isterica; se poate construi, un întreg roman al carui personaj principal este individul în cauza, complicându-se în situatie pâna când anturajul îi spulbera imaginatia bolnavicioasa.

2.3.Delirul de imaginatie apare la bolnavii psihotici, schizofreni, sau în formele grave de psihopatie isterica. Dupre’ descrie doua forme ale acestui delir:

2.3.1.Forma acuta are o evolutie rapida, în bufee si un prognostic mai bun. Este o forma de reverie romantica, paroxistica, aparuta în pubertate sau adolescenta, de obicei cu continut de grandoare sau megalomanie. In anumite cazuri exista o stare psihotica predeliranta, care duce la disolutia constiintei, dupa care urmeaza delirul. Aceasta forma de delir poate apare ca prodrom în debutul schizofreniei la copii.

2.3.2.Forma cronica este descrisa astfel de Porot: "Imaginatorul exprima idei, expune povestiri, emite afirmatii aparute în psihicul sau, carora se ataseaza cu încredere, în afara oricarei judecati sau experiente. Se constituie când subiectul trece de la o conceptie falsa, fantezista, izolata, la edificarea unui ansamblu de credinte sistematice, durabile."

Bolnavul are un aspect degajat, constiinta allopsihica prezenta, el plasându-se în centrul actiunii, adoptând uneori atitudini potrivnice normelor etice. La psihopatul autist, în adolescenta, poate îmbraca forma unei reverii, care poate trece apoi într-un delir polimorf, în care vom gasi întotdeauna elemente de persecutie si fabulatie (filiatie, erotomanie, megalomanie).