Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

TULBURARI DE COMPORTAMENT LA COPII SI ADOLESCENTI

Comportamentul reprezinta nu numai modalitatea prin care îsi face simtita prezenta în lume, ci si expresia relatiei omului cu lumea (Ghiran, 1994, 1998). Din aceasta perspectiva, comportamentul poate servi nevoilor adaptative ale individului, tinând cont atât de interesele proprii cât si de cele ale lumii la care se adapteaza, situatie în care are un caracter echilibrat, progresiv în perioada de dezvoltare, stând la baza procesului de realizare a echipotentialitatii psihogenetice si de împlinire a personalitatii sale. Când echilibrul cu lumea nu este corespunzator, comportamentul copilului are un sens regresiv, dezadaptativ, derapant, potrivnic intereselor lui de autoreglare si autodeterminare în procesul devenirii sale. Deoarece procesul adaptarii umane este atât de complex, cerintele atât de variate si factorii determinanti atât de numerosi, comportamentul are perspective multiple ce nu pot fi deduse una din alta. Acestea sunt de natura biologica, psihologica, psihopatologica, sociala, culturala, juridica, morala etc. Comportamentul mai tine si de situatia în care ne aflam, de rolul pe care îl jucam în acel moment, de asteptarile celor din jur, ca si de propriile pretentii raportate la noi.

În esenta, comportamentul este expresia exterioara a trinomului bio-psiho-social reprezentat de personalitate. Sub aceasta incidenta, el exprima mai multe structuri determinante, ce se pot constitui în multiple mecanisme etio-patogenetice pentru tulburarile sale. Astfel, comportamentul exprima:

• 
  Structura instinctuala a personalitatii, ce are un caracter prevalent, autonom, involuntar si inconstient, cuprinzând tendintele, trebuintele si pulsiunile elementare.
  
• 
  Structurile afective, ce pot fi constientizate, dar sunt slab controlate volitiv.
  
• 
  Structurile cognitive, ce sunt constiente si voluntare, cum ar fi cele gnozice – perceptiile si cele praxice – vointa si activitatea.
  
• 
  Structurile simbolice, corespunzatoare activitatii si vietii intelectuale, cum ar fi imaginatia, memoria si gândirea.
  

Sub aceasta incidenta, comportamentul exprima atât toate structurile personalitatii în masura dezvoltarii lor, cât si câmpurile dinamice ale personalitatii, care se constituie frecvent – asa cum se va vedea în continuare – în surse majore ale devierilor comportamentale. Pot fi subliniate:

• 
  Câmpul motivational – ce structureaza motivele necesare actiunilor noastre.
  
• 
  Câmpul atitudinal – din care rezulta discernamântul necesar comportamentului adaptativ.
  
• 
  Câmpul volitional – menit sa ne confere decizia strict necesara trecerii la actiune.
  

În concluzie, comportamentul ne exprima în totalitate, dar nu toate elementele au aceeasi valoare pentru definirea individualitatii noastre..