Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Tulburari hiperkinetice: (sindromul atentional deficitar)

Acest grup de tulburari este caracterizat prin: debut precoce; o combinatie între un comportament hiperactiv slab modulat cu neatentie marcata si lipsa implicarii în activitati persistente cu scop si persistenta în timp a acestor caracteristici comportamentale.

Anomaliile constitutionale joaca un rol important în geneza acestor tulburari. S-a propus utilizarea termenului diagnostic de "tulburare de tip deficit al atentiei" pentru aceste sindroame.

Tulburarile hiperkinetice apar precoce în dezvoltare (de obicei în primii 5 ani de viata). Caracteristicile lor principale sunt lipsa de persistenta în activitati ce cer o implicare cognitiva si tendinta de a se muta de la o activitate la alta fara sa duca la bun sfârsit nici una din ele, împreuna cu o activitate dezorganizata, neregulata si excesiva. Aceste probleme persista de obicei, dar multi indivizi afectati prezinta o ameliorare progresiva. Copiii hiperkinetici sunt frecvent necugetati si impulsivi, riscând accidente si având probleme disciplinare din cauza încalcarii regulilor.

Tulburarile hiperkinetice sunt mai frecvente la baieti. Dificultatile de citire si/sau ale altor abilitati scolare sunt comune.

Pentru stabilirea diagnosticului problemele comportamentale caracteristice trebuie sa aiba un debut precoce (înainte de vârsta de 6 ani) si o durata lunga. Totusi, înainte de vârsta intrarii în scoala, hiperactivitatea este greu de recunoscut din cauza limitelor largi ale normalitatii; numai manifestarile extreme trebuie sa fie diagnosticate la copiii prescolari.

• 
  Tulburari ale activitatii si atentiei.
  
• 
  Tulburare hiperkinetica de conduita.
  
• 
  Alte tulburari hiperkinetice.
  
• 
  Tulburare hiperkinetica nespecificata.