Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului



Yüklə 0,9 Mb.
səhifə13/22
tarix07.04.2018
ölçüsü0,9 Mb.
#47701
1   ...   9   10   11   12   13   14   15   16   ...   22

Intervierea copilului


  • axat pe relaaiile copilului in familie, in scoala, cu copiii de vârsta lui

  • evaluare generala a psihopatologiei (in special probleme emotionale si de respect de sine)

  • scalele de autoevaluare (supliment al interviului, problemelor emotionale la copiii mai mari de 9 ani)

  • observarea comportamentului copilului in timpul examinarilor clinice

  • evaluari repetate (dezinhibiaia sociala a copilului, abilitatea de a se concentra, tulb. de limbaj, posibile)

Informatii de la gradinita si scoala


  • informatii de la profesori despre comportamentul copiilor, probleme de conduita si relatiile sociale cu copii de aceeasi vârsta

  • chestionarele standardizate sunt metoda cea mai buna

  • rapoarte scrise sau telefonice de la profesori

Teste psihometrice


  • testul pentru coeficientul de inteligenta (Ex: WISC-III)

  • teste de vorbire si de limbaj daca exista dificultati de comunicare

  • teste pentru atentie, impulsivitate

  • trebuie ghidate de antecedentele si examenul fizic al copilului

  • auzul copilului

  • imaturitate in functiile motorii fine sau grosiere pentru ticuri

  • daca exista antecedente sugestive - EEG,

  • daca este o tulburare de dezvoltare, estimarea cromozomilor si a ADN-ului genei X fragile

TRATAMENTUL SINDROMULUI ATENTIONAL DEFICITAR


  • baza tratamentului trebuie sa fie educatia si consilierea.

  • examinatorul informeaza parintii copilului, profesorul, educatorul despre tulburarile hiperchinetice, in special simptome, etiologie, evolutie clinica, prognostic si tratament

  • consultarea examinatorului cu parintii, cu scoala, transferul copilului intr-o clasa speciala sau schimbarea scolii.

  • copiii cu varsta suficient de mare, educati sa se autoobserve si sa se autoevalueze.

  • terapeutul ajuta parintii si profesorii, sa identifice situatiile specifice sa gaseasca tehnici comportamentale pentru acele situatii (sa incurajeze comportamentul adecvat si compliant, sa foloseasca consecintele negative ca exemplu neadecvat)

Antrenarea parintilor si interventiile comportamentale in familie

1. Identificarea situatiilor problema specifice (monitorizare continua a programului copilului)

2. Analizare impreuna cu parintii a consecintelor pozitive sau negative si eventualitatile unui comportament adecvat sau nu (inconsecventa in aplicare identificata)

3. Daca interactiunile copil-parinte sunt mai frecvent coercitive si neplacute decat pozitive si armonioase- sedinte de joc supravegheate.

4. Invatarea parintilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor si de a impune reguli (Ex sa se uite direct in ochii copilului, sa nu dea prea multe comenzi in acelasi timp), sa incurajeze complianta copilului. Folosirea situatiilor “problema” specifice (Ex timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini. Activitatile care le fac placere copiilor, spre exemplu mai mult timp liber petrecut impreuna cu parintii, ar trebui folosite ca recompensa pentru un comportament cuminte, mai degraba decat un lucru material (Ex bomboane, duciuri).

5. Impreuna cu parintii, gasirea consecintelor negative pentru problemele de comportament. Folosire sistemul fapta-rasplata pentru a reduce numarul unor probleme mai frecvente (Ex isi paraseste tot timpul locul in timpul meselor sau in timp ce-si face lectiile, ignora cu desavarsire diferitele reguli din familie)- parintii sa interzica copiilor cartofii prajiti sau baile sn piscina, sau orice activitate care le face placere, daca nu se conformeaza regulilor de comportament. Aceste mici interventii trebuie explicate foarte bine parintilor si trebuie sa fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive.

6. Daca este posibil, se face din copil un membru activ in tratament. Pentru copiii de varsta scolara folositi proceduri de autoevaluare legate de anumite situtii (Ex parasirea locului in timpul mesei).

  • regulile din familie si gospodarie clare, bine definite si consecvent aplicate (rutina previzibila ajuta in structurarea timpului)

  • arie de studiu organizata, linistita, ferita

Interventii comportamentale la copii in gradinita, scoala

  1. Se discuta structura lectiilor si cerintele avand copilul asezat aproape de profesor alternand perioadele de lectura cu scurte perioade de exercitii fizice.

  2. Se identifica problemele specifice (Ex copilul raspunde inainte ca profesorul sa termine de formulat intrebarea sau isi paraseste locul in timpul orelor).

  3. Se monitorizeza frecvent progresele copiilor cu o scala de evaluare. Se analizeaza consecintele pozitive, negative si eventualitatile unui comportament adecvat sau “problema”.

  4. Daca relatia profesor-copil este conflictuala, antrenarea profesorului: discutarea unor metode eficiente de comunicare a comenzilor si a cerintelor, de stabilire a unor reguli, de incurajare a compliantei copilului si de gasire a unor consecinte negative (comportament inadecvat).

  5. Se folosesc sistemele simbolice pentru a intari si sublinia comportamentul adecvat sn anumite situatii. Se creste timpului de joaca, scade volumului temelor pentru acasa, timp de joaca special impreuna cu terapeutul.

  6. Copilul trebuie integrat activ in procesul terapeutic.

  • copilul localizat in partea din fata a clasei, central, langa profesor.

  • colegii de clasa care reprezinta modele de comportament adecvat trebuie asezati in apropierea lui.

  • amestec de activitati cu solicitare redusa sau ridicata de energie ar fi mai de dorit.

  • activitatile ar trebui sa fie stimulative, interesante si sa implice ma multe proiecte manuale decat munca la tabla , in banca sau lectura.

Yüklə 0,9 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   9   10   11   12   13   14   15   16   ...   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin