Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

DIAGNOSTIC

COMPARATIE ÎNTRE TULBURAREA HIPERHINETICA DIN ICD-10 SI SINDROAMELE AD / HD DIN DSM-IV

1. Neatentie	2. Hiperactivitate	3. Impulsivitate
nu este atent	- neastâmparat	- vorbeste excesiv (ICD–10)
lipseste concentrarea	- îsi paraseate locul	- îsi pierde cumpatul usor
- nu asculta ce se vorbeste	- fuge	- nu poate astepta
nu-si termina lectiile	- galagios (DSM-IV)	- întrerupe orice activitate
este dezorganizat	-dificultati în pastrarea linistii (ICD-10)
îsi pierde lucrurile	- vorbeste excesiv
este distrat
uita usor

ICD-10: 1. 6 simptome din 8////2.3simptome din 5///3. 1 din 4 simptome

COMORBIDITATEA

1. Tulburari de comportament (studii longitudinale: hiperactivitatea la copiii de vârsta scolii primare este un factor de risc)

2. Tulburari emotionale: anxietatea, depresia, stima de sine scazuta, nesiguranta (esecurilor in relatiile interumane)

- risc mai crescut la copii mai mari (11-12 ani) fata de copii de 7-8 ani si comorbiditatea este mai frecventa daca hiperactivitatea este pervaziva (adica, raportata si de scoala si de parinti) fata de hiperactivitatea situationala (raportata doar de parinti).

3. Dificultati specifice de invatare Posibil diferite grade de intârziere a dezvoltarii neuropsihice, exprimare simpla, coordonarea motorie nesigura, scrisul si abilitatea de a citii sunt sub asteptari, fata de vârsta cronologica.

4. Ticurile pot fi atribuite efectelor adverse ale medicamentelor stimulantes (nu e valabil in toate cazurile)s probleme in controlul impulsurilor apar uneori si sunt parte caracteristica a Sindromului Tourette.

DIAGNOSTICE DIFERENTIALE

• 
  Hiperchinezia cu stereotipii, alte forme de tulburari pervazive de dezvoltare
  
• 
  Anxietatea si modificarile de dispozitie sunt uneori cauza hiperactivitatii
  
• 
  Tulburarili de adaptare, tulburarile de atasament
  
• 
  Sindroamele cerebrale cronice pot fi prezente concomitent cu comportamentul hiperactiv. Disfunctia cerebrala nu este un diagnostic diferential (posibila cauza)
  
• 
  Retardul mental poate coexista (nu poate exclude diagnosticul)
  
• 
  Tulburarile de comportament fara deficit de atentie
  

ETAPE IN DIAGNOSTIC

Asistenta primara de sanatate:

• 
  detectare simptome de AD / HD
  
• 
  stabilire ca aceste simptome sunt prezente si nu dificultati obisnuite de somn sau tulburari de comportament (date de la parinti si profesori)
  
• 
  examen fizic complet, pentru a exclude o afecttiune fizica (atentie la verificarea auzului si la istoric de epilepsie)
  
• 
  daca simptomele de AD / HD cauzeaza probleme in viata sociala a copilului, evidenta psiatrie
  

Asistenta psihiatrica:

• 
  trebuie sa furnizeze un sfat adecvat
  
• 
  evaluare diagnostica amanuntita
  
• 
  interviuri, separat cu parintii si cu copiluls
  
• 
  informatii de la gradinita si scoalas
  
• 
  evaluare inteligenta, atentia , impulsivitatea
  
• 
  informatii clinice privind comportamentul copilului in timpul internarii
  
• 
  examen fizic complet.
  
• 
  copilul trebuie vazut de mai multe ori, cu reevaluare a simptomelor
  
• 
  gasirea explicatiilor alternative pentru simptomele copilului sau orice tulburare comorbida
  
• 
  conlucrare multidisciplinara
  

Interviu clinic cu parintii

• 
  clarificare simptome psihopatologice si evolutia problemelor
  
• 
  antecedentele personale ale copilului si antecedentele heredo-colaterale
  
• 
  câti membrii din familie sunt afectati - relevant pentru etiologia genetica,
  
• 
  istoricul sarcinii si al nasterii (cresterea fetala, toxemia, sângerri sau infectii severe in timpul sarcinii, diabet sau istoric de epilepsie la mama, alte boli materne sau traumatisme, starea malnutritie a mamei)s mama consumul de medicamente, tutun, alcool sau droguris vârsta gestionala, complicatiile la nastere, greutatea copilului la nastere
  
• 
  antecedentele de dezvoltare (dezvoltarea psiho-motorie, limbaj, atasament, problemele de alimentatie si somn)
  
• 
  temperamentul precoce
  
• 
  antecedentele patologice, istoric de epilepsie sau ticuri, tratamente pe care le-a facut (in special anticonvulsivante, antihistaminice, simpaticomimetice, steroizi), iar daca este adolescent, istoricul de psihoze este important.
  
• 
  informatii despre problemele familiei respective (financiare, conflicte intre parinti, mediu ostil familial, etc.).
  
• 
  chestionarele specifice contin criteriile de diagnostic continute in ICD-10 si DSM, orice variatie individuala, timpul de debut si modul de dezvoltare al simptomelor, daca acestea sunt prezente si la membrii familiei
  
• 
  probleme inrudite: tulburari de comportament, de invatare, problemele emotionale, ticurile alcolismu
  
• 
  diagnosticele comorbide si diferentiale trebuie sa fie investigate: la adoescenti - tulbur\rile de personalitate “de granita”, abuzul de substante toxice si schizofrenia
  
• 
  scalele de avaluare ale parintilor sunt folositoare ca supliment al interviurilor (nu le inlocuiesc)