Partide politice europene – Curs anul III
Yüklə 50,61 Kb.
|
|
tema 2: partide politice europene – tendințe și probleme către un sistem transnațional de partide? Contentsce sunt partidele europene 1 familii politice – relaționări și dependențe 2 relația partide europene – partide naționale 2 variabile în crearea unui sistem de partide transnațional 4 coeziunea ideologică în cadrul partidelor europene 4 selecția candidaților 6 tradițiile naționale 7 finanțarea 7 legislația electorală 9 cadrul instituțional și competiția politică 10 concluzii: către un sistem de partide transnațional? 11 bibliografie tema 2 12 ce sunt partidele europenePartidele politice europene sunt, de fapt, asociații federale de partide naționale și regionale din statele europene. Astfel, partidele naționale care împărtășesc aceleași vederi politice și compatibilități ideologico-doctrinare și-au instituționalizat colaborarea sunt forma partidelor politice la nivel european. Definirea acestora din urmă ca asociații indică practic gradul lor de dezvoltare și de coeziune internă, diferit față de cel al partidelor naționale. Partidele politice europene prezintă o serie de caracteristici, care pot fi sintetizate după cum urmează: La nivelul formațiunilor componente ale unui partid european există un acord cu privire la orientare și obiective, o cooperare permanentă, pe baza unui statut agreat, precum și un program politic decis de organismele politice relevante. Altfel spus, la fel ca partidele naționale, și cele europene au obiective precise, „legi” interne de funcționare și documente programatice. În termeni de structură, mod și teren de manifestare, partidele politice sunt transnaționale. Ele operează în cadrul sistemului politic al UE, parlamentarii lor aparținând aceluiași grup din cadrul PE. Partidele europene caută să organizeze activitățile comune ale membrilor lor, la nivel european și să asigure eficiența politică a eforturilor comune. Apariția graduală a unei culturi politice europene a condus la un proces de ”europenizare” a sistemului de partide. familii politice – relaționări și dependențeRelațiile din cadrul familiilor politice la nivel european sunt multidirecționale și implică interacțiunea și complementaritatea a 3 tipuri de actori politici: partidele politice europene, înțelese în sensul de mai sus, ca asociații sau federații transnaționale instituționalizate și recunoscute ca atare; grupurile politice din Parlamentul European, care se suprapun partidelor europene în mare măsură; partide naționale care pe de o parte sunt membre ale partidelor europene, pe de alta trimit reprezentanți în Parlamentul European. Această relaționare poate fi reprezentată grafic astfel: relația partide europene – partide naționaleAșa cum am afirmat deja anterior, între partidele europene și cele naționale există o sumă de asemănări. Astfel, din punctul de vedere al structurii la organismelor la nivel central, partidele europene operează similar celor naționale, având:
Ca și partidele naționale, partidele europene au creat organizații transnaționale pentru anumite categorii de membri, precum tineret sau femei, scopul acestora fiind să dea partidelor europene o bază socială mai largă. Ele au rupuri politice în PE, dar sunt prezente și în Comitetul Regiunilor și Adunarea Consiliului Europei. Pe de altă parte însă, organizarea, strategia și stilurile de competiție ale partidelor sunt definite în primul rând de cadrul politic național. Partidele europene nu sunt sau nu par a fi la fel de relevante și eficiente precum partidele naționale din statele membre UE. Această percepție este rezultatul faptului că puterea, în interiorul UE, nu derivă din Parlamentul European, ci de la guvernele naționale care, la rândul lor, își datorează legimititatea și puterea parlamentelor naționale. Partidele europene nu pot copia niciun model național particular, pentru că nu sunt organizate în mod uniform la fiecare nivel (stat, regiune, municipalitate). Una dintre principalele probleme ale partidelor europene este dificultatea comunicării între nivelul european și național. Acest fapt este determinat și de structurile diferite. Și la capitolul funcții, există diferențe semnificative, partidele politice europene exercitând doar în mod limitat funcțiile tipice ale partidelor politice naționale. În ce privește funcția de selecție, așa cum vom arăta și în cele ce urmează, nu există tipare comune nici la nivel european în general, nici în interiorul aceluiași partid european. În plus, influența europeană asupra procedurilor interne de selecție este puțin relevantă. În privința funcțiilor de reprezentare1 și guvernare, există o întreagă dezbaterea cu privire la capacitatea partidelor europene de a servi eficient ca instrumente de reprezentare politică. Pe de-o parte arhitectura sistemul european este unică, pe de altă parte este dificil de vorbit cel puțin deocamdată despre un public „european”, pentru al cărui sprijin să concureze partidele europene în sine, promovând teme europene. Chiar dacă în 2009 s-a încercat pentru prima dată o formulă de campanie europeană comună, competiția rămâne concentrată între granițele naționale și implicând partidele naționale. De asemenea, funcția de agregare a intereselor este îndeplinită prin „filtrul” partidelor naționale. Partidele europene pot juca un rol aparte însă la capitolul educare a publicului, conștientizare a apartenenței europene.
variabile în crearea unui sistem de partide transnaționalcoeziunea ideologică în cadrul partidelor europeneDe la formarea Parlamentului European, organizarea sa a fost structurată pe grupuri politice transnaționale. Imediat după crearea Adunării Comune a CECO, grupurile politice au început să se structureze pe diviziuni ideologice și nu naționale. În iunie 1953, regulile de procedură au inclus prevederea că „Grupurile politice se pot forma potrivit convingerii politice”. Art. 33 bis introducea două reguli pentru recunoașterea unui Grup politic: un număr de minim 9 deputați și organizarea conform simpatiilor politice În ediția din 2009 a regulamentului, art. 30 prevede:
Cerința legată de „afinitățile politice” previne formarea grupurilor naționale. Afinitatea politică a unui grup este rezultatul opțiunilor politice, mai degrabă decât al cerințelor legale. Grupurile sunt libere să-și stabilească propriile condiții de membership.”2 Cu toate acestea, unitatea ideologică a unui grup politic influențează direct eficiența și funcționarea lui. Practic, numai grupurile politice omogene pot urmări o agendă politică coerentă. Dacă ele sunt prea divizate în interior, în PE s-ar forma majorități conjuncturale și agregări aleatorii pentru fiecare vot, făcând procesul legislativ greu de gestionat. Coerența ideologică a grupurilor din PE este crucială pentru democrația europeană. Când partidele naționale coalizate în același grup au valori și preocupări comune, se dezvoltă ”cultura” și identitatea europeană comună. Cercetările asupra grupurilor din PE au arătat că fiecare se concentrează asupra unor subiecte predilecte, ceea ce le deosebește între ele: ALDE pune accent pe economia de piață, verzii pe mediu, conservatorii (ECR) pe lege și ordine, social-democrații pe statul social, popularii pe o economie de piață, combinată cu o orientare mai tradițională către chestiuni social-liberale. Analizele făcute pe fiecare grup au indicat în general o coeziune ideologică internă. Cele mai importante grupuri politice au poziții coerente și identificabile pe axa stânga – dreapta, iar dintre grupurile mici, doar în cazul EFD (Europe of Freedom and Democracy) se poate vorbi de lipsa afinității ideologice. Partidul Popular European (PPE) ocupă spațiul de centru-dreapta, cu o poziție similară pe politici socio-economice celei a conservatorilor și reformiștilor europeni (ECR). Socialiștii europeni (S&D) sunt grupul cu cea mai mare coeziune (dintre cele trei grupuri considerate „istorice” – populari, socialiști, liberali). S&D este situat în zona de centru-stânga. Grupul ALDE (Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa) ocupă centrul spectrului politic. În ce privește politicile economice, aici există o variație ceva mai mare. În ce privește grupurile mici, Verzii-Alianța Liberă Europeană și Grupul Stângii Europene Unite (GUE-NGL) sunt plasate la stânga, iar Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) la dreapta. EFD indică lipsa coeziunii ideologice pe dimensiunea socio-economică, dar unitatea grupului este dată de perspectiva anti-EU.3 Teme de dezbatere: Cât de eterogene sunt partidele naționale care fac parte din partidele și grupurile politice europene? În ce măsură se diferențiază între ele ideologic partidele europene? Cum influențează corența ideologică și coeziunea internă apariția unui adevărat sistem de partide transnațional? selecția candidațilorO altă variabilă în posibila formare a unui sistem de partide transnațional se referă la modul de selecție al candidaților. Acesta ridică două întrebări importante4:
Dimensiunea teritorială răspunde la întrebarea dacă nominalizarea și decizia se iau la nivel local, regional sau național. Dimensiunea includere-excludere se referă la organismul responsabil pentru nominalizare și decizia finală – liderul, organismele de conducere, congresul, membrii partidului prin alegeri interne, toți votanții prin ”primaries”. Cerecetările empirice au arătat că partidele își selectează diferit candidații și de la o țară la alta, și de la o familie politică la alta. Și în cadrul aceleiași familii politice lipsește uniformitatea în procesul de selecție, unele partide fiind mai inclusive, altele centralizând decizia. Studiile indică totuși, ca tendință, faptul că partidele din Grupul social democraților prezintă mai multe similitudini unele față de altele decât cele din Grupul popular, spre exemplu, ceea ce se explică și datorită „uniformității relative și difuzării tradițiilor de centru-stânga în Europa, în comparație cu traseele de dezvoltare mai specific naționale pe partea de centru-dreapta.”5 Și Grupul ALDE, al treile ca mărime prezintă o distruibuție eterognă a practicilor de selecție. Cu cât mai descentralizat și mai inclusiv este procesul de selecție a candidaților, cu atât mai mare posibilitatea ca parlamentarii europeni să voteze în conformitate cu grupul lor politic din PE decât cu partidul național. Cele mai uzuale proceduri adoptate în selecția candidaților pentru PE se bazează pe rolul „executivului partidului”, cu peste 86% dintre propuneri provenind de la nivel național. În ce privește influența europeană în procesul de selecție internă a candidaților pentru Parlamentul European, aceasta se dovedește relativ redusă. „Influența directă a nivelului european în selecția candidaților naționali este efectiv insignifiantă. Chiar dacă aproape 20% din partidele naționale au raportat o anumită interacțiune cu nivelul european în faza de selecție a candidaților, numai în 14% din cazuri aceasta a fost pozitiv evaluată.”6 tradițiile naționaleTradițiile naționale extrem de variate pot fi un obstacol în formarea unui sistem de partide transnațional. Acestea definesc nu numai partidele politice în sine, ci și tiparele de competiție politică și practici de campanie, care diferă de la caz la caz. Întrebarea care se ridică este dacă aceste diferențe naționale sunt suficient de puternice pentru a bloca dezvoltarea partidelor transnaționale și a unui sistem de partide european. În ciuda reglementărilor existente, partidele europene rămân subordonate componentelor naționale și grupurilor europene.
finanțareaBaza legală pentru finanțarea partidelor europene este dată de art. 10 din Tratatul UE, art. 224 din Tratatul de funcționare a UE, Regulamentul (CE) 2004/2003, Regulamentul 1524/2007. Partidele europene primesc finanțare publică, directă și indirectă, de la bugetul Parlamentului European. Scopul acestor reglementări a fost asigurarea funcționării efective a partidelor europene și garantarea unui nivel mai mare de autonomie a acestora, prin reducerea dependenței lor de partidele naționale. Reglementările interzic finanțarea directă sau indirectă a organizațiilor sau candidaților naționali cu fonduri primite de la bugetul general al UE. Finanțarea privată este limitată. Partidele europene nu pot primi donații anonime, donații de la bugetul grupurilor politice, donații de la autorități publice, donații mai mari de 12.000 euro pe an și pe donator. Partidele europene pot primi fonduri de la partidele naționale membre și de la indivizi care sunt membri. În ambele cazuri, contribuțiile nu pot depăși 40% din bugetul anual al partidului. Obligațiile legate de finanțare includ transparența veniturilor, cheltuielilor, declararea bunurilor, specificarea donațiilor și donatorilor, cu excepția celor care nu depășesc 500 euro pe an și pe donator. Finanțarea directă este menită în primul rând funcționării curente și, într-o măsură mai restrânsă, campaniilor electorale. În ceea ce privește Fundațiile partidelor la nivel european, acestea trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a primi finanțare7:
legislația electoralăUna dintre particularitățile politice la nivel european, care afectează construcția posibilă a unui sistem de partide transnațional se referă la caracterul secundar al alegerilor europene în raport cu cele naționale. Există în acest sens o serie de aspecte relevante, cu consecințe importante:
Legislația europeană prevede doar un cadru comun general, pe câteva principii: votul universal direct; distribuția națională a mandatelor; reprezentarea proporțională (vot pe listă, vot preferențial pe listă); posibilitatea unui prag electoral (maxim 5%),; alegătorii pot vota în locul de rezidență, indiferent de cetățenia națională. Limitarea la aceste principii comune face ca alegerile europene să se desfășoare, de fapt, după 27 de seturi diferite de reguli. Aceasta implică diferențe în ce privește: metodele de distribuire a mandatelor; adoptarea pragului electoral; folosirea listelor închise sau a votului preferențial; alocarea locurilor vacante; circumscripțiile electorale; nominalizarea candidaților. Din acest motiv, una dintre preocupările la nivel european este aceea de armonizare a legislației electorale, ceea ce ar putea spori șansele coagulării unui sistem de partide la nivel european. Cea mai recentă inițiativă în acest sens aparține europarlamentarului Andrew Duff, care propune întărirea caracterului european al alegerilor europarlamentare printr-un set de măsuri. Cele mai importante dintre acestea sunt:
Cea mai disputată prevedere este cea privind alegerea celor 25 de deputați pe liste transnaționale la nivelul UE. Statele membre mici se opun acesteia, deoarece ar favoriza candidații din statele mari, cu vizibilitate internațională mai mare și ar limita șansele candidaților din statele de mici dimensiuni. temă de dezbare: Cum vedeți alegerea unui număr de europarlamentari direct la nivel european? Credeți că este fezabilă? Credeți că ar putea determina creșterea importanței alegerilor europene? cadrul instituțional și competiția politicăDacă existența unor partide transnaționale este posibilă, apariția unui sistem de partide transnațional este mai problematică.8 Sistemele de partide presupun interacțiune, angajarea într-o competiție. Partidele creează un sistem în măsura în care interacționează și concurează unele cu altele, fie în arena electorală, fie legislativă, fie executivă. Din acest motiv, este posibilă o situație în care există partide, dar nu și un sistem de partide. Din punct de vedere electoral, partidele europene nu se înfruntă niciodată direct, dincolo de sistemele naționale. Nu există un sistem de partide transnațional în arena electorală. Când operează în cadrul mai larg al Grupurilor politice în PE, partidele europene interacționează. Deci în plan legislativ se manifestă un sistem de partide. Totuși, chiar și aici dinamica este limitată și, cu excepția competițiilor ocazionale pentru anumite poziții în cadrul PE (cum ar fi cea de Președinte), partidele europene nu concurează unele cu altele în modul sistematic în care o fac partidele naționale. În parlamentele naționale, partidele se confruntă și pentru controlul asupra guvernului, ceea ce nu se întâmplă în cazul PE. ”Executivul” european – Consiliul European, Comisia Europeană – nu răspunde în fața PE și nu e rezultatul interacțiunii partidelor în PE. Prima condiție instituțională pentru dezvoltarea unui sistem de partide transnațional real este existența unei structuri comune de competiție. Deci o situație în care partidele transnaționale concurează între ele pentru controlul unui executiv transnațional.
concluzii: către un sistem de partide transnațional?Chiar dacă există partide transnaționale, dezvoltarea lor, deși necesară, nu este o condiție suficientă pentru cristalizarea unui veritabil sistem transnațional de partide. Crearea unui astfel de sistem este un proces complicat, care se lovește de mai multe tipuri de obstacole, revelate de descrierea și analizarea variabile de mai sus. Astfel, cerința „afinității politice” pentru a forma un Grup este o premisă necesară, dar nu și suficientă pentru a garanta că gruparea transnațională va reprezenta o cultură politică coerentă. În al doilea rând, datorită faptului că selecția este una dintre funcțiile fundamentale ale unui partid politic, lipsa uniformității în această materie poate constitui un obstacol în calea creării unui sistem transnațional efectiv. Numărul mare de partide naționale care alcătuiesc partidele europene și tradițiile naționale diferite, în ce privește comportamentul politic și chiar practicile de campanie, pot constitui piedici suplimentare în dezvoltarea unui sistem de partide european unitar. Aceasta este afectată și de prezența a două sau mai multe partide din același stat în cadrul unui partid european. În fine, construirea unui sistem transnațional este condiționată de diferențele de cultură politică și electorală și de perceperea alegerilor europene ca fiind de „rangul doi”. În spațiul politic al UE sunt în dezbatere posibile soluții pentru a contracara asemenea obstacole și favoriza instituționalizarea unui sistem de partide european. Astfel, existența unei circumscripții transnaționale ar determina o mai strânsă cooperarea a partidelor la nivelul Uniunii Europene, prin promovarea unei adevărate campanii transnaționale și a unor programe europene. De asemenea, votul preferențial, implementat la nivelul întregii Uniuni, ar avea un impact pozitiv asupra dezvoltării partidelor europene. Un sistem puternic de finanțare a partidelor la nivelul UE ar conduce la convergență organizațională. Iar faptul că toate marile partide europene sunt supuse aceluiași regim legal poate favoriza dezvoltarea unui sistem de partide european. Problema instituțională legată de absența competiției pentru controlul puterii executive ar putea fi rezolvată prin modificări la Tratat, inclusiv propunerea de candidați ai partidelor pentru Președinția Comisiei Europene. bibliografie tema 2
1 Vezi Mair, Peter, Jacques Thomassen, ”Political Representation and Government in the European Union,” in Journal of European Public Policy, 17: 1 January 2010, pp.20-35. 2 How to Create a Transnational Party System (European Parliament, Directorate – General for Internal Policies, 2010), pp. 12-13. 3 Vezi idem, pp. 15-29. 4 Idem, p. 41. 5 Idem, p. 48. 6 Idem, p. 51. 7 Idem, p. 88. 8 Idem, p. 97-99. [Type text] Yüklə 50,61 Kb. Dostları ilə paylaş:
|