Patriarhul bisericii ortodoxe romane comisia de editare

Care au fost scriitorii bisericeşti din acea epocă? 151

Epistola lui Adrian prin care se interzice urmărirea creştuiilor fără

temei legal : , 152

10. 
    Care au fost sub Antonin episcopii din Roma şi Alexandria 153
    
11. 
    Ereziarhii din vremea aceea 153
    
12. 
    Apologia lui Iustin către împăratul Antonin 155
    

XIII. Epistola lui Antonin către reprezentanţii Asiei în problema nqastră. 155
XTV. Ştiri despre Policarp, ucenicul Apostolilor 157

XV. în Smirna, pe vremea împăratului Verus, Policarp şi alţii mor ca

martiri 158

XVI. Iustin Filosoful suferă martirajul pe cînd propovăduia la Roma
învăţătura lui Hristos 165

XVII. , Martirii pe care-i aminteşte Iustin în opera sa. 166

18. 
    Scrierile lui Iustin care au ajuns pînă la noi 168
    
19. 
    Episcopii Romei şi ai Alexandriei pe vremea domniei lui Verus ... 170
    
20. 
    Care au fost episcopii Antiohiei în acea vreme 170
    
21. 
    Scriitorii bisericeşti care au strălucit în acel timp 170
    
22. 
    Hegesip şi cei despre care aminteşte el 170
    
23. 
    Dionisie, episcopul Corintului, şi epistolele sale 172
    

cuprins • 447
Pagina

24. 
    Teofil, episcopul antiohienilor 174
    
25. 
    Filip şi Modest 174
    
26. 
    Meliton şi cei pe care-i aminteşte el 175
    
27. 
    Apolinarie 177
    
28. 
    Musanus 177
    
29. 
    Erezia lui Taţian 178
    
30. 
    Sirianul Bardezan şi scrierile atribuite lui 179
    

Cartea a cincea

1. 
   Cîţi şi cum au dus luptă pînă la capăt pentru credinţă în Galia 181
   
2. 
   Că martirii iubiţi de Dumnezeu primeau pe cei căzuţi în persecuţie
   

şi-i vindecau 191

3. 
   Ce vedenie a avut în somn mucenicul Attalus? 192
   
4. 
   Ce mărturie dădeau martirii despre Irineu? 193
   
5. 
   Dumnezeu a primit ruga creştinilor trimiţînd ploaie lui Marcu
   

Aureliu 194

6. 
   Lista episcopilor Romei 196
   
7. 
   în timpul acela creştinii aveau încă darul minunilor .• 196
   
8. 
   Ce ştiri ne aduce Irineu despre Sfintele Scripturi? 196
   
9. 
   Episcopii din vremea împăratului Comodus 200
   
10. 
    Panten filosoful 200
    

XI dement din Alexandria .. .• 200

12. 
    Episcopii de Ierusalim 201
    
13. 
    Rodon şi ştirile lui despre marcioniţi 202
    
14. 
    Proorocii mincinoşi ai catafrigienilor 203
    
15. 
    Despre schisma produsă de Blastus în Roma , 203
    
16. 
    Montan şi mincinoasele lui proorocite 204
    
17. 
    Despre Miltiade şi scrierile lui 207
    
18. 
    Şi Apolloniu a combătut pe catafrigieni şi pe cei amintiţi de el 208
    
19. 
    Serapion despre erezia frigienilor 211
    
20. 
    Scrierile lui kineu către schismaticii din Roma „ 212
    
21. 
    Cum a fost martirizat Apolloniu în Roma 213
    
22. 
    Episcopii mai cunoscuţi din perioada aceasta ^ 214
    
23. 
    Despre controversa pascală purtată atunci 215
    
24. 
    Contradicţiile din Bisericile din Asia .* 216
    
25. 
    Cum s-au împăcat toţi în controversa pascală 218
    
26. 
    Cîte din frumoasele lucrări ale lui Irineu ni s-au păstrat 219
    
27. 
    Opere ale altor scriitori care au strălucit atunci 219
    
28. 
    Cine a răspîndit întîi erezia hu Artimon; viaţa lor şi cum au falsificat Scriptura .". •... 220
    

Cartea a şasea

1. 
   Persecuţia de sub Sever 224
   
2. 
   Despre rîvna lui Origen încă din copilărie 224
   
3. 
   Încă de tînăr, Origen propovăduieşte cuvîntul Domnului 226
   
4. 
   Cîţi dintre cei catehizaţi de el au ajuns la martiraj? 229
   
5. 
   Potamiana. 229
   

' Pagina

6. 
   Clement Alexandrinul 231
   
7. 
   Despre (scriitorul Iuda - 231
   
8. 
   Despre o faptă neobişnuit de îndrăzneaţă a lui Origen 231
   
9. 
   Despre minunile săvîrşite de Narcisus: 233
   
10. 
    Episcopii de Ierusalim 234
    
11. 
    Alexandru 234
    
12. 
    Serapion şi scrierile atribuite lui 235
    
13. 
    Despre scrierile lui Clement 236
    
14. 
    Scrierile pe care le aminteşte Clement 237
    

XV Heracla .' 239

16. 
    Rîvna cu care studia Origen Scripturile Sfinte 239
    
17. 
    Simah traducătorul ... 240
    
18. 
    Ambrozie 241
    

XLX. Ce se mai ştie despre Origen 241

20. 
    Ce alte scrieri se mai cunosc din vremea aceea 245
    
21. 
    Episcopii mai cunoscuţi din timpul acela 245
    
22. 
    Despre scrierile lui Hipolit, care au ajuns pînă la noi 246
    
23. 
    Despre rîvna»lui Origen şi cum a fost învrednicit să fie hirotonit
    

preot 246

24. 
    Comentariile compuse de Origen în Alexandria 247
    
25. 
    Cum a citat Origen Scripturile canonice 248
    
26. 
    Heracla ajunge episcop în Alexandria.' ?. 250
    
27. 
    Relaţiile episcopilor faţă de Origen 250
    
28. 
    Persecuţia lui Maximin 251
    
29. 
    Cum a rînduit Dumnezeu pe Fabian ca episcop al Romei 251
    
30. 
    Ucenicii lui Origen 252
    
31. 
    Africanul 252
    
32. 
    Cărţile biblice tălmăcite de Origen pe cînd se afla în Cezareea 253
    
33. 
    Greşeala lui Berii 254
    
34. 
    Ce evenimente au avut loc pe vremea lui Filip (Arabjil) 254
    
35. 
    Dionisie urmează lui Heracla în episcopat 255
    
36. 
    Alte scrieri alcătuite de Origen 255
    
37. 
    Rătăciri printre arabi / 256
    
38. 
    Erezia elkesafţilor 256
    
39. 
    Evenimentele mai importante de pe vremea domniei lui Deciu .... 257
    

XL. întîmplările prin care a trecut episcopul Dionisie , 258

XLI. Despre martirii din Alexandria 259

XLII. Alţi martiri pe care-i aminteşte Dionisie • 263

XLIII. Novat, felul lui'de^viaţă şi erezia lui 264

XLIV. Serapion, după informaţiile date de acelaşi Dionisie. 268

XLV. ■ O epistolă a lui Dionisie către Novat 269

XLVI. Alte epistole ale lui Dionisie 270

Cartea a şaptea

1. 
   Despre răutăţile împăraţilor Deciu şi Gallus 271
   
2. 
   Despre episcopii Romei din timpul acestor împăraţi ^ 271
   

Pagina

3. 
   Ciprian e cel dintîi care cere rebotezarea ereticilor 272
   
4. 
   Cîte epistole a compus Dionisie în problema rebotezării ereticilor.. 272
   
5. 
   .Despre pacea care a urmat după persecuţie 272
   
6. 
   Despre erezia lui Sabelius 273
   
7. 
   Despre nelegiuirile ereticilor; vedenia avută de Dionisie şi regula
   

lui canonică 274

VIII. învăţătura greşită a lui Novatus 275

LX. Botezul nelegiuit al ereticilor 276

10. 
    împăratul Valerian şi persecuţia sa 277
    
11. 
    Prin cîte au trecut atunci Dionisie şi ,cei din Egipt 279
    
12. 
    Despre martirii din Cezareea Palestinei .. .• 284
    

XIII Despre pacea din vremea împăratului Gallien 284

14. 
    Episcopii mai cunoscuţi din vremea aceea 285
    
15. 
    Martiriul lui Marin din Cezareea .• 285
    
16. 
    O istorisire despre Astirius 286
    
17. 
    Despre semnele minunilor săvîrşite de Mîntuitorul la Paneea 287
    
18. 
    Statuia ridicată de femeia cu curgerea sîngelui 287
    
19. 
    Tronul lui Iacov 288
    
20. 
    Epistolele festive ale lui Dionisie, prin care fixează data Paştilor ... 288
    
21. 
    Despre evenimentele întîmplate pe atunci în Alexandria 289
    
22. 
    Despre ciuma care a bîntuit atunci în Alexandria 291
    
23. 
    Despre domnia împăratului Gallien 293
    
24. 
    Despre Nepos şi schisma lui 293
    
25. 
    Apocalipsa Sfîntului Ioan 295
    
26. 
    Epistolele lui Dionisie 300
    
27. 
    Pavel din Samosata şi erezia urzită de el în Antiohia 300
    
28. 
    Despre cei mai cunoscuţi episcopi de atunci 301
    
29. 
    Cum a fost depus şi excomunicat Pavel de Samosata 301
    
30. 
    Epistola episcopilor împotriva lui Pavel 302
    
31. 
    Despre nelegiuita rătăcire a maniheilor, care apar chiar atunci...;. 306
    
32. 
    Bărbaţii mai vestiţi ai Bisericii care au rămas pînă la lupta împotriva Bisericii , 307
    

Cartea a opta

1. 
   Despre situaţia de dinaintea persecuţiei din timpul nostru 313
   
2. 
   Despre darîmarea Bisericilor 315
   
3. 
   Felul în care s-au comportat apărătorii credinţei în timpul persecuţiei 316
   
4. 
   Despre martirii lui Dumnezeu care au umplut lumea cu amintirea martirajului lor 317
   
5. 
   Despre martirii din Nicomedia 318
   
6. 
   Despre martirii de la palatul imperial 318
   
7. 
   Despre martirii egipteni din Fenicia 320
   
8. 
   Despre martirii din Egipt 322
   
9. 
   Despre martirii din Tebaida 322
   
10. 
    însemnările martirului Fileas despre evenimentele din Alexandria .. 324
    

\ Pagina

11. 
    Despre martirii din Frigia 326
    
12. 
    Despre foarte mulţi alţi bărbaţi şi femei, luptători pentru credinţă.. 326
    
13. 
    Conducătorii bisericeşti care au confirmat prin sîngele lor autenticitatea credinţei pe care o vesteau 329
    
14. 
    Cum se comportau duşmanii creştinismului. 332
    
15. 
    Care era în acest timp destinul necreştinilor 335
    
16. 
    Îmbunătăţirea situaţiei 336
    

XVII. Anularea edictelor de persecuţie 337

■ Adaos 338

Cartea a noua

1. 
   Despre falsa destindere : 340
   
2. 
   Schimbarea ce a urmat 342
   
3. 
   Despre idolul ridicat recent în Antiohia 342
   
4. 
   Unele prîngeri adresate împotriva creştinilor 343
   
5. 
   Despre unele „memorii" sau „acte" născocite 344
   
6. 
   Despre martirii din vremea aceea 344
   
7. 
   Despre un edict împotriva noastră afişat pe un sţîlp 345
   
8. 
   Despre evenimentele ulterioare: foamete, ciumă şi războaie 348
   
9. 
   Căderea tiranilor; ultimele lor cuvinte înainte de moarte 350
   

IX a. Copie de pe traducerea scrisorii lui Maximin: creştinii să nu mai

fie persecutaţi 353

X. Biruinţa împăraţilor celor iubitori de Dumnezeu 355

XI.- Nimicirea definitivă a duşmanilor credinţei 358

Cartea a zecea

1. 
   Despre pacea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu 361
   
2. 
   Reînnoirea Bisericilor 362
   
3. 
   Tîrnosiri de biserici prin toate localităţile 363
   
4. 
   Cuvînt de preamărire pentru schimbarea fericită a lucrurilor 363
   

Panegiric adresat lui Paulin, episcopul Tirului 364

5. 
   Copie de pe legiuirile împărăteşti privitoare la creştini 379
   
6. 
   Copie de pe epistola împărătească prin care împăratul face Bisericii
   

donaţii în bani 384

7. 
   Copie de pe epistola imperială prin care s-a dispus ca întîistătătorii Bisericilor să fie scutiţi de orice sarcină publică 385
   
8. 
   Liciniu înclină spre rău. Căderea lui 386
   
9. 
   Biruinţa lui Constantin şi binefacerile făcute de el supuşilor imperiului '. 390
   

MARTIRII DIN PALESTINA 395-424

1. 
   Martirii Procopie, Alfeu şi Zaheu 395
   
2. 
   Mucenicul Roman 397
   
3. 
   Timotei, Agapie, Tecla şi alţi opt martiri 398
   
4. 
   Mucenicul Apfian '. 399
   

Pagina

5. 
   Martirii Ulpian şi Edesiu 402
   
6. 
   Martirul Agapie 403
   
7. 
   Fecioara Teodosia. 'Martirii Domninus şi Auxentius 405
   
8. 
   Alţi mărturisitori, precum şi martiriul Valentinei şi al lui Pavel 407
   

LX. Persecuţie şi mai cruntă. Antonin, Zevina, Gherman şi alţi martiri.. 409

10. 
    Petru Ascetul, Arsenie Marcionitul şi alţi martiri 412
    
11. 
    Pamfil şi mulţi alţi martiri 413
    
12. 
    întîistătătorii Bisericii 421
    
13. 
    Silvan, Ioan şi alţi mucenici 422
    

Indice scripturistic.... 425

Indice real şi onomastic ■ 430

Cuprins *44

1.55. Eusebiu se referă aici la episcopul Paulin, a cărui vrednicie e comparată cu vrednicia cea peste fire a Marelui Păstor Hristos.

2 Evr., 7, 3.

3 Ioan, 5, 19.

4 leş., 31, 2 şi urm.; 35, 30.

5 Paragrafele 26-27 se întîlnesc şi în Vita Constantini, III, 26.

6 Ps., 57, 6. Asupra celor ce se ascund în dosul acestor imagini şi simboluri a se vedea J.M. Pfiuîisch, care a tradus, în 1. germană Viaţa lui Constantin, Miinchen, 1913, p. 113.

7 Ps. 8, 2.

8 Apoc, 17, 8, 11.

9 Ps. 36, 14-15.

10 Ps. 9, 6; 6-7 (ed. 1914).

11 Ps. 17, 46.

12 Ps. 19, 9.

13/ 67. Ps. 72, 20.

14 Isaia, 35, 1-4.

15 Isaia, 35, 6-7.

16 Ps., 73, 7-8.

17 Ps. 79, 13-14. Aluzie la persecuţia trecută.

18 Pilde, 3, 11-12; înţ. Sir., 30, 1-7; Evr., 12, 6.

19 Isaia, 35-, 4.

20 Episcopul Paulin.

21 Dan, 9, 27.

22 Ag., 2, 9.

23 E greu să desprinzi din stilul retoric al lui Eusebiu amănuntele arhitectonice ale biseri­cii. Totuşi următoarele elemente se degajă clar: 1) împrejmuire ca de cetate (lâpxoc.); 2) prid­voare sau propilee bogate sprijinite pe stîlpi, la intrare; 3) o curte avînd la mijloc o fîntînă sau baptisteriu; 4) o bazilică încăpătoare avînd pronaos, naos şi altar cu adaosele respective pentru_| fiecare; 5) anexe administrative necesare. Mai mult sau mai puţin, toate bisericile ridicate în vre­mea lui Constantin (descrise de Eusebiu) sau cele pe care ni le descriu în sec. IV Grigorie de Nazianz ori Grigorie de Nyssa păstrează aceste elemente.

24 încă Origen spunea că trebuie să ne rugăm spre Răsărit (Despre rugăciune, cap. 32, «P.S.B.» 7, p. 288), de unde ne-a răsărit Soarele, Hristos.

25 Nu avem ştiri din ce va fi fost construită vechea biserică. Probabil ea va fi avut de sufe­rit în timpul persecuţiilor, de aceea a fost demolată.

26 In original aiOpiov —atrium, cu aer «senin».-

27 Eusebiu foloseşte de două ori cuvîntul BaoUeiov (— basilica): VIII, XVII, 1; X, IV, 42, dovadă că în sec. IV noţiunea se impunea.

28 De reţinut simbolismul tuturor acestor descrieri âneipov, otcpâtov, âurixavov, care nu ţin atît de înălţimea fizică a clădirii, ci de semnificaţia ei liturgică. Intre altele, «spălarea» de care se vorbeşte mai sus, la fintîna din faţa bisericii, ne aminteşte de locul unde stăteau catehumenii înainte de a deveni «credincioşi», de a avea voie să intre în biserică.

29 Ps. 103, 18 (ed. 1914).

30 Tronul cel mai ridicat era rezervat episcopului, celelalte, slujitorilor. Credincioşii stă­teau în picioare cum ne spun mărturiile contemporane, Peregrinatio Ether{ae, trad. M. Branişte, «Mitrop. Olt.», 1982, p. 352.

31 Grilaj de lemn sau metal (xăyxekXoi), în mijloc, deasupra Sfintei Mese, un baldachin (Peregr. Ether. p. 351).

32 Desigur, clădirile necesare, dispuse în jur: locuinţa episcopului, camere pentru sluji­tori, pentru oaspeţi, pentru bolnavi etc.

33 Evreii se salutau cu «pace». Cuvîntul «Solomon» însemnează de asemenea «pace», paşnfcul.

34 Ag., 2, 9. .

35 Ps. 35, 1.

36 Isaia, 61, 10-11.

37 Isaia, 54, 4; 6-8 (ed. 1914).

38 Isaia, 51, 17-18; 20-23 (ed. 1914).

39 Isaia, 52, 1-2 (ed. 1914).

40 Isaia, 49, 18-21 (ed. 1914).

41 Prietenul sau starostele Mirelui (Matei, 9, 15) este în cazul de faţă însuşi episcopul Paulin.

42 leş., 9, 33.

43 Fac, 1, 26.

44 Lev., 26, 12; II Cor., 6, 16.

45 Matei, 24, 2; Marcu, 13, 2; Luca, 21, 6.

46 Ps. 79, 14.

47 Efes., 6, 16.

48 Ps. 73, 7.

49 Constantin şi Liciniu.

50 A se vedea canoanele de pocăinţă ale sfîntului Petru al Alexandriei, Milaş, Canoanele, II, Arad, 1936, pgf. 15-26. E vorba de căderile sau apostazierile unor creştini în vre­mea persecuţiei.

51 E vorba tot de Paulin.

52 Isaia, 54, 11-14.

53 In cele ce urmează Eusebiu vrea să explice semnificaţia simbolică a fiecărei categorii de creştini potrivit răspunderilor şi rostului pe care-1 au în Biserică şi după înţelesul liturgic al fiecărui amănunt din arhitectura locaşului sfînt.

54 E vorba de catehumeni, care aveau şi ei diferite grade. E. Popovici, Istoria bisericească universală, ed. II, Bucureşti 1925, p. 428-429.

55 Cele trei uşi prin care se intră simbolizează Sfînta Treime.

56 Fapte, 2, 3.

57 O prefigurare a ierarhiei cereşti şi bisericeşti a lui Pseudo-Dionisie. Preoţii sînt văzuţi ca «îngeri în trup», care «răspund» pe pămînt de mîntuirea credincioşilor.

58 E interesant de constatat simbolismul acestor reprezentări din Biserică, la Eusebiu, despre care s-a spus că era împotriva reprezentărilor iconografice ale lui Dumnezeu, cum reiese din epistola către Constanţia, sora împăratului Constantin, Migne, P.G. 20, 1545-1549.

59 Apoc, 14, 1; 21, 2.

60 Evr., 12, 22-23.

61 / Cor., 2, 9.

62 Ps. 102, 3-5; 10; 12; 13.

63 Pînă acum preoţii au stat pe scaune.

64 Am spus în studiul introductiv că textele reproduse în capitolele V-VII ale acestei cărţi nu figurau în prima redactare. Aşa arată cele mai multe variante manuscrise ale Istoriei. Cînd se va fi hotărît, la o nouă revizie, Eusebiu a eliminat din text numele lui Liciniu.

65 Felul cum e redactat (la timpul perfect) arată că acest text riu vine de la Constantin, ci de la Liciniu.

66 De aici începe aşa numitul «edict de toleranţă de la Milan», care în realitate s-ar putea numi «de la Nicomedia»,' căci în febr. 313 Constantin şi Liciniu se aflau la Milan pentru a celebra cununia lui Liciniu cu sora împăratului Constantin. Ei stabiliseră atunci doar în princi­piu ca să se restituie creştinilor toate averile confiscate, clerul să fie scutit de sarcini publice etc. în 13 iunie 313, cînd Liciniu intra biruitor asupra lui Maximin în Nicomedia, s-a publicat prezentul edict, care diferă puţin de cel pe care-1 dă Lactanţiu în De mortibus persecutorum, cap. XLVIII.

67 Aceleaşi condiţii restrictive din edictul lui Galeriu. Paragrafele 6-8 ar fi nişte glose adaose de Liciniu.

68 Repetiţiile şi neclarităţile în exprimare aduc şi ele o dovadă a celor spuse mai înainte.

69 S-ar putea ca aluziile le epistolele sau dispoziţiile «anterioare» să aibă în vedere actele de duplicitate emanate de la Maximin.

70 Proconsul în Africa. Numele lui e întâlnit şi-în alte înprejurări în decursul frămîntări-lor donatiste.

71 Pentru «captatio benevolentiae» se face aluzie la preceptul clasic al lui Ulpian: «suum cuique». .

72 Acest act şi cele următoare au fost păstrate în text original latin. Ele fac parte din dosa­rul schismei donatiste, care a zguduit multă vreme Biserica africană în legătură cu valabilitatea botezului săvîrşit de un cleric care şi-a renegat cîndva credinţa.

73 Miltiade a fost ales în 2 iulie 311, a murit în 11 ian. 314. Marcu pare a fi viitorul epis­cop al Romei (din anul 336).

74 Cecilian (+ 345) era căpetenia moderaţilor, iar Maiorin, al celei rigoriste. Acesta înaintase împăratului Constantin două plîngeri împotriva lui Cecilian.

75 Reticiu era episcop de. Autum, Matern de Colonia, iar Marinus de Arelate. împreună cu episcopul Romei ei formau aşa zicînd biroul sau sinodul special de arbitraj.

76 Desigur, Constantin se referă aici la o catolicitate în sens de unitate de credinţă vala­bilă pentru toate Bisericile, nu la un drept legat de o persoană anumită.

77 Poate la începutul anului 313, cînd sinodul de sub preşedinţia lui Miltiade a dat drep­tate lui Cecilian.

78 E vorba de hotărîrea comunicată la 2 oct. 313.

79 Sinodul din Arelate e convocat pe 1 aug. 314.

80 Latronianus «corector Siciliae» e amintit şi în inscripţii, Migne, P. G. 20, 889.

81 «Cursus publicus».

82 împăratul era de-a dreptul tulburat din pricina animozităţilor dintre slujitorii Bisericii. ,

83 Din dieceza Africii, cu capitala Cartagina, care cuprindea 6 provincii, Numidia şi Mauritania_ erau numai două din acestea.

84 în text «perfectissimus», cf. IX, IX, 9.

85 Follis (foaie sau sac) era o monedă divizionară de aur sau argint, care, potrivit refor­mei făcute de Diocleţian, corespundea următorului calcul: 1/2 kg. aur = 8 folii = 2.500 funţi de aramă = 50.000 de dinari.

86 Osius sau Osie, episcop în Cordoba Spaniei, sfetnic apropiat al' lui Constantin. A murit (la vîrsta de aproape 100 de ani), pe la 357.

87