Paulo coelho unsprezece minute

Destul. Încercasem să-i dau lecţii de sex ca să mă protejez, el făcea la fel şi, oricît de înţelepte ar fi fost argumentele noastre — căci fiecare vrea totdeauna să-l impresioneze pe celălalt —, toate astea erau atît de stu­pide, atît de nedemne de relaţia noastră! Eu l-am atras către mine deoarece — independent de ce avea el de spus sau de ce gîndeam eu în privinţa mea — viaţa apucase să mă înveţe multe. În primele timpuri, totul era dragoste, era dăruire. Dar numaidecît apoi şarpele i se arată Evei şi-i spune: ce ai dăruit, o să pierzi. La fel a fost cu mine — am fost izgonită din paradis încă din şcoală şi de atunci am căutat un mod de a-i spune şarpelui că greşeşte, că a trăi este mai important decît a păstra pentru sine. Dar şarpele avea dreptate, eu eram cea care greşea.

Am îngenuncheat, l-am dezbrăcat şi am văzut că sexul lui era acolo, adormit, fără să reacţioneze. Asta nu părea să-l deranjeze, iar eu i-am sărutat partea inte­rioară a picioarelor, începînd de jos. Sexul a prins să reacţioneze lent şi l-am atins, apoi i l-am luat în gură şi — fără grabă, fără ca el să poată interpreta asta ca „hai, pregăteşte-te de acţiune!” — i l-am sărutat cu afecţiunea cuiva care nu aşteaptă nimic şi, tocmai de aceea, am obţinut totul. Am văzut că se excita şi a în­ceput să-mi atingă sfîrcurile sinilor, într-o mişcare de rotire, ca în noaptea aceea de întuneric total, trezin-du-mi dorinţa de a i-l simţi din nou între picioare sau în gură sau ca şi cum aş fi dorit să mă posede.

El nu-mi scoase pardesiul; mă făcu să mă aplec peste masă, cu picioarele încă atingînd pardoseala. M-a pă­truns lent, de astă dată fără nelinişte, fără teama de a mă pierde — căci în definitiv şi el înţelesese că totul era un vis şi avea să rămînă permanent ca un vis, nici­odată ca realitate.

În timp ce-i simţeam sexul în mine, îi simţeam şi mîna pe sîni, pe fese, atingîndu-mă cum doar o femeie ştie să o facă. Am înţeles atunci că eram făcuţi unul pentru altul, pentru că el reuşea să fie femeie ca acum, iar eu reuşeam să fiu bărbat ca atunci cînd conversam sau ne iniţiam reciproc în întîlnirea celor două suflete pierdute, a celor două fragmente care lipseau ca să reîn­tregească universul.

Pe măsură ce el mă penetra şi mă atingea în acelaşi timp, am simţit că nu-mi făcea asta doar mie, ci între­gului univers. Aveam timp, tandreţe şi cunoaştere re­ciprocă. Da, fusese cum nu se poate mai bine să vin cu cele două valize, cu dorinţa de a pleca, să fiu imediat pusă pe jos şi pătrunsă cu violenţă şi teamă; dar la fel de bine era să ştiu că noaptea n-avea să se isprăvească niciodată, şi acum, acolo, pe masa din bucătărie, orgas­mul nu era un scop în sine, ci începutul acestei întîl­niri. Sexul lui a rămas imobil în mine, în timp ce dege­tele i se mişcau cu repeziciune, iar eu am avut primul, apoi al doilea şi al treilea orgasm succesiv. Doream să-l împing cu putere, durerea plăcerii e atît de mare, încît te sfărîmă, dar am suportat neclintită, am acceptat că aşa era, că puteam suporta încă un orgasm, sau încă două, sau mai multe...

...şi deodată, un fel de lumină a explodat în mine. Nu mai eram eu însămi, ci o fiinţă infinit superioară faţă de tot ce cunoşteam. Cînd mîna lui m-a dus la al patrulea orgasm, am intrat într-un loc unde totul pă­rea împăcat, iar la al cincilea orgasm l-am cunoscut pe Dumnezeu. Am simţit atunci că începea să-şi mişte sexul în mine, deşi mîna nu i se oprise, şi am spus „Doamne Dumnezeule”, m-am dăruit oricărui lucru, infernului sau paradisului.

Era însă paradisul. Eu eram pămîntul, munţii, ti­grii, rîurile care se vărsau în lacuri, lacurile care se transformau în mare. El se mişca tot mai rapid şi du­rerea se amesteca cu plăcerea, puteam spune „nu mai suport”, dar n-ar fi fost drept — pentru că în momen­tul acela, şi eu, şi el eram una şi aceeaşi persoană.

M-am lăsat pătrunsă de el atîta cît a trebuit, unghi­ile lui mi se înfipseseră în fese, stăteam acolo, pe brînci, pe masa din bucătărie, gîndindu-mă că nu exista loc mai bun pe lume de făcut dragoste. Din nou zgomotul mesei, respiraţia tot mai rapidă, unghiile strivindu-mă, şi sexul meu izbindu-se cu putere de sexul lui, carne cu carne, os cu os, eu mă apropiam iarăşi de un or­gasm, la fel şi el, şi nimic din toate acestea — nimic din toate acestea nu era MINCIUNĂ!

— Hai!