Partea I pentru durata și efectele unei Depresiuni.
• Nu există niciun efect dacă jocul intră în Depresiune cînd este deja în Depresiune.
• Sfat. Dacă pe cartea de deasupra din teancul de decartare este un „urs” și pe Piață este iminent un al doilea urs, Depresiunea poate fi evitată cumpărînd o carte Știre cu taur aflată mai departe de capătul Pieței.
District – Există trei Districte în joc: Sonora, Chihuahua, și America. V. harta din cutie. Fiecare întreprindere are un drapel care indică Districtul ei. O carte portocalie cu drapelul unui District poate viza doar o întreprindere din acel District. Fiecare trupă are o Jurisdicție indicată de drapelul Districtului său și în mod normal poate fi deplasată doar la întreprinderi din Jurisdicția sa.
• Sfat. Pentru că Sonora este la vest de Chihuahua, drapelul Sonorei este întotdeauna în stînga.
„During Toppling” [În timpul unei Răsturnări] – Unii parteneri (de pildă Spionii) au o abilitate „DURING TOPPLING” [ÎN TIMPUL UNEI RĂSTURNĂRI]. Dacă ai un astfel de partener În Joc, îl poți decarta în timpul înfruntării finale a unei Răsturnări (K2) pentru ai spori lui Díaz Loialitatea, Indignarea, Comanda sau Revoluția, conform indicațiilor. Această creștere este valabilă pentru toți jucătorii. (Tematic, Loialitatea lui Díaz = sănătatea sa, Indignarea lui Díaz = forța rezistenței mexicane, Comanda lui Díaz = forța Gărzii Palatului iar Revoluția lui Díaz = popularitatea sa.)
„Economy” [Economie] – Valoarea „Economy” [Economie] este o cantitate de Aur determinată de Regimul curent și reflectă starea libertății comerțului în cele trei Districte. Valoarea „Economy” [Economie] este egală cu Aurul pe care îl primești cînd, ca parte a rîndului tău, folosești o „Acțiune de vînzare a unei cărți” (E4) și cu suma Cuburilor Venit și Extorsiune care se află pe o întreprindere bancară. V. și Depresiune și Decartări Taur/Urs.
Eliberator – V. „Slave Revolt” [Răscoala Sclavilor].
Guvernatori Rebeli – Doi parteneri, unul pentru Sonora [040] și altul pentru Chihuahua [041] au ca efect închiderea tuturor întreprinderilor din Districtul lor. (Aceasta reconstituie perioadele în care guvernatorul mexican rebel a rupt toate legăturile cu guvernul federal mexican și practic sa separat de uniune sub un „drapel roșu”.)
• Război Civil. Punerea în joc a unui Guvernator Rebel decartează toate întreprinderile din Districtul său iar toate trupele aflate în acest District sînt Retrase sau decartate. Cît timp cartea rămîne În Joc, nu se pot pune în joc sau Redesfășura cărți care conțin drapelul Districtului.
• Conflict. Punerea în joc a unui Guvernator Rebel determină imediat un Conflict între Facțiunile roșie și albă pentru toți jucătorii (simulează un Război Civil).
• Sfîrșitul Războiului Civil. Dacă Guvernatorul Rebel este Asasinat, vîndut sau în orice alt mod decartat, cărțile din Districtul afectat redevin disponibile.
Hacendado – La începutul partidei ți se atribuie aleatoriu o carte Hacendado, care reprezintă un latifundiar bogat. Cartea este inițial pe fața „Loyalist” [Loialist], cu două Cuburi Venit și cu o abilitate specială. Cuburile Venit sînt venitul personal, asigurat pînă cînd întorci cartea pe fața „Partner” [Partener], ceea ce se poate întîmpla doar în timpul unei Răsturnări sau al unei Retrageri. Dacă îți întorci pe verso cartea Hacendado înseamnă că ai „publicat un manifest și ai asumat o poziție” și cîștigi Punctul de Prestigiu indicat. Aceasta îți permite să pui în joc sau să Redesfășori pe ea trupe ca Armată Particulară, conform indicațiilor pictogramei Conexiunii, cale ferată sau cizmă. Totuși, astfel ți se anulează atît abilitatea specială cît și cele două Cuburi Venit de pe Hacendado.
„Jailed” [În Închisoare] – Dacă primești un Punct „Revolution” [Revoluție] Acordat Victimei care precizează „JAILED” [ÎN ÎNCHISOARE], ai fost încarcerat ca revoluționar. Pune cartea în Teancul cu Nemulțumirile tale și așează un disc albastru pe Cartea ta Hacendado pentru a arăta că ai fost închis.
• Cît timp ești în Închisoare, cînd este rîndul tău ai dreptul la doar două Acțiuni în loc de trei. Dacă ai fost trimis la Închisoare în timp ce era rîndul tău (de exemplu, printro acțiune Om de Paie), efectul se activează de îndată ce ți se termină rîndul.
• Dacă ai un partener care îți dă imunitate la închisoare, atunci „JAILED” [ÎN ÎNCHISOARE] nu are niciun efect (chiar dacă însăși cartea care conferă imunitate a fost distrusă în atac).
• Acțiunea unor noi cărți „Jailed” [În Închisoare] nu are niciun efect dacă ești deja închis.
• Dacă utilizezi o „Acțiune de poliție” (E8) atunci cînd este rîndul tău, ieși din Închisoare (păstrînd însă Punctul „Revolution” [Revoluție]). Ieși din Închisoare și dacă dobîndești imunitate la Închisoare În timp ce ești în Închisoare.
• Dacă ești eliberat din Închisoare în timpul rîndului tău, beneficiezi imediat de a treia Acțiune.
Jumătate (rotunjită în sus) – Uneori valorile din joc se înjumătățesc, întotdeauna cu rotunjire în sus. Acest lucru este indicat de pictograma (+).
Jurisdicție – O trupă se poate deplasa la o întreprindere doar dacă aceasta se află în Districtul indicat de drapelul de pe cartea trupei, american, al Sonorei sau al lui Chihuahua. Anumite Regimuri, anumiți parteneri și Magistralele Feroviare suspendă această limitare, așa cum se arată pe cărțile lor.
• Dacă aceste circumstanțe se schimbă, trupa nu este obligată să părăsească întreprinderea.
De exemplu, în timpul Anarhiei [„Anarchy”] toate limitele de Jurisdicție sînt suspendate; trupele pot fi puse în joc sau desfășurate în orice District. Dacă Texas Rangers (ai tăi) profită de acest lucru pentru a se deplasa în scop de extorsiune la un Ranch din Chihuahua, ei nu trebuie plece la încetarea Anarhiei [„Anarchy”] și se pot Redesfășura pe loc.
Limita Cuburilor – Ești limitat la cele 15 cuburi primite în joc. Dacă ai atins această limită și îți trebuie încă un cub (de exemplu o carte aduce Venit), ca o „Acțiune de speculă” (E9) poți muta un Cub Venit, Conexiune, Prestigiu ori Speculație de pe o carte întrun alt loc permis. Totuși, nu poți deplasa un Cub Extorsiune (deoarece acel cub identifică trupa de Extorsiune ca fiind a ta).
Lovitură de Stat – Dacă cineva cumpără o carte „Topple” [Răsturnare] în timpul Regimului „Martial Law” [Lege Marțială], numărăți Punctele „Command” [Comandă]. Dacă sînt mai multe decît Punctele „Command” [Comandă] ale Tripartitei, lai Răsturnat pe Díaz prin asasinat (K3).
Magistrală Feroviară – Anumite Conexiuni sînt marcate cu o pictogramă lanț. Dacă ai un cub pe o Conexiune cu lanț [Magistrală Feroviară] de pe o întreprindere fără Tulburări, costul pe care îl plătești pentru a construi o Conexiune (pe orice altă carte) este de un Aur (în locul prețului indicat). Totodată, o Magistrală Feroviară îți permite să ignori limitele Jurisdicției pentru trupele federale (cele de culoare verde). (Construcția unei Magistrale Feroviare reprezintă o cale ferată care leagă Sonora de Chihuahua traversînd Sierra Madre. Din punct de vedere istoric, Coastele de Est și de Vest ale Mexicului nu au fost unite printro cale ferată decît în 1924.)
„Mines” [Mine] – Valoarea „Mines” [Mine] este stabilită de Regimul curent. Ea determină cîte Cuburi Venit plus Extorsiune se află pe o întreprindere minieră. Valoarea „Mines” [Mine] reflectă prețul argintului și al cuprului în cele trei Districte.
Mînă – O carte cumpărată ajunge în Mîna ta (excepție Cărțile Care se Joacă Imediat). Limita Mîinii este de 5 cărți, deși poți ține mai multe cărți dacă ele revin în mîna ta după ce au fost jucate (de exemplu cînd sînt Prădate). Dacă ești la limită sau ai depășito, nu mai poți cumpăra cărți cu excepția Cărților Care se Joacă Imediat.
„Monopoly” [Monopol] – Dacă ai În Joc un partener intitulat „Monopoly” [Monopol], adversarul care joacă cărțile indicate trebuie să îți plătească ție prețul de achiziție care în mod normal ar fi fost vărsat în rezerva comună. Totuși, Cartea „Monopoly” [Monopol] nu reduce prețul articolelor pe care le cumperi tu însuți.
Exemplu: Îl ai În Joc pe Senatorul Fall [018]. Acest Monopol îți dă ție Aurul plătit pentru construirea de întreprinderi în SUA. Adversarul tău plătește 5 Aur pentru a construi „African Ostrich Farm” [Ferma de Struți Africani] [095], pe care îi încasezi tu. Totuși, dacă tu ești cel care cumpără ferma, trebuie să plătești 5 Aur în rezerva comună.
Naționalizare – Unele cărți negre și Știri impun naționalizarea anumitor întreprinderi. Aceasta înseamnă că întreprinderea a fost preluată de către guvern și este decartată. Toate trupele prezente trebuie decartate sau Retrase.
Orientare – Cărțile Știre, „Topple” [Răsturnare], Ziarele, precum și versoul cărții Hacendado au două Orientări („cu capul în sus” și „cu capul în jos”). Cînd joci oricare dintre aceste cărți, poți alege care din capetele lor să fie în sus. În afara cazului în care jucătorul este Asasinat (K2) sau al Ziarelor care își schimbă Tabloul, Orientarea este permanentă.
Pachet pentru Joc – Un pachet cu cărți așezate cu fața în jos, situat în colțul de sus, din dreapta al tablei de joc. Din acest Pachet se reaprovizionează Piața. O partidă folosește doar circa o treime din cărțile jocului.
Piață – Piața constă din 12 cărți așezate cu fața în sus cîte 6 pe două rînduri. Obții cărți din Piață prin Cumpărarea de pe Piață. Notă: Cărțile Publice nu fac parte din Piață.
Prădare. – Dacă o întreprindere extorcată își pierde toate Cuburile Venit și Extorsiune, este Prădată. Acest lucru se poate întîmpla în timpul desfășurării de trupe, al unei Schimbări de Regim, al unei Depresiuni etc. Întreprinderea este restituită în Mîna proprietarului iar deținătorul Trupei de extorsiune decide dacă aceasta este decartată sau Retrasă.
• Trupele proprii din întreprinderi ale Tabloului tău nu folosesc Cuburi Extorsiune și nu Pradă.
Exemplu: O turnătorie este extorcată. Dar o mină care îi furnizează Venitul este pierdută în urma unei Răscoale a Sclavilor [„Slave Revolt”]. Întrucît șia pierdut ultimul cub, Trupa de Extorsiune o Pradă automat.
Punct „Command” [Comandă] – O carte marcată cu o pictogramă ovală albă cu capul în sus furnizează un Punct de Prestigiu „Command” [Comandă]. Cartea trebuie să nu se afle în Mînă și nici pe o întreprindere cu Tulburări. Ea reflectă puterea ta militară decurgînd din utilizarea de trupe cu loialitate sigură. Cu suficiente Puncte „Command” [Comandă] îl poți Răsturna pe Díaz în timpul unei Răsturnări prin Lovitură de Stat (K3).
Punct „Loyalty” [Loialitate] – O carte marcată cu o pictogramă ovală verde cu capul în sus furnizează un Punct de Prestigiu „Loyalty” [Loialitate]. Cartea trebuie să fie În Joc și fără Tulburări sau în Teancul tău de Nemulțumiri. În timpul Regimului Pax, fiecare Punct „Loyalty” [Loialitate] primește un Cub Prestigiu. Cu suficiente Puncte „Loyalty” [Loialitate] îl poți Răsturna pe Díaz în timpul unei Răsturnări prin Demisie (K3).
Punct „Outrage” [Indignare] – O carte marcată cu o pictogramă ovală albastră cu capul în sus furnizează un Punct de Prestigiu „Outrage” [Indignare]. Cartea trebuie să se afle fie în Teancul tău de Nemulțumiri, fie În Joc, dar nu pe o întreprindere cu Tulburări. Dacă are loc o Răsturnare în timpul unei Intervenții a SUA [„U. S. Intervention”], jucătorul cu suficientă Indignare [„Outrage”] o poate folosi drept casus belli pentru o Anexare de SUA și Răsturnarea lui Díaz (K3). Cărțile care furnizează „Outrage” [Indignare] sînt adesea cărți Acordate Victimei. De exemplu, dacă îți este Asasinat un partener, cartea utilizată pentru al ucide se adaugă Teancului tău de Nemulțumiri, de unde ulterior îi vei putea utiliza Punctul „Outrage” [Indignare] pentru al Răsturna pe Díaz în timpul unei Intervenții a SUA [„U. S. Intervention”].
Punct „Revolution” [Revoluție] – O carte marcată cu o pictogramă ovală roșie cu capul în sus furnizează un Punct de Prestigiu „Revolution” [Revoluție]. Cartea trebuie să se afle fie în Teancul tău de Nemulțumiri, fie În Joc, dar nu pe o întreprindere cu Tulburări. Cu suficiente Puncte „Revolution” [Revoluție] îl poți Răsturna pe Díaz în timpul unei Răsturnări prin Alegeri Libere (K3).
Puncte de Prestigiu – Există patru tipuri de Puncte de Prestigiu: „Loyalty” [Loialitate], „Revolution” [Revoluție], „Command” [Comandă] și „Outrage” [Indignare]. Ele sînt reprezentate pe cărți ca ovaluri verzi, roșii, albe și, respectiv, albastre. Punctele de Prestigiu sînt importante în timpul Răsturnărilor, dar se activează doar dacă sînt În Joc sau în Teancul de Nemulțumiri și sînt inactive dacă sînt cu capul în jos (de exemplu pe plantații cu sclavi sau pe Ziare) ori pe o întreprindere cu Discuri Tulburare.
Putere de Foc – Fiecare trupă are unul din cele trei niveluri ale Puterii de Foc, indicat de numărul punctelor de pe pictograma din colțul din stînga-sus al cărții sale. Un punct = arc și săgeată, două = pușcă și trei = mitralieră. Punerea în joc și Redesfășurarea de trupe elimină de la destinație un număr de discuri Tulburare egal cu Puterea lor de Foc. Trupele aflate la nivelul mitralieră nu pot fi învinse. Punerea în joc și Redesfășurarea împotriva unor Trupe de Extorsiune cu Putere de Foc mai mică le învinge și le decartează din Tablou. Anumiți parteneri (generali) îți ridică toate trupele la nivelul trei, maxim, al Puterii de Foc.
Redesfășurare – Cu această Acțiune, deplasezi o trupă de la o întreprindere la alta din Jurisdicția sa sau la Hacendadoul tău întors pe verso, dacă aparține aceleiași Facțiuni. De asemenea, poți Redesfășura o Armată Particulară la o întreprindere.
• Cost. Redesfășurarea costă Aur în funcție de Conexiunea destinației (G1). De exemplu, o trupă rebelă cu un cost de 6•3•1 ar cheltui 1 Aur pentru a se deplasa la o mină pe jos, 3 cu catîrul, dar 6 dacă a fost construită calea ferată pînă la mină. (Aceasta pentru că doar trupele guvernamentale au autoritate legală în orașele crescute peste noapte, legate prin conexiuni feroviare.)
• Efecte. Redesfășurarea nu activează acele efecte ale trupei care pot avea loc o singură dată (de exemplu, o Schimbare de Regim).
• Bătălie. Dacă la destinație se află deja o trupă, trebuie să ai o Putere de Foc superioară pentru a o „învinge” sau a o „înlocui” decartîndo (G1).
• Tulburări. Dacă la destinație sînt Tulburări, elimină un număr de discuri egal cu Puterea de Foc.
• Extorsiune. Dacă destinația nu este în Tabloul tău, trupa devine Trupă de Extorsiune (G4).
• Redesfășurare pe Loc. Poți cheltui o „Acțiune de Redesfășurare” (E5) pentru ați activa o trupă fără a o deplasa. Acest lucru nu costă Aur și elimină un număr de Tulburări egal cu Puterea de Foc a trupei.
Regim – Există patru Regimuri în joc: Pax Porfiriana, „U. S. Intervention” [Intervenție a SUA], „Martial Law” [Lege Marţială] și „Anarchy” [Anarhie]. Cartea Regim aflată deasupra determină numărul de Cuburi Venit de pe mine și bănci, precum și venitul obținut din vînzarea de cărți. V. Partea H.
Retragere – Tip special de Redesfășurare care poate avea în afara rîndului tău. Dacă întreprinderea ocupată de trupa ta este pierdută (de exemplu este Naționalizată, vîndută, Prădată, sau a suferit o Răscoală a Sclavilor [„Slave Revolt”]), trebuie fie să decartezi acea trupă, fie să o Retragi în Armata ta Particulară. Pentru Retragere, întoarceți Hacendado-ul pe verso astfel încît să aibă aceeași Culoare a Facțiunii ca trupa în Retragere (dacă nu a fost deja întors și dacă această Facțiune este disponibilă pe cartea sa) și plătește imediat Costul Redesfășurării (în funcție de Conexiunea de pe Hacendado, v. G3). Acest lucru nu consumă o Acțiune.
• Nu poți Retrage trupe care au fost învinse de o Putere de Foc superioară. (Opțional: Trupele care sînt schimbate de alte trupe ale aceleiași Culori de Facțiune NU sînt înfrînte, ci doar „înlocuite”. Aceste trupe pot fi Retrase, v. G1.)
Schimbare de Regim – Dacă este pusă în joc o carte cu pictograme cu săgeți de răsucire, se așează deasupra în teanc Cartea Regim a noului Regim. Toți jucătorii își ajustează Cuburile Venit de pe mine și bănci. Dacă există Cuburi Extorsiune, v. G5.
• Dacă Regimul devine Pax, toți jucătorii pune cîte un Cub Prestigiu pe fiecare Punct „Loyalty” [Loialitate] pe care îl au În Joc. Și le îndepărtează la loc dacă regimul se schimbă și nu mai este Pax.
„Slave Revolt” [Răscoală a Sclavilor] – Dacă pe o întreprindere este reprezentat un Punct „Revolution” [Revoluție] (cu capul în jos), ea folosește sclavi Yaqui ca mînă de lucru. Acești sclavi pot fi eliberați dacă întreprinderea suferă Tulburări sau își pierde Venitul, de pildă dacă este vizată de cărți portocalii, de trupe sau de Știri. Așa cum se menționează pe carte, dacă unei întreprinderi cu sclavi îi provoci mai multe Tulburări decît numărul său de Cuburi (fie reducîndui Cuburile Venit, Conexiune, Prestigiu sau Extorsiune, fie crescînd numărul Tulburărilor), devii Eliberator. Totodată, mai multe trupe rebele (yaqui) provoacă automat o Răscoală a Sclavilor [„Slave Revolt”] dacă sînt folosite pentru a extorca o întreprindere cu sclavi. În ambele cazuri, cartea întreprinderii este Acordată Eliberatorului (considerat Victimă) ca Punct „Revolution” [Revoluție], păstrat în Teancul său de Nemulțumiri. Dacă o Răscoală a Sclavilor [„Slave Revolt”] are loc ca urmare a unei Depresiuni, întreprinderea este decartată fără Eliberator.
Spion – Un partener special pe care îl poți decarta din Tabloul tău pentru a anula o carte neagră sau portocalie imediat după ce a fost jucată, chiar dacă nu este rîndul tău. Spionul anulează efectele cărții jucate (nu și jucarea acelei cărți). Spionul anulează efectele atacului (decartînd atît cartea atac cît și Spionul) chiar dacă Spionul însuși este cel vizat. De asemenea, majoritatea Spionilor pot fi decartați în timpul înfruntării finale a unei Răsturnări (K3) pentru a crește Loialitatea, Indignarea, Comanda sau Revoluția lui Díaz.
Sonora – Statul mexican Sonora este unul din cele trei Districte ale jocului, cunoscut pentru minele sale și pentru pămîntul agricol fertil din Valea Río Yaqui.
Știre – O Carte Care se Joacă Imediat, cu două Orientări. Cumpărătorul este cel care alege care Orientare va fi jucată. Apoi cartea merge în Teancul de Decartare Taur-Urs.
Tablou – Fiecare jucător are un rînd de cărți pe masă, constînd din Hacendado-ul său (cu Teancul de Nemulțumiri și Armata Particulară) plus întreprinderile (inclusiv trupele aferente) și partenerii puși În Joc.
Teanc de Nemulțumiri – Cărțile care țiau fost Acordate ca Victimă le păstrezi în acest teanc, în dreapta Hacendadoului tău. Păstrează aceste cărți întoarse cu 180° astfel încît Punctul lor de Prestigiu să fie cu capul în sus. Ele reprezintă „Nemulțumiri”, o acumulare de acte murdare îndreptate împotriva ta. Ceilalți jucători îți pot examina Nemulțumirile. Punctul de Prestigiu de pe fiecare carte Nemulțumire este activ (de exemplu pentru Cuburi Prestigiu și în timpul Răsturnărilor sau pentru alte Știri), dar din orice alt punct de vedere cartea nu este În Joc și nu poate fi folosită.
„Topple” [Răsturnare] – Dacă una dintre aceste patru cărți (K1) este jucată din Piață (indiferent cu ce Orientare), trebuie făcută o încercare de Răsturnare împotriva lui Díaz conform Părții K. Există patru tipuri de Răsturnări:
1. În timpul lui Pax Porfiriana este Demisia lui Díaz (reușești Răsturnarea dacă ai mai multe Puncte „Loyalty” [Loialitate] decît Tripartita ta).
2. În timpul Intervenției SUA [„U. S. Intervention”] are loc o încercare de Anexare de SUA (reușești Răsturnarea dacă ai mai multe Puncte „Outrage” [Indignare] decît Tripartita).
3. În timpul Legii Marțiale [„Martial Law”] are loc o tentativă de Lovitură de Stat (reușești Răsturnarea dacă ai mai multe Puncte „Command” [Comandă] decît Tripartita).
4. În timpul Anarhiei [„Anarchy”] au loc Alegeri Libere (reușești Răsturnarea dacă ai mai multe Puncte „Revolution” [Revoluție] decît Tripartita).
Tripartită – în timpul unei Răsturnări, Tripartita constă din Díaz plus cei doi adversari care au cel mai mic număr de Puncte din Prestigiul precizat. Reușești Răsturnarea dacă Punctele tale de Prestigiu (de tipul precizat de Regim) sînt mai multe decît totalul Punctelor de Prestigiu ale Tripartitei.
Trupă de Extorsiune – O Trupă de Extorsiune este o trupă care aparține unui jucător dar care staționează pe o întreprindere din Tabloul adversarului acestuia. Proprietarul Trupei de Extorsiune este indicat de culoarea Cubului Extorsiune. Pentru ați pune în joc sau Redesfășura o trupă ca Trupă de Extorsiune, v. G4. Dacă o întreprindere extorcată este vîndută sau pierdută, trupa pe care aceasta o susținea trebuie Retrasă sau decartată.
Tulburare – Discurile roșii care reprezintă Tulburări se așează pe întreprinderi în urma punerii în joc a anumitor Știri, cărți portocalii sau trupe. De exemplu, punerea în joc a unor rebeli yaqui (chiar ca Armată Particulară) așează cîte o Tulburare pe toate întreprinderile din Sonora (cu excepția aceleia unde au fost puși în joc). Dacă întreprinderea are una sau mai multe Tulburări, niciunul dintre Cuburile ei Venit, Extorsiune, Prestigiu sau Conexiune nu generează Aur și îi sînt inactivate atît Prestigiul, abilitățile (de exemplu abilitatea Magistralei Feroviare) și modernizarea Conexiunii, cît și Prestigiul trupei ocupante. Îndepărtează Tulburările cu o „Acțiune de poliție”(E8) sau cu o „Acțiune de Redesfășurare a trupelor” (E5).
Victoria în Funcție de Aur – Dacă în timpul Fazei 3 de după soluționarea sau decartarea celei dea patra Răsturnări niciun jucător nu la Răsturnat pe Díaz, cîștigă jucătorul cu cel mai mult Aur. În caz de egalitate la Aur, cîștigă jucătorul cu cel mai mare venit în Aur pe rînd de joc.
Ziar – Acesta este un tip de partener (Partea B) care are două Orientări. Îi alegi Orientarea atunci cînd îl joci. Această Orientare este permanentă (mai puțin dacă Ziarul ajunge în alt Tablou) și își asumă însușește de Prestigiu și Culoarea Facțiunii Orientării sale.
FILOZOFIA DIN PAX PORFIRIANA
Numerele între paranteze pătrate [ ] se referă la numerele cărților (afișate în colțul din dreapta-jos al fiecărei cărți).
„Este o mare împăcare pentru mine, acum, la bătrînețe, să simt că viitorul Mexicului este în fine unul sigur.” Porfirio Díaz în 1910, ultimul an din Pax Porfiriana.
La scurtă vreme după aceea, bogatul hacendado și spiritualist Francisco Madero a publicat Planul de la San Luis de Potosí [209], prin care chema la rebeliune armată împotriva lui Díaz și arunca Mexicul întro Revoluție ce avea să dureze un deceniu și să facă peste un milion de victime.* Miza o reprezentau investițiile străine, proprietatea asupra pămîntului, sclavia și alternativa capitalism-socialism.
Situare. Pax Porfiriana este situată în 3 districte (v. harta din cutie). Porțiunea aflată în SUA este Achiziția Gadsden, o fîșie de graniță cumpărată de la Santa Anna în 1854. Porțiunea mexicană include cele două state învecinate, Sonora și Chihuahua. În timpul lui Pax Porfiriana, căile ferate americane către Sonora și Chihuahua au crescut comerțul cu 900% [113]. Însă ele au rămas fizic izolate de Ciudad de México și separate între ele de lanțul muntos Sierra Madre, lipsit în general de linii de cale ferată. În 1910, aceste două state, „atît de departe de Dumnezeu și atît de aproape de Statele Unite”, deveniseră catalizatorul revoluției și puciurilor. Ca și în cazul Bostonului în 1776, al Parisului în 1789 sau al Petrogradului în 1917, armele, liderii, bătăliile și ideologia revoluției au pivotat în principal în jurul unui mic colț al națiunii.
Scară. Jocul începe în jurul anului 1898. Fiecare rundă de joc înseamnă un an, deci de regulă o partidă durează pînă în 1920, anul loviturii de stat a lui Obregón împotriva lui Carranza, care a pus capăt Revoluției. Fiecare Cub Venit înseamnă 50.000 pesos pe an iar fiecare monedă de Aur valorează 50.000 pesos (aproximativ tot atîția dolari). Fiecare Cub Venit pe un ranch înseamnă 60.000 ha (circa 148.000 acri). Fiecare Aur cheltuit construind o Conexiune feroviară instalează 20 km de linie în teren deșertic (luînd în calcul și subvenția lui Díaz, de 12.500 US$/km). Fiecare trupă are 1000 de militari.
TRUPE ȘI REGIMURI
Producători versus Însușitori Teoria jocului Pax Porfiriana face deosebire între oamenii de afaceri, cei care produc produse și servicii pentru clienți, și trupe, cei care își apropriază ceea ce produc producătorii. Cei din urmă îi includ și pe politicieni alături de bandidos și de hoți, întrucît impozitarea este o altă formă de apropriere neproductivă, prin forța armelor. Trupele depind de liniile lor de aprovizionare, iar liniile de aprovizionare duc la întreprinderi ale oamenilor de afaceri productivi (altfel spus, fermieri, salariați, magnați, oricine care își cîștigă traiul prin puterea convingerii și nu a forței). Chiar și trupele SUA, finanțate de la Washington, nuși pot permite să rămînă perioade îndelungate de timp întro zonă fără interese, adică fără întreprinderi, americane. Trupele nu pot administra ele însele întreprinderi, ci le pot doar stoarce de resurse, întrucît însăși natura forței fizice le împiedică să fie productive. De aici mecanismul simplificat al jocului: fiecare întreprindere poate susține o trupă.
Regimul Pax Porfiriana [216]. Un regim (alias o guvernare) este instituția care are monopolul utilizării forței întro anumită regiune. Regimul Díaz sa impus prin trupele verzi în joc, în particular prin Rurales, o cavalerie de elită subordonată direct către Ciudad de México. Ele contrabalansau forțele locale conduse de ambițioși Guvernatori Statali. Trupele Rurales, recrutate dintre țăranii și muncitorii strămutați din motive economice, aveau un efectiv de doar 2400 de oameni. Ele se deplasau rapid la destinație pentru a suprima nemulțumirile legate de politicile funciare, răscoalele fiscale, sclavii evadați și tulburările de muncă. În 1905, deja 80% din trupele Rurales erau desfășurate în fabrici pentru a sparge greve. Cel mai notoriu dintre comandanții Rurales a fost Emilio Kosterlitsky [180], dezertor din Marina țaristă. Rețeaua sa de spioni îi răpea pe disidenții anti-Díaz din America pentru a fi executați în Mexic [162]. Înfrînt în apărarea hueristă a orașului Nogales, el a fugit în Arizona și sa angajat în serviciile de informații ale SUA [161].
Regimul de anarhie [219]. Chiar și cea mai haotică regiune are un regim. După împrăștierea trupelor locale sau federale, banda de la fața locului devine noul regim. Întrebarea crucială este: ce filozofie urmează noul regim? Principalii intelectuali anarhiști conducători ai Revoluției au fost frații Magón [003, 010]. După plecarea lor în exil în 1904, ei au fost arestați de procurorii SUA [144] în baza mai multor acuzații imaginare și au murit în închisoare. În 1911, Baja California a căzut pentru scurtă vreme în mîinile adepților lor, Magonistas [006]. Comunele revoluționare din Baja au urmat ideile anarhistului Kropotkin. Printre intelectualii colectiviști și socialiști din Mexic sau numărat și Jack Reed [031] (protagonistul filmului lui Warren Beatty, „Reds”) și Manabendra Nath Roy [043].
Regimul legii marțiale [218]. În cele din urmă singura cale de schimbare a unui regim este prin folosirea efectivă sau implicită a forței. Controlul militar direct asupra unei regiuni, fără separarea puterilor executivă, legislativă și judecătorească poartă numele de lege marțială. În timpul Revoluției din 1910, guvernatorii statelor puteau sfida Ciudad de México și impune legea marțială pentru că forțele locale din subordinea lor depășeau numeric trupele federale foarte dispersate.
Regimul intervenției SUA [217]. În 1910 Taft a desfășurat pe graniță trupe cu un efectiv de aproape 30.000 de militari și nave de război, dînd revoluționarilor motive temeinice să se teamă de eventualitatea unei invazii a SUA, o putere mondială în devenire. Trupele SUA au ocupat Veracruz în 1914 [109] și Chihuahua în 1916 [172]. Deși generalul Pershing din „Expediția de Pedepsire” a raportat că ostilitatea inițială sa transformat rapid întro colaborare activă, ambele ocupații au generat o rezistență neașteptată și represalii publice împotriva cetățenilor SUA care își aveau reședința în Mexic, dintre care mulți șiau abandonat proprietățile.
Ocuparea Mexicului a avut numeroase precedente. Administrația McKinley anexase Hawaii și Filipine [207] iar Amendamentul Platt din 1903 le conferea SUA o influență considerabilă în Cuba în urma Războiului Hispano-American [122]. Theodore Roosevelt [215] a promovat intervenția în Mexic așa cum o promovase pe cea din Panama [108] și, dacă Revoluția sar fi produs în timpul mandatelor sale din 1901-1909 sau dacă Partidul Elanului [Progresist] ar fi ieșit învingător în alegerile din 1912, poate ca astăzi Mexicul ar fi fost un protectorat al SUA [207].
O intervenție la scară mai mică cu mare impact incendiar a fost utilizarea trupelor Arizona Rangers pentru a sparge greva din 1906 din Cananea [198]. Proprietarul minei, William Greene [067], a cerut ajutor după ce a încercat fără succes să se adreseze muncitorilor care cereau creșteri salariale și cote rasiale care să îi favorizeze pe mexicani. Minele erau legate de Arizona prin cale ferată, așa că trupele Arizona Rangers au fost primele la fața locului. Se relatează că, atunci cînd, Rurales ai lui Kosterlitsky [180] au ajuns pe drumul de căruță după alte 3 zile, aceștia ar fi executat și deportat sute de greviști. Cavaleria SUA de la Fort Huachuca [171] a fost mobilizată pe graniță, dar nu a intrat în Mexic, la ordinele lui Taft.
Sclavie. Deși astăzi sînt la modă definiții mult mai blînde, sclav este cineva care este obligat prin forță fizică să trăiască în folosul altcuiva. Un lucrător care lucrează în condiții mizere pe salariu mic nu este sclav. Un salariat care lucrează pentru îmbunătățirea condiției sale și care este liber să plece dacă nu găsește niciun avantaj în aranjamentul existent, nu se poate compara cu popoarele yaqui înrobite. În Sonora porfiriană nu exista nicio aparență de libertate. Evadații care încercau să ajungă la libertate, în SUA, erau înapoiați în lanțuri sau împușcați de către Rurales [162]. Descendenții evadaților norocoși șiau constituit propriul lor trib în orașul Tucson din Arizona.
Războaiele cu indienii yaqui. Cum de sclavia, scoasă în afara legii în Mexic încă din 1829, a continuat să existe și în secolul al XXlea? Yaqui, care luptaseră împotriva spaniolilor încă din 1533, au fost ultimii indigeni nesubjugați din America, avînd o republică independentă cu centrul în fortăreața El Añil din valea Río Yaqui. Ea i-a respins cu succes pe Federales pînă în 1886, cînd asediul forțelor statului, înarmate cu puști germane Mauser cu repetiție a fost încununat de succes. Un an mai tîrziu, conducătorul yaqui Cajeme [192] a fost capturat prin trădare și executat, totuși războinicii săi au continuat să lupte în acțiuni de gherilă și în răscoale [190]. Funestul guvernator Ysábel [184] a reacționat în 1903 susținînd și conducînd personal „vînători de oameni organizate” [175], în urma cărora a vîndut în sclavie între 8000 și 15000 de yaqui de toate vîrstele plantațiilor din Sonora sau ogoarelor de henequen din Yucatán [105]. Acei yaqui de nereprimat erau aproape complet învinși atunci cînd Revoluția a dat un suflu nou cauzei lor [189]. În 1915, Șeful Felipe Bachomo a condus 2000 de războinici yaqui împotriva plantațiilor [064] și a eliberat majoritatea sclavilor. Au fost găsite instrumente medievale de tortură în hacienda lui Ysábel de la La Europa [073]. Rezistența yaqui era încă activă în 1926, cu răpirea președintelui Obregón, aflat în trecere cu trenul prin ținuturile yaqui.
„Barbarous Mexico” de Kenneth Turner și „Diaz: Master of Mexico” de James Creelman sînt două cărți americane scrise chiar înainte de apocalipsă. Una este un imn de laudă pentru Díaz „cel mai mare om al continentului american… o întrupare de putere și de curaj”, cealaltă îl denumește un „tiran laș”, vă dați seama care este care? Prima carte este un fel de „Colibă a unchiului Tom”, iar cealaltă afirmă că yaqui (întregul trib!) ar trebui denumiți prizonieri de război și că proprietarii de se poartă chiar bine cu cei aflați sub tutela lor. Citînd din cartea lui Creelman, de la pagina 417: „Acum, mexicanii sînt prea ocupați ca să se lupte între ei. Ei știu nu doar că singură influența căilor ferate lea făcut posibile comerțul și industria, ci și că veniturile din munca agricolă sau dublat practic de cînd Diaz a dat semnalul dezvoltării generale a căilor ferate în republică. Ei mai știu că pînă și cel mai mărunt om de afaceri poate împrumuta bani în condiții de neînchipuit în zilele de demult ale democrației imaginative și ale anarhiei. Viața și proprietatea sînt în siguranță. Cel mai sărac dintre peoni înțelege că poate păstra ceea ce poate cîștiga. Amplul sistem de spitale, aziluri, biblioteci, muzee și școli predică zi de zi evanghelia păcii.”
În mod ironic, se poate afirma că Creelman însuși la răsturnat pe Díaz. În interviul luat de Creelman în 1908, Díaz a făcut greșeala să menționeze că nu va candida pentru un nou mandat [204] și că va da Mexicului posibilitatea unor alegeri libere în 1910. A fost o reacție publică entuziastă și Madero sa înscris imediat. Díaz a retractat și la închis pe Madero [209], dar era prea tîrziu. Alea iacta est.
ÎNTREPRINDERI
Proprietatea asupra pămîntului. În ciuda ascensiunii înregistrate de hacendados și de clasa mijlocie urbană, 85% din populația din Sonora și Chihuahua consta din fermieri și păstori de subzistență, dependenți de pămînt. Organizați sub comanda unor caudillos (șefi militari), acești campesinos apăraseră aceste pămînturi de incursiunile indienilor apași [134] și yaqui. O persoană care apără și ameliorează o proprietate are o revendicare legitimă asupra valorilor pe care ea le produce. Totuși, regimul Díaz îi considera pe campesinos ocupanți ilegali de terenuri ale domeniului public. Legile terenurilor municipale [110] împuterniceau monopolurile federale de cadastru să ia în posesie și să vîndă baldíos (terenurile neînregistrate ale satelor) [037, 038]. Topografii au păstrat o treime din teren (vîndut rapid investitorilor străini), restul ajungînd la înalte oficialități. În 1910, 75% din terenul arabil devenise dominat de mega-haciende. Printre acei hacendados gringo care au dobîndit ieftin proprietăți pe această cale sau numărat William Randolph Hearst [052], Teddy Roosevelt [099] și purtătorul oficial de cuvînt al americanilor în Mexico, senatorul Albert Fall [018]. Proprietarii de drept au cerut indignați „pămînt și libertate”.
Resurse. Nativii americani aveau dreptate: nimeni nu poate fi obiectiv proprietar asupra pămîntului. Cum poate ridica cineva pretenții la o pădure sau la un munte? Cineva însă poate fi proprietarul ameliorărilor aduse pămîntului: gardurile, minele, fabricile, barajele, drumurile și căile ferate, laolaltă denumite în acest joc „întreprinderi” și „conexiuni”. Și cineva poate fi proprietar al resurselor obținute din întreprinderile pe care le construiește. Revoluția și milioanele de victime ale ei sau bătut pentru o neînțelegere a cuvîntului „resursă”.1
Un copac, un zăcămînt de minereu sau un rîu nu sînt o resursă pînă cînd tehnologia, inventivitatea și sudoarea oamenilor nu se aplică asupra lor pentru a face ceva util. Să luăm cazul minereurilor de porfir din Districtul Cuprifer Moctezuma [081]. Foarte mult cupru în concentrație mică, fără vreo cale de al extrage în mod profitabil. Inginerii minieri Ricketts și Douglas [020] au petrecut ani întregi pentru cercetare și brevetare [039] și au fost primii care au reușit să extragă cupru cu concentrații sub 3%. Măsuri similare luate în legătură cu minereurile problemă din Districtul Argentifer Cusi [096] au transformat roci fără valoare întro avere. La fel pentru petrol, vite, năut, cherestea… niciunul dintre aceste lucruri nu este o resursă în lipsa investițiilor tehnologice necesare pentru a le găsi, extrage, prelucra și distribui. Este un act de nedreptate ca o guvernare să proclame că pămîntul este „public” (adică deținut de regim), pentru că, din nou, doar ameliorările pot fi legitim revendicate și doar de către cel care lea făcut. Topografii guvernamentali care au apropriat pămîntul au costat un milion de vieți și au condamnat Mexicul la un statut de lumea a treia.
Reforma agrară. Nefericita „soluție” pentru înlocuirea Legilor Funciare nedrepte a fost „Reforma Agrară”, o naționalizare xenofobă a proprietăților, cu o presupusă reîmpărțire egalitaristă a lor către țărani [116]. Un exemplu întîlnit în Constituția din 1917 este sistemul ejido [154], o reîntoarcere totală la feudalism. Controlul asupra pămîntului este acaparat de către puternici politicieni socialiști, care le încuviințează campesinos să lucreze întro comună. Politicienii păstrează în fapt toate drepturile de proprietate și distribuie profiturile. Fără proprietate individuală, lucrătorii harnici îi duc efectiv în cîrcă pe cei leneși. În 1991, președintele Carlos Salinas de Gortari a eliminat dreptul constituțional la ejidos, menționînd „productivitatea scăzută” a pămîntului deținut în comun. Multe alte scheme de luare a proprietății de la cei productivi și de redistribuire a ei la cei neproductivi, reprezentate de cărți negre [145, 146, 152, 160, și 164], au fost de asemenea eșecuri îngrozitoare.*
Căile ferate mexicane. Începînd de la 750 de mile de căi ferate în anii 1860, Pax Porfiriana a construit peste 12.000 mile de linie pînă în 1900. Sperînd să modernizeze Mexicul, Diaz și Limantour au subvenționat căile ferate [112] și, în 1903, au cumpărat două linii principale, Mexican Central și Mexican National. Rețeaua de căi ferate a lui Don Porfirio, construită de întreprinzători pentru import-export și mai puțin pentru comunicații interne, mergea de la întreprinderi către SUA sau către porturi importante ca Guaymas din Sonora. Această structură radială a stînjenit controlul federal centralizat ajutînd astfel regimurile rivale.
Teoria jocului privind Conexiunile. Trupele federale sau ale SUA folosesc căi de aprovizionare dea lungul căilor ferate, astfel că au un cost redus de desfășurare pe calea ferată. Luptătorii de gherilă, cu sprijin la baza societății, sînt în situația opusă. Cele mai îndepărtate locuri sînt cele mai vulnerabile la atacuri de gherilă.
Copper Skyrocket [Racheta cuprului]. Arhetipul întreprinzătorului din mine și ranchuri, care sa ridicat din sărăcie pentru a ajunge la bogății, a fost în Mexic William Greene, „Racheta Cuprului”. Zăcămintele de cupru din Cananea fuseseră exploatate de multe ori, dar Greene Consolidated Copper Company [086] a atras investitori și a adus metode moderne la fața locului. La apogeul său, Greene era stăpînul unui imperiu format din ranchuri [067], depozite de cherestea [102], mine și căi ferate [059] situate pe tot cuprinsul statelor Sonora și Chihuahua și era întîmpinat cu parade în cinstea sa la New York. Dar înălțarea a fost urmată de o revenire la sol la fel de rapidă și greva din 1906 din Cananea împreună cu speculatorii agresivi din New York lau silit pe Greene să își vîndă afacerile. Povestea lui Greene a inspirat jocul meu, Lords of the Sierra Madre.
Magazine de armament. Principala sursă de arme pentru Revoluție au reprezentato magazinele de pe graniță. Aceste afaceri profitabile au lansat cîteva dintre cele mai celebre dinastii din Arizona, producînd celebrități ca Barry Goldwater [057] și cîntăreața Linda Ronstadt [077]. Vînzarea de arme către revoluționari era o încălcare a neutralității SUA, astfel că vînzările de puști Winchester și de muniție .30-30 se desfășurau în secret, dea lungul unor drumuri de catîri ascunse. Totodată, Germania importa puști Mauser [065], obuziere pe cale ferată [174] și arme achiziționate din America [097] pentru a sprijini diferite regimuri. Izbucnirea celui deal Doilea Război Mondial [125] a însemnat că proprietarii de magazine de armament și clienții lor revoluționari au ajuns dintro dată să concureze pe rarele arme americane cu Franța, Marea Britanie și cu alți cumpărători.
Băncile din Sonora. În Sonora, cele mai mari bănci erau proprietatea oligarhiei Corral-Ysábel [076]. Ele au rămas deschise sub Huerta, dar regimul lui Carranza, care ia luat locul, a declarat bancnotele hueriste fără valoare și a organizat raiduri împotriva băncilor pentru a obține monedă forte. Bancherul Müller din Lubeck [074] a reușit să salveze activele clienților săi transportîndule la o bancă din Tucson. Pentru acest lucru a fost închis și obligat să plătească o răscumpărare iar banca sa a fost naționalizată. Însă nu a ținut mult. Cînd regimul ia expulzat pe chinezii muncitori [019], aceștia au retras 400.000 de dolari pe care iau luat cu ei, închizînd Banca Müller pentru totdeauna.
Băncile din Chihuahua. Toate băncile din Chihuahua erau birocrații deținute de oligarhia Creel-Terrazas [213]. Întro acțiune clasică de tip pom de paie, Creel a înscenat în 1908 jaful propriei sale Banco Minero [056]. Au fost luați 300.000 de pesos iar Creel a făcut ca suspecții de serviciu să fie arestați și torturați pînă cînd au recunoscut. Susținerile regimului au fost demontate de către ziaristul Silvestre Terrazas [035], un văr îndepărtat și rebel al lui Luis Terrazas, care avea să devină ulterior guvernator villist în Chihuahua.
PARTENERI
Hacendados. Cartea ta personală începe pe fața Loialist, ceea ce înseamnă că ești un acolit pragmatic, care face orice îi spune Regimul să facă. („Pragmatic” este un termen politicos pentru lipsit de scrupule.) Însă, mai devreme sau mai tîrziu, trebuie să iei o poziție de principiu, întorcînduți Hacendadoul pe fața cu Culoarea unei Facțiuni. În Mexic, acesta înseamnă publicarea unui „Plan”. Exemplele includ Planul de la San Luis Potosí al lui Madero, care declara nevalabil regimul lui Díaz [209], Planul de la Ayala al lui Zapata care îl instala pe Orozco în fruntea unui guvern a Reformei Agrare [210] și Planul de la Guadalupe al lui Carranza care instituia Constituția din 1917 [208]. De asemenea, Madero și Enriquez au scris cărți care au avut influență și care au fost rapid interzise de dictatură [147].
Parteneri birocrați versus parteneri privați. Separația dintre afaceri și stat este un principiu al liberei întreprinderi. Mulți „oameni de afaceri” încearcă să fixeze prețuri și politici de producție independent de piață, în înțelegere cu regimul. Acești oameni sînt de fapt birocrați iar „afacerea” lor este o birocrație. O industrie puternic reglementată este de asemenea o birocrație. În Pax Porfiriana, majoritatea oamenilor de afaceri aveau prețurile și cotele stabilite de către birocrația lui Centro Industrial [149], ceea ce îl făcea pe secretarul pentru finanțe, Limatour [165], șeful de fapt al afacerilor lor (și cel care primea o mare parte din profituri).
Oligarhii. Din tot Mexicul, cei care încălcau cel mai grav separația dintre afaceri și stat erau oligarhiile Corral-Ysábel din Sonora [044] și Terrazas-Creel din Chihuahua [213]. Acești hacendados erau în același timp guvernatori, conducători ai unor bănci de stat, perceptori [140], generali de miliții și principali latifundiari [143]. Erau, după Díaz, cei mai puternici oameni din Mexic și cei mai opuși reformei. Enrique Creel a devenit ginerele lui Luis Terrazas în urma căsătoriei cu fiica acestuia, Angela [017] iar clanul Terrazas-Creel a dominat legislativul statului timp de 66 de mandate și legislativul național timp de 22 de mandate [011]. În litigiile fiscale din Chihuahua [139], Díaz lua uneori partea rebelilor pentru a împiedica clanul Terrazas-Creel să acumuleze prea multă putere [119].
Monopol. Un alt cuvînt de care se abuzează mult. Un om de afaceri de succes nu este un monopolist dacă oferă un produs nou sau mai ieftin, chiar dacă acesta se dovedește a fi extrem de popular [151]. Monopolul este instituția care folosește forța armelor pentru ai scoate pe concurenții săi în afara legii întrun anumit domeniu. Acest lucru se poate realiza doar printrun act de intervenție a autorităților, de exemplu prin subvenții, reglementare, acordare de privilegii sau taxe. Un exemplu notoriu este Scandalul Teapot Dome, din 1922 [018]. Pentru că a cerut comisioane de la Sinclair Oil, senatorul Albert Fall a devenit primul membru al cabinetului SUA trimis în închisoare pentru fapte penale comise în exercitarea funcției. Un monopol mexican tipic este Dynamite Company, condusă de fiul dictatorului [028]. Acest monopol profitabil a scos în afara legii concurența internă și a supus importurile de dinamită unor taxe vamale substanțiale.
Biserica Catolică. Spre lauda sa, Díaz a practicat separația dintre biserică și stat: „Ca Porfirio Díaz, în viața particulară și ca șef de familie, sînt catolic roman și apostolic; ca șef de stat nu profesez nicio religie fiindcă legea nu mio permite” [120]. „Distinsul și credinciosul” prieten al lui Díaz, arhiepiscopul Gillow, a înființat Grupuri de Muncă Catolice, inspirat de enciclica papală Rerum Novarum [126]. „Biserica Roșie” a fost iritată cînd guvernatorul francmason și revoluționar al Sonorei, Plutarco Elías Calles, a preluat controlul președinției și a început să confiște pămînturi bisericești. În timpul rezistenței anti-Calles, cunoscută ca Războiul Cristeros-ilor [199], preoții au intrat în grevă, refuzînd să țină liturghia sau iertarea păcatelor morților și declarînd un păcat [130] înscrierea în grupări muncitorești roșii, precum CROM [029]. Mii de preoți au fost împușcați [202] și circa 90.000 de oameni au murit în lupte. Am simulat natura omniprezentă, totuși ambivalentă, a Bisericii în Mexic făcînd din ea o Carte Publică bicoloră roșie-albă [214].
Munca și sindicatele
Mișcările muncitorești au pășit în secolul al XXlea divizate în două tabere în război: anarho-sindicaliștii (cărțile greviste care conferă un Punct de Revoluție) și conservatorii (cărțile greviste care conferă un Punct de Indignare). Primele, ca IWW/„Woblies” și WFM [004], urmăreau să abolească capitalismul și sistemul salarial, în timp ce ultimele, ca AFL condusă de ex-socialistul Sam Gompers [141] urmăreau să promoveze interesele lucrătorilor, în același timp acomodînduse la capitalism. Gompers a cooperat cu arestările și deportările pe scară largă ale anarho-sindicaliștilor [123], care în 1920 erau aproape defuncți.
Sindicaliștii anarho-sindicaliști mexicani [197] au recrutat muncitori urbani în Batalioane Roșii [002] care au luptat alături de Armatele Constituționaliste. Paradoxal, Roșii au luptat împotriva țăranilor rurali cu ideologie similară, ca zapatiștii. În 1916, Carranza a demobilizat Batalioanele Roșii și lea închis cu forța sindicatele. Alternativa conservatoare la sindicatele radicale a fost CROM, condusă de Luis Napoleón Morones [029]. Corones, aliat cu Gompers [142], avea un stil de viață opulent, cu mașini țipătoare, femei și bijuterii.
În cele din urmă, anarho-sindicaliștii au eșuat pentru că ideile lor erau în mod obiective greșite. Manifestul Wobbly [005] care afirmă că „clasa muncitoare și clasa angajatorilor nu au nimic în comun” este o falsă dihotomie. De fapt, toți salariații sînt oameni de afaceri. De la omul de serviciu la directorul general, fiecare muncește în cooperare pentru avantajul său propriu, pe principiul comerciantului (adică muncă în schimbul banilor). O persoană merită de la cealaltă atît și doar atît cît cîștigă. O cooperativă sindicală, care plătește la fel fiecare salariat indiferent de ceea ce face, încalcă principiul comerciantului și îl răsplătește pe cel neproductiv în dauna celui productiv.
ȘTIRILE ȘI ECONOMIA
Cometa Halley. Este o tradiție pentru Sierra Madre Games ca în fiecare joc să apară o cometă [128]. În 1910, astronomii au anunțat că Pămîntul va trece practic prin coada cometei Halley în luna mai a acelui an. Prevestitori de nenorociri fără scrupule au susținut că, întrucît cometele conțin cianuri gazoase, întreaga omenire era amenințată. Unele ziare au publicat această știre, afaceriști fără scrupule au vîndut „pilule pentru cometă”, despre care afirmau că contracarează otrava, ceea ce a provocat o mică panică și poate că a ajutat astfel la împingerea Mexicului în prăpastie.
Costurile guvernării locale față de cele ale guvernării federale. Cercetarea rapoartelor financiare ale din New Mexico și Arizona înainte și după dobîndirea statalității în 1912 sprijină afirmațiile că statalitatea permite regimului federal să își folosească suveranitatea sporită pentru a impune mai multe impozite. Raporturile între venituri și cheltuieli și valoarea proprietăților și PIBul SUA arată că costul guvernării a crescut cu mult mai mult în cele două state decît în statul de control, Nevada. Acest cost este reflectat de Știrea „Arizona Statehood” [Statut de stat pentru Arizona][106].
Depresiune. Noile idei și tehnologii fac ca produsele și serviciile să devină mai ieftine și mai ușor accesibile [036]. Prețurile în scădere sînt un semn de progres și de sănătate Ceea ce anulează profiturile și îngreunează rambursarea datoriilor nu este scăderea prețurilor ci contracția monetară, adică reducerea volumului cheltuielilor în sistemul economic care urmează expansiunii de mijloace de plată fiduciare în raport cu oferta de aur. În 1902, Secretarul Trezoreriei, L. M. Shaw, a înființat o bancă centrală [117, 118], o birocrație capabilă să tipărească monedă fiat în cazul unei panici bancare în care oamenii își vor proprietatea lor (banii) înapoi. Această idee, căreia i sau opus susținătorii banilor grei, bazați pe un standard aur, a fost de a oferi o monedă elastică prin controlul autorităților asupra ofertei de bani. Ea a permis băncilor comerciale să își extindă oferta de credit fără riscuri, ceea ce a dus la contracția monetară și la Panica din 1907.
Panica din 1907. Aceasta a fost cea mai mare depresiune pe care a suferito vreodată Mexicul porfirian, resimțită cel mai acut în statele din nord care aveau relații strînse cu Statele Unite. Exacerbate de seceta din 1908 și din 1909, prețurile alimentelor au crescut cu 200%. Mai ales clasele mijlocii au fost puternic lovite iar multe întreprinderi mici au dat faliment. Costul banilor a crescut de la 18% la 24% pentru creditorii privați. Prețurile argintului și cuprului sau prăbușit iar magnații mineritului Greene [067, 086, 102]și familia Guggenheim [079, 081] șiau închis activitatea în Mexic. SUA a proclamat pentru prima oară o interdicție a imigrației mexicane și peste 2000 de mexicani au primit bilete de tren pentru a fi deportați în Chihuahua.
Federal Reserve. În 1913 SUA au alunecat cu încă un pas în demonetizarea aurului adoptînd Federal Reserve [118]. Aceasta a constituit un sistem bancar central sprijinit de autorități pentru a pune la un loc fonduri de urgență și a redus nu doar rezervele legale necesare păstrate în băncile din Federal Reserve (crescînd factorul de multiplicare cu care băncile puteau crește oferta de bani prin împrumuturi) ci și necesarul de rezerve în numerar. Federal Reserve a mărit agresiv oferta de bani avînd convingerea că tipărirea de „bani elastici” ar putea contribui la prosperitate și ar susține lira sterlină britanică pe piețele valutare externe. Între 1923 și 1927, 548 milioane de dolari în Credit al Federal Reserve au fost introduși forțat în sistemul bancar. Problema este că birocrații pot tipări oricîți bani doresc, dar ei sînt însușitori și doar producătorii pot da valoare banilor. Sistemul „banilor elastici” sa prăbușit în 1928. El a rămas totuși popular printre politicieni pentru că lea permis să scape de datorii tipărind bani, pe cheltuiala fiecărui cetățean cu un cont de economii. În 1993 și în 1999, Congresul a adoptat legi concepute să permită persoanelor cu resurse financiare limitate mici să dobîndească locuințe. Sectorul bancar, puternic reglementat, susținut de banii fără valoare ai guvernului, sa prăbușit în 2009.
REVOLUȚIA
CĂDEREA LUI DÍAZ ȘI A LUI MADERO. Liderii maderiști Villa, Orozco, și Zapata lau răsturnat pe Díaz în 1911 Dar cînd noul regim nu a redistribuit pămînturile și nu a dezmembrat structura de comandă porfiriană, revoluționarii dezgustați, atît cei de stînga cît și cei de dreapta, sau întors împotriva sa. O lovitură de stat de dreapta condusă de Generalul Huerta [215] și de Bernardo Reyes [211] și susținută de consulul SUA, Henry Lane Wilson [163] la demis și la executat pe Madero în Decena Trágica [155].
REGIMURILE REVOLUȚIONARE. Decena Trágica a readus Mexicul la Porfiriana, însă fără Pax. Sonora și Chihuahua au devenit cîmpul de bătaie pentru „Cei Patru Mari”, personalitățile Revoluției post-Madera: Orozco, Villa, Carranza, și Obregón:
Dostları ilə paylaş: |