Pax Porfiriana Regulamentul viu

1. Steagurile roșii orozquiste [167] promiteau reforma agrară, dar Pascual Orozco [210] sa dovedit un oportunist pragmatic care nu a redistribuit niciun pămînt niciodată. Finanțat de baronul bovinelor, Luis Terrazas [213], a susținut lovitura de stat a lui Huerta împotriva lui Madero și o întoarcere la o Chihuahua neoporfiriană [041]. British Oil [045] și „German Intriguers” [Complotiști Germani] [153] au susținut de asemenea lovitura de stat încununată de succes a lui Huerta. Dar Orozco și președintele Huerta au fost răsturnați și exilați în 1914 și cei doi au fost arestați de Serviciul Secret al SUA în timp ce încercau să reintre în Mexic cu sprijin german. Amîndoi au murit în captivitate în 1915.

2. Venustiano Carranza [208] Sa născut și a fost crescut ca hacendado, astfel că sa opus cu tărie confiscării pămînturilor deținute de clasa de sus. Cu toate acestea, a trebuit să promulge o legislație agrară radicală pentru a crește sprijinul de care beneficia în fața principalului său adversar, Pancho Villa. În 1915, președintele Carranza a anulat toate concesiunile de terenuri, ape și păduri [116]și a plasat toate resursele naturale ale Mexicului în domeniul național, deschizînd calea naționalizărilor masive [040]. Acest lucru a atacat toți cei trei piloni ai regimului Díaz: hacendados, investitori străini și Biserica Catolică [214]. Regimul constituționalist al lui Carranza a rezistat violent Expediției de Pedepsire a SUA [172], a impozitat masiv anumite întreprinderi ale SUA din Mexic, a sprijinit tragica revoltă sedonistă din Texas [138] și sa asociat cu germanii, ceea ce a culminat cu celebra Telegramă Zimmerman [121]. În ciuda acestor lucruri, Carranza sa bucurat de sprijinul lui Cleveland Dodge de la Phelps Dodge [098], al lui U. S. Oil, al liderului sindical Sam Gompers [142], și al președintelui Wilson [133].

3. Pancho Villa [177] a fost cel mai proamerican dintre revoluționari, sperînd să aibă acces la arme din SUA și în final la o recunoaștere de către SUA. El a lăsat în pace cu scrupulozitate întreprinderile americane în timp ce a expropriat fără milă haciendele spaniole și mexicane, mai ales cele ale urîtului clan Terrazas-Creel. Mulți hacendados intrați în panică șiau vîndut proprietăților speculatorilor din SUA la prețuri de chilipir. După înfrîngerea lui Villa în aprilie 1915, acești speculatori șiau vîndut marile cantități de monedă emisă de Villa, dobîndită cînd se părea că Villa nu putea pierde. Aceasta a dus la prăbușirea economiei din Chihuahua și a condus la creșteri masive de prețuri și la revolte alimentare. Cînd Villa, disperat, a pus presiune pe firmele SUA, președintele Wilson nu doar că a recunoscut regimul principalului rival al lui Villa, Carranza [133], dar ia și ajutat pe Carranzistas să îl zdrobească la Agua Pireta. După aceasta, Villa a început o campanie împotriva americanilor [203], culminînd cu raidul infam din 1916 împotriva localității Columbus, New Mexico [124].

4. Alvaro Obregón [022], un fermier și întreprinzător scăpătat dar isteț, a cîștigat sprijinul indienilor yaqui promițîndule sfîrșitul sclaviei și împărțirea de pămînturi tuturor celor care luptau pentru el [189]. Recunoscînd că cîmpul de bătaie modern ajunsese să fie dominat de armele defensive, a privilegiat artileria [024], mitralierele [030] și aeroplanele [033] în dauna șarjelor sălbatice de cavalerie preferate de Villa. După ce sa alăturat Revoluției ca maderist și apoi constituționalist, în cele din urmă Obregón sa întors împotriva președintelui Carranza pe care la asasinat, punînd capăt Revoluției Mexicane în 1920. Cunoscut ca „președintele ciung” (șia pierdut brațul drept din cauza artileriei villiste), este bănuit și de asasinarea lui Pancho Villa.

Mexicul mexicanilor [131]. În Pax Porfiriana persoane de toate rasele și naționalitățile erau binevenite pentru dezvoltarea Mexicului (cu tragica excepție a tribului yaqui). Nu doar americanii, dar și imigranții cu buget redus, ca mormonii [156] și chinezii [146] au înflorit în Mexic, de aceea cartea 146 este singurul Punct Loialitate Acordat Victimei. Regimurile revoluționare care iau urmat au fost rasiste iar regimul Calles [202] chiar a îmbrățișat fascismul, deportînd evrei, chinezi și alți indezirabili. Un alt pas înapoi pentru Mexic. Gîndițivă la acest lucru. „Mexicul mexicanilor” acceptă implicit ideea că o rasă poate deține munți și copaci, combinînd erorile lui Hitler cu cele descrise în eseul despre „resurse”.

Moștenire. Revoluția a produs o serie de regimuri comuniste, deși luptele nu au încetat pe deplin în 1920 [191, 130, 199, 202]. Pînă în anii 1930 președintele Lázaro Cárdenas confiscase fără despăgubire proprietățile străinilor care mai rămăseseră. Birocrații nu sînt potriviți să conducă afaceri și majoritatea proprietăților au ajuns în paragină. Noul bloc de putere constituționalist al clasei mijlocii urbane a generat noul partid-stat PRI [181], care va cîștiga toate alegerile din următorii 70 de ani cu ajutorul unor fraude electorale masive. Cu tot potențialul și resursele sale de populație, Mexicul va intra în secolul al XXIlea semănînd mai mult cu o republică bananieră [030] decît cu SUA sau Canada. Din 2000 și pînă acum au fost asasinați trei ziariști pe an. Granița dintre SUA și Mexic, fără garduri și patrule în timpul lui Pax Porfiriana, astăzi seamănă cu un gulag. În fiecare an, sute de oameni plini de speranță și dornici să lucreze în SUA, curajoși și harnici, incluzînd poate cele mai bune minți din Mexic, mor de sete în deșert, nu departe de locuința mea din Tucson.
Bandidos și eu. La sfîrșitul anilor 1980, împreună cu fiul meu, Matt care avea nouă ani, am vizitat centrul gigant de acvacultură construit de Universitatea din Arizona [083] și de Coca-Cola. Un îngrijitor nea dus la complexul abandonat de lîngă Puerto Peñasco, Sonora. Domurile și rezervoarele din zilele mele de student în biologie marină erau goale și complet ruginite. Naționalizat de către Federales în marea închidere a pescuitului creveților din 26 iunie 1980, echipa doctorului Hodges la evacuat în aceeași zi. Ca un alt memento neplăcut că în Mexic nu ești niciodată departe de o armă de foc, eu și cu Matt am fost deținuți de oameni înarmați pe un drum singuratic de pămînt. Cu un microbuz fără însemne, fără uniforme, cu arme automate, cu pistoale semiautomate vîrîte fără toc în centură. Erau Judiciales extralegali, împuterniciți să îi prade pe refugiații din Mexic care încercau să fugă în America.

Semnificația revoluției. Revoluția este punctul culminant al ciocnirii unor idei filozofice, o explozie de nemulțumire care determină cursul unor întregi popoare și culturi. Tragedia Revoluției Mexicane este că nu a reușit să corecteze problema centrală a perioadei porfiriene, întrepătrunderea dintre afaceri și stat. Spre deosebire de Revoluția Americană, ea ia subjugat pe producători însușitorilor. Împuternicind politicienii să controleze mijloacele de producție, ia condamnat pe mexicani la un fel de paternalism fatalist. Dar, cu toate defectele și idiosincraziile principalilor săi activiști și intelectuali, evenimentele din 1910 ar fi putut conduce la un Mexic foarte diferit în zilele noastre. Matt și cu mine am recreat această luptă pentru a cerceta ce ar fi putut să fie.
Phil Eklund, [e-mail]:[e-mail]

mailto:[e-mail]

Au contribuit:

Concepție originală și copertă: Phil Eklund [e-mail]

Versiunea cărților: Jim Gutt și Matt Eklund

Pictogramele Prestigiu: conțin elemente preluate de la pictorul revoluționar David Alfaro Siqueros, care a luptat de partea constituționaliștilor în timpul Revoluției.

Testeri ai jocului: Larry Abbandando, Raoul Höcker, Roland Wilke, Dr. Nicole Morper, Chris Peters, Dirk și Kirsten Mooren, Andy Graham, Ray Mulford, Andrew Nichols, Gamesmiths.

Redactorul regulamentului și traducere în limba germană: Arne Kuhnert

Redactor spaniol, istorie și strategie: Pablo Klinkisch

Glume, citate, analize: Martin Griffiths, Paul-Michael Agapow, Matt Eklund

Toate drepturile rezervate, 2015 Sierra Madre Games

Contact: [e-mail], [e-mail], or [e-mail]:[e-mail]

mailto:[e-mail]

Intenționăm să publicăm mai multe jocuri în seria Pax, folosind componente și reguli similare.

1^ „Teoria proprietății solului este după cum urmează: un om are în fața universului un dreptul la sol în măsura în care este necesar existenței sale și atunci cînd ființa sa umană șia incorporat în sol puterea și atribute ale personalității.” -- Frederick Douglass fiind de acord cu principiul aproprierii al lui John Locke, „Property in Soil and Property in Man”