Pentru vitalitatea fiziologică a organizmului uman şi a decurgerea normală a biosintezei este nevoe de un anumit set de aminoacizi


PARTICULARITĂŢILE CONDUITEI NAŞTERII LA GRAVIDELE CU HEPATITĂ CRONICĂ VIRALĂ B ŞI PURTĂTOARE DE HbsAg



Yüklə 0,99 Mb.
səhifə9/12
tarix18.01.2018
ölçüsü0,99 Mb.
#38828
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   12
PARTICULARITĂŢILE CONDUITEI NAŞTERII LA GRAVIDELE CU HEPATITĂ CRONICĂ VIRALĂ B ŞI PURTĂTOARE DE HbsAg.

Iana Gaevscaia, Gheorghe Găină

(Coordonator ştiinţific, conferenţiar – Zinaida Sârbu, dr în medicină)

Catedra Obstetrică şi Ginecologie – rezidenţiat USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary

In this report were analised 93 observation files from the data base of IMSP SCM nr.1,from the obstretical sections, during 2006-2007.

Based on these date,we analised how is leading the birth in pregnancies with viral chronic hepatities B and those with HbsAg and it was established the algoritme of birth conduite,at these group of women.

Rezumat

În această lucrare au fost analizate 93 foi de observaţie din baza de date a IMSP SCM nr.1 din secţiile obstetricale, pe perioada anilor 2006-2007.

Bazîndu-ne pe datele obţinute, am analizat cum decurge naşterea la gravidele cu hepatită cronică virală B şi purtătoare de Hbs Ag şi am format algoritmului de conduită a naşterii la acest contingent de femei.
Actualitatea temei

Conform datelor literatrurii de specialitate în lume exista 400 milioane de purtători de VHB şi că aproximativ jumătate de milion de persoane mor anual prin infecţie cu VHB (50.000 prin infecţie acută şi 470.000 prin afectare hepatică cronică sau carcinom hepatocelular)[6,8,9].


În multe zone de pe glob curba epidemică a infecţiei cu VHB a depăşit-o pe cea a infecţiei cu VHA. În România, după unele sondaje, prevalenţa infecţiei cu VHB este de 7% din populaţie, ponderea hepatitei cronice VHB reprezintă 22% din totalitatea bolilor cronice hepatice (10,6% din bolile cronice hepatice la copil şi 43% din bolile cronice hepatice ale adultului > 30 de ani) [8].

Conform datelor literatrurii de specialitate sarcina pe fundal de hepatită virală acută se complică în 90 % din cazuri cu infecţie intrauterină a fătului, 17-30 % din cazuri cu întreruperea sarcinii la diverse termene de gestaţie, în 25-30 % cazuri cu hipotrofie şi hipoxie fetală, moarte antenatală şi perinatală a fătului[8].

Literatura de specialitate relatează despre faptul că hepatita virală acută în trimestrul I de sarcină are efect embriotoxic şi teratogen asupra fătului. Tot aceşti autori menţionează că sarcina poate acutiza hepatita cronică virală în trimestrele II şi III de graviditate [8].

Conform datelor literatrurii de specialitate, în naştere cea mai frecventă complicaţie este hemoragia hipotonică, care se înregistrează în 3,5-23 % din cazuri. Cauza lor este hipoprotrombinemia, diminuarea proprietăţilor tromboplastice ale sîngelui, micşorarea rezistenţei capilarelor etc.

Din datele literaturii de specialitate în 12 % din cazuri apare decolarea precoce a placentei normal înserate.

Scopul

Evaluarea particularităţilor evoluţiei naşterii la gravide cu hepatite cronice virale şi purtătoare Hbs Ag.



Material şi metode

Retrospectiv au fost analizate 93 de foi de observaţie a gravidelor cu hepatite cronice virale B, purtătoare de Hbs Ag din baza de date IMSP SCM nr.1, pe perioada anilor 2006-2007 din sala de naştere nr.1, sala de naştere nr.2, secţia observaţie nr.2.

În funcţie de forma hepatitei virale B numărul total de cazuri clinice din studiul nostru a fost divizat în 2 loturi:

Lotul I – 30 (32,2%) pacienţi cu hepatită cronică virală B; lotul II – 63(67,8%) pacienţi purtători de Hbs Ag.

Pentru realizarea scopului nostru au fost folosite următoarele materiale şi metode:

Statistică – s-au aplicat următorii indici matematici: eroarea valorilor medii aritmetice, valoarea medie relativă, autentificarea diferenţilor.

Sociologico-medicală - anchetarea ( vîrsta gravidelor, anamneza, datele obiective şi paraclinice ), inclusiv aprecierea sindroamelor hepatice de bază: sindromul citolitic ( ALAT, ASAT ), colestatic ( bilirubina totală şi conjugată, FA ), hepatodepresiv ( proteina totală, indicile protrombinic, fibrinogenul ) şi apreciarea hemostazei ( timpul de coagulare, numărul de trombocite ).

Activitatea hepatitei a fost apreciată în comun cu medicul internist, concluziile căruia sînt descrise în fişele studiate.



Rezultate

Vârsta gravidelor incluse în studiu a variat între 16-40 ani, în mediu 28±10,3 ani: 16-20 ani – 4 (4,3%±1,3) cazuri, 21-25 ani – 38 (40,9%±2,1), 26-30 ani – 26 (27,9% ±2,1), 31-35 ani – 17 (18,3%±1,8), 36-40 ani – 8 (8,6%±1,9) cazuri, p>0,5.

În lotul I vârsta medie a pacientelor estimate a fost în mediu 23±1, 3 ani, iar în lotul II – 32 ± 7,1 ani, (p=0,5).

Din 93 paciente incluse în studiu, primipare s-au înregistrat în 46 (49,46%) cazuri şi multipare – în 47 (50,53%) cazuri: în lotul I primipare în 23(76,66%) cazuri şi multipare 7 (23,33%) cazuri, iar în lotul II primipare în 23(36,5%) cazuri şi multipate 40 (63,49%) cazuri, (p=0,5).

Studierea datelor anamnestice a constatat că la 85 (91,4% ± 3,0) paciente ciclul menstrual a fost regulat, fără dereglări şi numai la 8 (8,6%±1,8) paciente s-a depistat dereglări de ciclu menstrual: în lotul I – 5(5,4%±1,4 ) cazuri; în lotul II – 3(3,2%±1,3) cazuri.

Analiza anamnezei obstetricale a determinat prezenţa avorturilor medicale în anamneză la 35 (35,7%±1,9) paciente: în lotul I–15 (43%±2,7) cazuri, în lotul II-20 (57%±3,0); avorturi spontane au fost înregistrate la 11(11,2%±2,6) paciente: în lotul I - 5(45%±1,4), în lotul II – 6(55%±1,8); cicatriciu pe uter din cauza operaţiei cezariene s-a apreciat la 2(2%±1,5) paciente: în lotul I – în 1(1%±1,2) caz, în loturi II – în 1 (1%±1,2) caz; naştere prematură în antecedente a suportat 1(1%±1,2) pacientă din lotul I; moarte neonatală precoce în anamneză a avut 1(1%±1,2) pacientă din lotul II.

Analiza rezultatelor a determinat că durata maladiei până la 5 ani s-a apreciat în 11 (36,7 % ± 1,5) cazuri, până la 6-10 ani în 1 (3,3 % ± 1,2) caz, şi a depăşit 10 ani în 1 (3,3%±1,2) caz.

Activitatea hepatitei virale a fost apreciată după următoarele criteriile expuse în tabelul 1.

Tabelul 1

Criteriile diagnostice ale hepatitei virale


Nr.

criteriiul

Lotul I

Lotul II

Total

1.

Transaminazele >2,1mkmol/l

3(10%)

-

3(10%)

2.

Birirubina totală >20mkmol/l

1(3,33%)

-

1(3,33%)

3.

Protrombina > 100%

2(6,66%)

-

2(6,66%)

4.

Protrombina <70%

-

1(1,58%)

1(1,58%)

5.

Fibrinogenul 5,0g/l

2(6,66%)

1(1,58%)

3(8,24%)

Analiza rezultatelor din tabelul I a permis de a aprecia gradul de activitate a procesului patologic. Astfel, gradul uşor de activitate a hepatitei virale s-a constatat în 27 (90%±2,5) cazuri, grad mediu s-a constatat în 2(6,7%±1,5) cazuri –de activitate şi grad înalt de activitate în 1 (3,3%±1,2) caz.

Estimarea datelor paraclinice a determinat creşterea nivelului transaminazelor la gravidele cu hepatită virală cronică B şi purtătoare de Hbs Ag >2,1mkmol/l±1,2, la 3 (10%) gravide din lotul I, creşterea nivelului bilirubinei totale >20mkmol/l±2,3 la 1 (3,33%) gravidă din lotul I, creşterea nivelului protrombinei >100 % la 2 (6,66%) gravide din lotul I, scăderea nivelului protrombinei <70% la 1 (1,58%) gravidă din lotul II, creşterea nivelului fibrinogenului >5,0g/l±1,4 la 3 (3,22%) gravide, dintre care din lotul I – 2 (6,66%) gravide, din lotul II – 1 (1,58%) gravidă.

Analiza datelor din fişele de observare obstetricale despre decurgerea sarcinii a determinat că, sarcina la gravidele pe fon de hepatită virală cronică şi Hbs Ag pozitiv a decurs relativ satisfăcătoare în 62 (66,66%±2,7) cazuri, iar în 31(33,33%±2,2) cazuri, ultima s-a complicat cu:

- iminenţa de întrerupere a sarcinii în 15(13,6%±1,9) cazuri: în lotul I - 6(40%±1,5) cazuri, în lotul II – 8(60%±1,8) cazuri;

- pielonefrită cronică în acutizare în 6 (5,5%±1,5) cazuri: în lotul I – 3(50%±1,4 ) cazuri, în lotul II – 3(50%±1,4);

- polihidroamnioză în 5(4,5%±1,4) cazuri: în lotul I – 3(60%±2,0) cazuri, în lotul II – 2(40%±1,7);

- oligoamnioză în 5(4,5%±1,4) cazuri: în lotul I – 2(40%±1,7) cazuri, în lotul II – 3(60%±2,0);

- hipotrofia fetală în 5(4,5%±1,4) cazuri: în lotul I – 2(40%±1,7) cazuri, în lotul II – 3(60%±2,0);

- dizgravidie precoce în 4(3,7%±1,3) cazuri: în lotul I – 2(50%±1,6)cazuri, în lotul II – 2(50%±1,6);

- edeme gestaţionale în 4(3,7%±1,3) cazuri: în lotul I – 2(50%±1,6)cazuri, în lotul II – 2(50%±1,6);

- insuficienţa circulatorie gr. I-II în 3(2,6%±1,8) cazuri: dintre care 2(66,6%±2,5) cazuri din lotul I şi un caz (33,4%±1,2) din lotul II;

- hipertensiunea arterială indusă de sarcină în 1(1%±1,2) caz, la pacienta din lotul II.

Rezultatele studiului prezent au constatat că naşterea la pacientele estimate s-a finalizat la termenului de gestaţie de 36 săptămâni în 20 (43,5%±2,4) cazuri, dintre care 11(55%±2,6) cazuri la pacientele din lotul I şi 9 (45%±1,8) cazuri la cele din lotul II; de 37 săptămîni – 13 (28,3%±2,1): în lotul I – 5 (38,5%±1,6) cazuri, în lotul II – 8 (61,5%±1,4); 38 săptămîni – 6 (13%±2,2): în lotul I 3(50%±2,1) cazuri şî în lotul II – 3(50%±1,8); 39 săptămîni – 4 (8,7%±1,3), dintre care 2 (50%±1,6) cazuri din lotul I şi 2 (50%±1,6) cazuri din lotul II; 40 săptămîni– 3 (6,5%±2,0) cazuri din lotul II, ce poate fi legată cu insuficienţa funcţiei hepatice care duce la dereglarea metabolismului şi inactivarea estrogenilor, cantitate cărora în trimestrul III creste considerabil.

Prin operaţie cezariană a fost finisat naşterea la 10(10,7%±3,1) paciente, dintre care în mod programat în 7(70%±1,7) cazuri şi în mod urgent - 3(30%±1,5), iar per vias naturalis în 83(89,3%±2,9) cazuri.

Indicaţiile pentru operaţiile cezariene în mod urgent au fost: în 2 cazuri insuficienţa primară a forţelor de contracţie şi într-un caz decolarea prematură a placentei normal înserate.

Analiza datelor despre durata totală a naşterii s-a constata la gravidele primipare? Da unde sunt multiparele?, durata mai < de 5 ore în 11 (18,3%±2,1) cazuri, dintre care 8 (72,7%±2,4) din lotul I, 3 (27,3%±1,4) din lotul II; de 5-7 ore în 14 (23,3%±1,9) cazuri: 7 (50%±1,7) cazuri din lotul I şi 7 (50%±1,7) din lotul II; 7-10 ore – 26 (56,2 %±2,7)cazuri: 14(53,8%±2,8) – în lotul I, 12(46,1%±1,4) – în lotul II.

Rezultatele studiului dat au constatat următoarele complicaţii a primei perioade de naştere:



  • ruperea prematură a pungii amniotice în 18(32,7%±1,9): din lotul I - 10 (55,6%±2,2), din lotul II – 8(44,4%±2,7);

  • insuficienţa primară a forţelor de contracţie – 3(5,5%±2,1) cazuri la pacientele din lotul I;

  • insuficienţa secundară a forţelor de contracţie – 5(7,3%±1,6) cazuri, din lotul I – în 2(40%±1,3) cazuri, şi din lotul II – 3 (60%±2,1) cazuri.

Perioada a doua a naşterii s-a complicat cu :

  • circularea de cordon în 15(27,3%±1,7) cazuri, dintre care 5(33,3%±2,1)cazuri în lotul I, 10(67,7%±1,5) – în lotul II;

  • cordon anatomic scurt în 6(10,9%±1,4) cazuri din lotul II .

Perioada III-a a naşterii,în 7(7,52%) cazuri,s-a complicat cu defect de ţesut placentar,în legătură cu ce s-a efectuat controlul instrumental al cavităţii uterine,din lotul I - 4(13,33%) cazuri, din lotul II – 3(4,76%)cazuri.

În 80(86%±2,9) din naşteri, hemoragia totală a constituit mai puţin de 500 ml; în 13(14%) din cazuri 500-1000 ml, dintre care 7(53,8%±3,3) cazuri din lotul I, 6(46,2%±2,7) – din lotul II.

Complicaţii după naştere nu au fost depistate nici la una dintre femei.

La a 3- 5 zi au fost externate 83(89,2%±2,3) din lăuze, la 5- 10 zi 10(10,8%1,9).

O mare parte dintre naşterile rapide s-au asociat cu traumatism matern în 43(51,8%) cazuri:

ruperea comisurei posterioare în 14(16,9%±2,1) cazuri, 10(71,4%±1,2) – în lotul I, 4(28,6%±3,1) – în lotul II;

ruperea perineului de gr. I în 14(16,9%±1,7), 7(50%±2,8) – în lotul I, 7(50%±2,8) – în lotul II;

ruperea vaginului în 5(6%±2,5) - tot cazuri din lotul I;

cu ruperea colului uterin în 3(3,6%±2,4) cazuri din lotul II şi hematom al vaginului într-un (1,2 %±1,2) caz în lotul I.

Aprecierea starii nou-născuţilor după scorul Apgar (>7 puncte – 75(80,6%±1,5) cazuri, 6-7 puncte – 7(7.5%±1,3): 4(57,1%±2,1) din lotul I, 3(42,9%±2,6) cazuri din lotul II; 5-6 puncte – 5(5,4%±2,4) cazuri: 3(60%±1,6) din lotul I, 2(40%±2,6) din lotul II; 0-5 puncte – 6(6,5%±1,8): 3(50%±3,1) cazuri din lotul I şi 3(50%±3,1) din lotul II) şi pe baza datelor antropometrice ( masa > 2500g în 80(86%±2,9) cazuri; 2000-2500 g în 4(4,3%±1,3) din lotul II; 1500-2000 g în 2(2,2%±2,5) din lotul I; 1000-1500 g în 2(2,2%±2,5) cazuri din lotul I şi mai puţin de 1000 g în 5(5,3%±1,7) cazuri: 3(60%±2,9) - în lotul I şi 2(40%±2,6) – în lotul II) inderect demonstrîndu-ne că vascularizarea utero-placentară nu este dereglată.

La toţi nou-născuţii în primele 24 ore a fost efectuată profilaxia specifică împotriva hepatitei virale B prin vaccinare.

Complicaţiile depistate la nou-născuţi constituie 58(63,4%±3,2) , dintre care :

- retard de dezvoltare intrauterină a fătului gr.I 9(9,7%±1,6) ( tip hipotrofic ): 4(44,4%±1,6) – în lotul I, 5(55,6%±1,8) – în lotul II;

- encefalopatie hipoxico-ischemică gr.I 3(3,2%±1,5) dîn lotul I;

- cefalohematom 2(2,2%±2,5) din lotul II;

- sindrom hemoragic 2(2,2%±2,5) din lotul I;

- boala hemolitică în grupa de risc Rh şi ABO conflict 2(2,2%±2,5) cazuri din lotul II;

- moartea neonatală precoce 2(2,2%±2,5) ( malformaţii fetale ) din lotul II;

- displazie coxofemorală bilaterală 1(1%±1,2) din lotul I.

Discuţii

Rezultatele studiului ca şi datele literaturii de specialitate au constatat că declansarea naşterii la pacientele cu hepatită virală are loc la termeni de gestaţie mai precoce, în legătură cu insuficienţa funcţiei hepatice, care afectează metabolismul general si cel al estrogenilor, cantitate cărora în trimestrul III creste considerabil [6].

Datele literaturii de specialitate ca şi rezultatele studiului dat au determinat că la gravidele cu hepatită cronică virală se micşorează durata naşterii, creste numărul de nasteri rapide şi fulgerătoare şi traumatismul postnatal al mamei şi al fătului. De asemenea se determină mai frecvent ruperea prenatală de membrane amniotice[8].

La fel, atît literatura de specialitate cât şi rezultatele studiului au confirmat că nou-născuţii au fost apreciaţi după scorul Apgar - stare satisfăcătoare, iar conduita naşterii, de obicei, nu implică particularităţi. Este indicată profilaxia hipoxiei intrautrine a fătului şi a hemoragiei patologice din perioada a III de naştere. Operaţia cezariană este indicată doar la indicaţii absolute [1,2].

Evidenţiem că datele de literatură recomandă vaccinarea nou-născuţilor împotriva hepatitei B, care permite prevenirea dezvoltării HBV şi HDV- infecţiei avînd o eficacitate de 90%. Totodată, cu toate că vaccinarea nou-născutilor se efectuează chiar în primele ore după naştere, riscul transmiterii infecţiei de la mamă la făt se menţine la rata de 5-15 %. Imunoprofilaxia specifică impotriva altor forme de hepatite virale nu a fost elaborată [9].

Menţionăm că în conformitate cu datele literaturii de specialitate sarcina este contraindicată numai femeilor cu hepatită cronică în faza activă agresivă, în ciroză hepatică, în colecistită acută cu febră, icter [6,9].



Concluzii

  1. Rezultatele studiului au constatat că declansarea naşterii la pacientele cu hepatită virală are loc la termeni de gestaţie mai precoce(36-38 săpt.).

  2. La gravidele cu hepatită cronică virală se micşorează durata naşterii, creste numărul de nasteri rapide şi fulgerătoare ce sunt urmate respectiv de traumatismul postnatal al mamei şi al fătului.

  3. Vaccinarea nou-născuţilor împotriva hepatitei B se v-a efectua 1-2 ore, deoarece permite prevenirea dezvoltării HDV- infecţiei.

Bibliografia

  1. Bacg Y. Acut fatty liver of pregnancy. Semin. Perinatol., 1998; 22: 134-40

  2. Bacg Y. Liver and pregnancy. Pathol. Boil., 1997; 47: 958-65

  3. Brackmann S.A., Gerritzen A., Oldenburg J., Brackmann H.H., et al: Spontaneous loss of HBs antigen in children with chronic hepatitis B virus infection – Hepatology, 1992, 15(3): 382-38

  4. Brunetto M.R., Giarin M., Oliveri F., Saracco G., et al: “e” antigen defective hepatitis B virus and course of chronic infection – J.of Hepatol., 1991, 13(suppl.4): 582-586

  5. Dusheiko G.M.: Hepatocellular carcinoma associated with chronic viral hepatitis: etiology, diagnosis and treatment – British Med.Bull, 1990; 46(2): 492-511

  6. Фарбер Н. А.,Мартынов К.А., Гуртовой Б.Л.: Вирусные гепатиты у беременных. Москва. Издательство «Медицина»: 103-110

  7. Grigorescu - Sido P.: Tratat elementar de Pediatrie – Ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 1997: 308-311

  8. Matei D.:Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul hepatitelor cronice – Articol preluat din Revista Practică Medicală pentru secţiunea EMC gastroenterology. Romînia 2007: 1-20.

  9. Paladi Gh., Cucoş N., Cerneţchi O. Şalari O., Tabuica U., Darii D. Sarcina şi bolile associate. Chişinău 2003: 57-62.


PARTICULARITĂŢILE ADAPTĂRII ÎN PERIOADA NEONATALĂ PRECOCE A COPIILOR NĂSCUŢI DUPĂ PROCEDURA IVF

Iurie Dondiuc, Zoreana Cazacu, Iana Gaevschi

Catedra Obstetrică şi Ginecologie (rezidenţiat)


Summary

The particularities to adaptation in early neonatal period babies,

given birth by woman’s with infertility after cycles ivf

The particularities of the current early neonatal period by 50 babies, born after IVF have been analyzed. It is installed that by 78% babies existed the breach of the period to adaptation, 38% babies were preterm born that is conditioned by large number of multiple pregnancies, 36% babies had of neurological problems. For the further rehabilitation on the second level of caring and treatment were translated for 48% babies. Well-timed undertaking the complex measure, directed on provision normal course of pregnancy and sort at women’s, after IVF, contributes the prevention of development perinatal complications by their babies.



Rezumat

Au fost analizate particularităţile evoluţiei perioadei neonatale precoce la 50 de copii, născuţi după procedura IVF. S-a stabilit, că la 78% de copii a avut loc dereglarea perioadei de adaptare, 38% de copii s-au născut prematur, ce a fost determinat de numărul mare de sarcini multiple, 36% de copii au suferit afectarea perinatală a SNC. Pentru reabilitare ulterioară la etapa a doua de îngrijire şi tratament a nou-născuţilor s-au transferat 48% de copii. Efectuarea la moment a complexului de măsuri îndreptate la asigurarea evoluţiei fiziologice a sarcinii şi naşterii la femei după IVF, contribuie la prevenirea dezvoltării complicaţiilor perinatale la copiii lor.


Actualitatea problemei

Infertilitatea în căsătorie devine o problemă medico-socială tot mai actuală pentru Republica Moldova. Studiile recente au demonstrat creştere considerabilă în ultimii ani a ratei infertilităţii. Se consideră că în prezent mai mult de 25% din cupluri suferă de infertilitate. Ultimele decenii se caracterizează prin rezultate remarcabile în domeniul diagnosticului şi tratamentului diferitor forme de sterilitate. Actualmente una din cele mai efective metode de tratament al cuplului infertil este metoda IVF. Implementarea acestei metode a oferit posibilitatea unicală de a realiza funcţia reproductivă în diferite forme de sterilitate în cuplu, chiar şi în cele anterior netratabile. Însă odată cu căpătarea sarcinii dorite apare problema “calităţii oului fetal”, deoarece factorii patogenetici, care au cauzat sterilitatea, pot determina afecţiuni fetale perinatale. Trebuie să menţionăm faptul că contingentul de bază a pacientelor supuse procedurii IVF, este alcătuit din femei de vârstă reproductivă avansată, cu perioada infertilă îndelungată, cu anamneza obstetrical-ginecologică şi somatică complicată, ce majorează riscul apariţiei tulburărilor de dezvoltare la făt, defectelor cromozomiale şi multor altor complicaţii perinatale. Insuficienţă feto-placentară, iminenţă de avort spontan şi naştere prematură ocupă un loc de vază în geneza hipoxiei intrauterine şi hipotrofiei antenatale a fătului. Conform datelor literaturii la copii născuţi după procedura IVF, se atestă diferite dereglări în perioada adaptării neonatale precoce: frecvenţa înaltă a retardului de creştere intrauterină a fătului, afectarea perinatală a SNC, dereglarea funcţiilor sistemului imun şi endocrin etc. La aplicarea metodei IVF creşte considerabil riscul apariţiei sarcinii multiple, ceea ce complică şi mai mult evoluţia sarcinii, majorează riscul naşterii premature, determină evoluţia complicată a perioadei neonatale precoce.



Scopul studiului a constat în analiza particularităţilor adaptării în perioada neonatală precoce şi caracterul patologiei perinatale la copii născuţi după procedura IVF cu identificarea legăturii posibile între rezultatele obţinute şi particularităţile evoluţiei sarcinii şi naşterii la mamele lor.

Materiale şi metode

În cadrul SCM N1 (Chişinău) pe anii 2006-2007 au fost înregistrate 39 cazuri de naşteri la gravide după procedura IVF, s-au născut 50 de copii, 22 fiind din duplexuri. Vârsta parturientelor a alcătuit 22-42 de ani (în mediu 32 de ani), durata perioadei infertile – de la 2 până la 20 ani (în mediu 11 ani). Primiparele au constituit 33 cazuri, multiparele – 6 cazuri. În dependenţă de momentul efectuării procedurii IVF au fost stabilite 22 cazuri de sterilitate primară şi 17 cazuri de sterilitate secundară. În ultimul grup anamneza obstetricală a fost complicată cu avorturi spontane – 7 cazuri; avorturi medicale – 6 cazuri; sarcina stagnată – 2 cazuri; sarcina extrauterină – 5cazuri. Între cauzele sterilităţii feminine factorii endocrini s-au diagnosticat la 10 femei, 4 femei au avut sterilitate tubară absolută, la 16 femei s-au determinat factorii asociaţi de sterilitate (endocrină şi tubo-peritoneală). În lotul studiat 2 paciente au avut anamneza ginecologică complicată cu endometrioză genitală, 5 – cu patologia uterului (miom uterin nodular, uter bicorn), laparoscopia a fost efectuată în 35 cazuri. Evaluarea nou-născuţilor a fost efectuată imediat după naştere şi în perioada neonatală precoce prin intermediul scorului Apgar, metodelor de diagnostic clinic şi paraclinic (AGS, ABS, USG). Totodată a fost efectuată analiza evoluţiei sarcinii şi naşterii la aceste femei după procedura IVF.



Rezultate şi discuţii

Rezultatele studiului copiilor născuţi după IVF au demonstrat că procentul celor prematuri a constituit 38%. Vârsta gestaţională a copiilor prematuri a alcătuit: 30 săptămâni – 1 copil, 32-33 săptămâni – 2 copii, 34-35 săptămâni – 4 copii, 36-37 săptămâni – 12 copii. (Fig.1.) După scorul Apgar nou-născuţii au fost apreciaţi în felul următor: cu 7-8 puncte – 43 (86,0%); cu 6-7 puncte – 5 (10,0%); cu 5-6 puncte – 2 (4,0%), cu 3-4 puncte – 0. (Fig.2.) Semnele prematurităţii morfofuncţionale au fost prezente la 27 (54,0%) copii. Retardul de dezvoltare intrauterină a fătului după tipul hipotrofic a avut loc la 24 (48,0%) copii. S-au determinat 18 (36,0%) cazuri de afectare perinatală a SNC (encefalopatie hipoxico-ischemică). În lotul studiat a fost constatată prezenţa semnificativă a Disstres sindromului respirator – 8 (16,0%) cazuri. Anomalii congenitale mici s-au diagnosticat într-un caz (2%) – simbleparon congenital palpebral unilateral.(Tab.1.)

Pentru reabilitare ulterioară în secţia de reanimare a nou-născuţilor au fost transferaţi 6 (12%) copii cu următoarele indicaţii: Disstres sindrom respirator cu insuficienţă respiratorie, asfixie uşoară.
Tabelul 1

Particularităţile evoluţiei perioadei neonatale precoce la copii născuţi după IVF


Nr

Evoluţia perioadei neonatale precoce

Cifre absolute

Procente (%)

1

Retard de dezvoltare intrauterină a fătului după tipul hipotrofic

24

48,0

2

Disstres sindrom respirator

8

16,0

3

Encefalopatie hipoxico-ischemică

18

36,0

4

Asfixie uşoară

2

4,0

5

Infecţie intrauterină

4

8,0

6

Anomalii congenitale mici

1

2,0

Un număr considerabil de copii născuţi au necesitat transferul ulterior la etapa a doua de îngrijire şi tratament – 24 (48,0%) copii.

Cercetarea stării copiilor născuţi după procedura IVF, a permis de a identifica dependenţa directă a frecvenţei dezvoltării patologiei perinatale cu particularităţile evoluţiei sarcinii şi naşterii la mamele lor. Toate femeile au avut dereglări în evoluţia procesului gestaţional. (Tab.2.)

Tabelul 2



Particularităţile evoluţiei sarcinilor la femei după IVF

Nr

Denumirea patologiei

Cifre absolute

Procente (%)

1

Iminenţa de întrerupere a sarcinii

34

87,2

2

Naşterea prematură

11

28,2

3

Anemia

19

48,7

4

Insuficienţa feto-placentară

12

30,8

5

Patologia lichidului amniotic

3

7,7

6

Edeme gravidare

6

15,4

7

Hipoxia cronică intrauterină a fătului

23

59,0

8

Retardul de dezvoltare intrauterină a fătului

8

20,5

9

Insuficienţa istmico-cervicală

16

41,0

10

Gestozele precoce

5

12,8

11

Hipertensiunea indusă de sarcină

5

12,8

12

Hipoxia acută intrauterină a fătului

4

10.3

13

Placenta jos înserată

2

5,1

14

Sarcina multiplă

11

28,2

Din datele prezentate se constată că iminenţa de întrerupere a sarcinii s-a urmărit aproape la toate femeile (34 cazuri), preponderent la termenele 23-24 săptămâni de sarcină. Sarcina s-a complicat cu anemie feriprivă – în 19 ( 48,7%) cazuri, cu insuficienţă feto-placentară – în 12 (30,8%) cazuri, cu patologia lichidului amniotic – în 3 ( 7,7%) cazuri, cu edeme gravidare – în 6 (15,4%) cazuri, cu hipoxie cronică intrauterină a fătului – în 23 ( 59,0%) cazuri, cu retard de dezvoltare intrauterină a fătului – în 8 (20,5%) cazuri, cu hipertensiune indusă de sarcină– în 5 (12,8%) cazuri, cu insuficienţă istmico-cervicală– în 16 ( 41,0%) cazuri.

Patologia somatică s-a depistat la 19 femei. Maladiile aparatului respirator s-au determinat în 30% cazuri, patologia tractului urinar – în 12% cazuri, a sistemului cardiovascular – în 19% cazuri, patologiile glandei tiroide – în 8% cazuri.

Travaliul s-a complicat cu insuficienţa forţelor de contracţie – în 8 (20.5%) cazuri; discoordonarea travaliului – în 3 (7.7%) cazuri; cu hipoxia acută intrauterină a fătului – în 4 (10.3%) cazuri; cu ruperea prematură a pungii amniotice – în 9 (23.1%) cazuri.(Tab.3.)

Tabelul 3

Particularităţile complicaţiilor în travaliu la femei după FIV


Nr

Denumirea complicaţiei

Cifre absolute

Procente (%)

1

Insuficienţa forţelor de contracţie

8

20,5

2

Discoordonarea travaliului

3

7,7

3

Hipoxia acută intrauterină a fătului

4

10,3

4

Ruperea prematură a pungii amniotice

9

23,1

Naşterea s-a finisat în 2 (5.1%) cazuri per vias naturalis; prin operaţie cezariană – în 37 (94.9%) cazuri, dintre care 25 (64.1%) cazuri – planificată şi 12 (30.8%) cazuri – în mod urgent.(Tab.4.)

Tabelul 4

Rezultatele conduitei naşterii


Nr

Denumirea patologiei

Cifre absolute

Procente (%)

1

Naştere spontană

2

5.1

2

Operaţie cezariană de urgenţă

12

30.8

3

Operaţie cezariană planificată

25

64.1

4

Ventuza obstetricală

1

2.0

Incidenţa înaltă a operaţiilor cezariene este determinată de prezenţa unor indicaţii asociate, cum sunt anamneza ginecologică (perioada infertilă îndelungată) şi obstetricală complicate, vârsta înaintată a parturientelor, patologia somatică concomitentă. Procentul considerabil al naşterilor premature (28.2%) se datorează numărului înalt de sarcini multiple (28.2%). Astfel, sarcina şi naşterea la femei după IVF sunt atribuite la grupul de risc sporit pentru dezvoltarea diferitor complicaţii şi naşterilor premature, ce influenţează negativ procesele de supravieţuire a fătului.



Concluzii

  1. Nou-născuţii pacientelor după IVF posedă un procent înalt de prematuritate, insuficienţă respiratorie, imaturitate morfofuncţională, hipoxie ante- şi intranatală, patologie perinatală, chiar şi într-o sarcină la termen; alcătuind grupul de risc sporit pentru dezvoltarea afectării perinatale a SNC, evoluţia complicată a perioadei de adaptare neonatală.

  2. Au fost evidenţiaţi următorii factori de risc pentru dezvoltarea patologiei neonatale:

    • vîrsta mamei după 30-35 ani, în special primiparele;

    • perioada infertilă mai mult de 6-10 ani;

    • patologii somatice şi ginecologice;

    • evoluţia patologică a sarcinii;

    • acţiunea farmacologică asupra fătului;

    • sarcina multiplă;

    • riscul anomaliilor de dezvoltare se majorează la aplicarea tehnicii ICSI.

  3. Pacientele supuse procedurii FIV (de vârstă reproductivă avansată, cu perioada infertilă îndelungată, cu anamneza obstetrical-ginecologică şi somatică complicată) fac parte din grupul de risc major pentru dezvoltarea iminenţelor de avort spontan sau naştere prematură, insuficienţei feto-placentare, retardului de creştere intrauterină a fătului ceea influenţează negativ asupra dezvoltării intrauterine a fătului.

  4. Termenele critice pentru dezvoltarea iminenţelor de întrerupere a sarcinii sunt termenele sarcinii 23-24 şi 28-32 săptămâni. La apariţia simptomaticii minore se recomandă spitalizarea la termenele indicate. În caz de sarcina multiplă se propune spitalizarea profilactică la aceste termene.

  5. Termenele optime pentru finisarea sarcinii la pacientele după IVF sunt: la sarcina monofetală – 38-39 săptămâni, la duplex – 37 săptămâni, la triplex – 33-34 săptămâni. În cazul duplexului sau triplexului se recomandă naşterea prin operaţie cezariană.

  6. Modalitatea de naştere se alege în funcţie de tipul sterilităţii. La pacientele cu sterilitate feminină sau combinată este indicată lărgirea indicaţiilor pentru operaţie cezariană. În timp ce gravidele cu sterilitate masculină pot naşte per vias naturalis în lipsa indicaţiilor pentru operaţie cezariană înafara IVF în anamneză.

  7. La naştere per vias naturalis la pacientele după IVF se indică efectuarea profilaxiei insuficienţei forţelor de contracţie, în special celei secundare. Insuficienţa secundară a forţelor de contracţie fiind indicaţie pentru operaţie cezariană.

8. Luând în consideraţie cele expuse mai sus strategia îndreptată la îmbunătăţirea rezultatelor finale după IVF ar trebui să includă un complex de măsuri pentru micşorarea frecvenţei sarcinilor multiple, în primul rând, majorarea eficacităţii corecţiei devierilor cu risc pentru evoluţia fiziologică a sarcinii, în al doilea rând, şi alegerea tacticii optime în conduita naşterii.

Yüklə 0,99 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   12




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin