Perioada: 10 16 august 2015


INTERNAŢIONAL Amnesty adoptă o controversată politică vizând dezincriminarea penală a industriei sexului



Yüklə 334,11 Kb.
səhifə13/15
tarix07.08.2018
ölçüsü334,11 Kb.
#68155
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   15

INTERNAŢIONAL

Amnesty adoptă o controversată politică vizând dezincriminarea penală a industriei sexului

Mediafax, 12 august 2015


De Valentin Vidu,

Amnesty International a adoptat o controversată politică vizând dezincriminarea penală a industriei sexului, respingând critici ale unor organizaţii de apărarea drepturilor femeilor care denunţă politica drept o legalizare a proxenetismului şi bordelurilor, relatează AP în pagina electronică.

Organizaţia a aprobat marţi, la Dublin, o rezoluţie care recomandă "dezincriminarea (penală) totală a tuturor aspectelor ce ţin de activitatea consimţită a lucrătorilor sexuali". Ea argumentează că cerecetări pe care le-a afectuat sugerează că dezincriminarea este cea mai bună modalitate de apărare a drepturilor lucrătorilor sexuali.

"Recunoaştem că această problemă critică în domeniul drepturilor omului este extrem de complexă şi de aceea am abordat-o din perspectiva standardelor internaţionale în domeniul drepturilor omului", a declarat Salil Shetty, secretarul general al Amnesty International (AI). "De asemenea, ne-am consultat cu mişcarea noastră la nivel global pentru a prelua opinii din toată lumea", a adăugat el.

Decizia luată de organizaţie este importantă, deoarece va fi folosită în acţiuni de lobby pe lângă guverne din întreaga lume pentru a le determina să accepte acest punct de vedere.

Politica Amnesty a provocat opoziţia unor organizaţii pentru apărarea drepturilor femeilor, care au argumentat că AI a comis o gravă eroare. Aceste organizaţii, între care şi Coaliţia împotriva traficului de femei, cu sediul în Statele Unite, subliniază că sunt de acord cu AI ca prostituatele să nu fie acuzate de infracţiuni penale, dar că scoaterea de sub incidenţa penală a întregii industrii a sexului va transforma proxeneţii în "oameni de afaceri" care pot vinde prostituate vulnerabile în deplină impunitate.

"Este o palmă peste faţă pentru supravieţuitori şi pentru organizaţiile care apără drepturile femeilor din întreaga lume", a declarat Taina Bien-Aime, directoarea executivă a Coaliţiei americane, care şi-a exprimat dezamăgirea faţă de această decizie a Amnesty.

http://www.mediafax.ro/externe/amnesty-adopta-o-controversata-politica-vizand-dezincriminarea-penala-a-industriei-sexului-14672495

Preşedinta Croaţiei arată ce are pe agendă: promovarea femeilor în politică şi alianţe externe mai curajoase

Adevărul, 14 august 2015


De Petre Munteanu,

Pe fondul deplasării preşedintelui Klaus Iohannis, în iunie, în Croaţia, diplomata Oana C. Popa, fostă ambasadoare a României la Zagreb, a finalizat, pentru FPR, o discuţie cu Kolinda Grabar-Kitarović, recent aleasa preşedintă a acestei ţări din vecini. Ce principii o ghidează în politică şi ce politici fierbinţi are pe agendă. Aflăm astfel mai multe despre o ţară apropiată mai curând doar geografic României.



Articol din ediţia FP România nr 47 (august/ septembrie 2015)

Oana C. Popa: Ca femeie în politică, ce provocări aţi avut de înfruntat când aţi candidat pentru Preşedinţie şi cum le-aţi abordat?

Kolinda Grabar-Kitarović: Politica este încă o lume a bărbaţilor. În timpul campaniei electorale, am fost întrebată de foarte multe ori dacă eu cred că o femeie poate ajunge preşedinte în Croaţia şi dacă sunt sigură că vreau să mă angajez pe un drum atât de dificil. Asta evidenţiază două aspecte: în primul rând, că societatea noastră nu este întotdeauna capabilă să accepte o femeie ca leader şi, în al doilea rând, că există încă mari dubii în ceea ce priveşte abilităţile unei femei de a asuma cu succes cel mai înalt post din ţară.

Chiar şi astăzi, ca preşedintă, mă confrunt cu prejudecăţi. În orice caz, nu mă voi lăsa descurajată şi voi folosi aceste momente ca pe o sursă de motivaţie, pentru a-mi întări determinarea în lupta contra discriminării. De fapt, refuz să mă privesc ca pe o femeie, ca pe o femeie-candidat. Mă uit, în schimb, la mine ca la o persoană care ar trebui judecată doar pe baza competenţelor, a abilităţilor şi a calităţilor ei – ca fiinţă umană. De altel, de prea multe ori am văzut oamenii punând la îndoială abilitatea unei femei de a-şi duce la îndeplinire sarcinile, bazându-se doar pe raţionamentul de gen. În cele din urmă, vreau să le dovedesc că se înşală, prin acţiunile mele făcând tot ce îmi stă în putinţă să fiu cel mai bun preşedinte. Preşedintele tuturor, indiferent de gen, etnie, religie sau de alte considerente.

Doresc ca eliminarea prejudecăţilor să fie un focus major pe durata preşedinţiei mele. O femeie ar trebui să poată urma o carieră, iar un bărbat ar trebui, de asemenea, să poată fi un tată care stă acasă, în ambele cazuri, fără ca nimeni să chestioneze sau să judece astfel de alegeri. Acesta este genul de societate pentru care ar trebui să ne luptăm.

Din fericire, în ziua de azi sunt mai multe femei care doresc să-şi asume o repsonsabilitate politică şi să participe la viaţa politică. Iniţiativele cu scopul de a creşte prezenţa femeilor în politică sunt cu siguranţă binevenite. Femeile au nevoie de încurajare şi susţinere în comunităţile din care fac parte, atât din partea celorlalte femei, cât şi din partea bărbaţilor. Este foarte încurajator că sunt atât de des abordată în public de tinere, care par să fie foarte încântate să mă întâlnească, fac poze sau selfie-uri cu mine şi chiar sper ca alegerea mea să le încurajeze să vrea mai mult de la ele şi să-şi împlinească potenţialul. Sper ca ele să realizeze că, dacă eu pot fi preşedintă, oricare dintre ele poate să fie orice îşi doreşte să fie.

Avem nevoie să ne eliberăm din constrângerile auto-impuse, neambiţioase, în materie de politică externă şi să păşim spre dimensiuni noi, incluzând alte continente, ca America de Sud, Africa sau Asia.

Intenţionaţi să fiţi un preşedinte actor, mai degrabă decât unul care doar supraveghează? Şi, din nou, care ar fi principalele provocări pe care vi le întrevedeţi pe termen scurt şi mediu?

În mod clar o să fiu un preşedinte activ, iar în ultimul timp Croaţia a demonstrat multă ambiţie în toate aspectele ce o privesc. Putem să facem mult mai mult decât ceea ce facem în prezent. Nu voi accepta argumentele acelor persoane care spun că puterile mele constituţionale formale îmi acordă, pur şi simplu, un rol decorativ. Poate că într-adevăr am atribuţii executive limitate, dar vreau şi trebuie să folosesc autoritatea conferită de poziţia mea. Ca singurul reprezentant ales în mod direct în această ţară, am responsabilităţi faţă de cetăţenii Croaţiei – între care pe aceea de a fi vocea lor. Intenţionez să fiu un lider. Prin munca realizată împreună cu consilierii mei, prin iniţiative constante, dialog şi networking, voi conduce toate părţile interesate în abordarea problemelor de importanţă naţională, căutând permanent soluţii la aceste probleme, realizând recomandări şi îndrumări, definind astfel drumul către viitorul pe care cu toţii îl dorim pentru Croaţia. E vorba de probleme ca tendinţele demografice, educaţia, inovarea, economia, antreprenoriatul, revitalizarea satelor şi a insulelor pe care le deţinem şi îmbunătăţirea oportunităţilor pentru toţi, dar, mai ales, pentru cei tineri.

Cu privire la politica externă, continui să cer mai multă implicare şi dinamism şi sunt determinată să mă angajez mai ferm în ceea ce priveşte relaţiile cu partenerii noştri din structurile europene şi ale NATO, în care suntem membri. Mai mult, intenţionez să pun accentul pe alianţele şi relaţiile pe care Croaţia le-a neglijat în ultima vreme şi, de asemenea, să creez noi legături, în special cu puterile emergente şi cu ţările în care se găsesc cetăţeni croaţi, diaspora croată. Avem nevoie să ne eliberăm din constrângerile auto-impuse, neambiţioase, în materie de politică externă şi să păşim spre dimensiuni noi, incluzând alte continente, ca America de Sud, Africa sau Asia.

Cum intenţionează Croaţia să asiste acele state care nu au ajuns încă la desăvârşirea integrării? Mai ales, cum intenţionaţi să abordaţi conflictul dintre cu Serbia, cu care relaţiile bilaterale au evoluat şi au fost cordiale, dar au rămas neclarificate?

Este în interesul Croaţiei ca vecinii noştri din sud-est să dobândească stabilitate politică şi economică durabile, iar acestea sunt elemente la care Uniunea Europeană şi NATO pot contribui. Securitate permanentă, stabilitate şi prosperitate pentru toată regiunea, toate acestea vor fi atinse, dobândite când vecinii noştri se vor fi integrat cu succes în interiorul acestor comunităţi.

Există o varietate de moduri prin care putem să ne ajutăm vecinii – de la sprijin politic până la sfaturi practice despre cum să meargă pe drumul pe care noi l-am parcurs, şi să evite greşelile pe care le-am făcut noi. În plus, pentru a avansa pe acest drum, trebuie să lucrăm cu toţii pentru realizarea unor proiecte foarte specifice, de interes comun. Această idee a oferit baza pentru procesul iniţiat de Croaţia şi Slovenia – Brdo-Brijuni – şi rămân încă multe domenii în care putem să aprofundăm şi să lărgim cooperarea, incluzând securitatea energetică şi diversificarea rutelor energetice, transportul şi reţelele de infrastructură din sud-estul Europei.

În ceea ce priveşte «chestiunile nefinalizate» dintre Croaţia şi vecinii săi, nu sunt, sincer, pe deplin mulţumită cu realizările din ultimii ani. Bineînţeles, nu aş numi niciodată relaţia noastră cu Serbia «conflict», dar, da, avem câteva probleme ce au rămas nerezolvate: de la persoanele dispărute în Războiul de Independenţă din Croaţia – problemă care merită atenţie deplină, pentru a fi capabili să oferim familiilor acestora acea închidere de care au nevoie, dar, de asemenea, ca să putem trage linie după trecut şi să ne orientăm ferm către viitor – la chestiunile legate de frontiere, arhive şi succesiunea fostei Iugoslavii, printre altele.

Da, ai absolută dreptate: relaţia dintre noi este cordială, dar unele probleme rămân încă deschise. Cred că viziunea noastră comună asupra viitorului nostru european comun va conferi un mediu care ne va permite să rezolvăm probleme bilaterale majore, care continuă să îngreuneze relaţiile dintre toate statele sud-est europene, dar trebuie să acceptăm, de asemenea, responsabilitatea personală pentru rezolvarea lor şi să încetăm să mai ascundem toate aceste probleme sub preş. Trebuie să punem mai mult efort în rezolvarea acestor probleme, în spiritul unor relaţii de vecinătate bune şi, dacă e nevoie, să apelăm la curţile internaţionale, de exemplu în cazul problemei frontierelor.

Criza economică actuală a alimentat o criză socială şi, ca rezultat, ne confruntăm cu falii în societate, bazate pe probleme ideologice, cât şi cu crize morale şi de valori. Cred că unitatea naţională este o premisă esenţială, dacă e să ne confruntăm cu probleme existenţiale.



Ce obiectiv personal v-aţi setat la începutul mandatului de preşedintă, unul pe care v-ar plăcea să-l vedeţi împlinit înaintea următoarelor alegeri prezidenţiale?

O s-o spun într-un mod simplu: să ajung la un consens naţional în ceea ce priveşte viziunea şi strategia de dezvoltare a unei Croaţii prospere şi să fi parcurs ceva mai mult din ceea ce înseamnă punerea lor în practică. Asta înseamnă abordarea ratelor ridicate de şomaj şi, mai important, crearea de locuri de muncă şi promovarea unui climat de afaceri sănătos, investind mai mult în ştiinţe, cercetare şi inovare, protecţia mediului, combaterea cu succes a corupţiei fără a crea un climat nepropice antreprenoriatului, stimularea familiilor, asigurarea demnităţii pentru pensionari, asigurarea bunăstării adecvate şi accesibile pentru toţi cei care au nevoie şi crearea unui mediu stimulent pentru tineri, care să îi stimuleze să rămână în Croaţia şi care să îi facă pe cei plecaţi să se întoarcă în ţară.

Criza economică actuală a alimentat o criză socială şi, ca rezultat, ne confruntăm cu falii în societate, bazate pe probleme ideologice, cât şi cu crize morale şi de valori. Cred că unitatea naţională este o premisă esenţială, dacă e să ne confruntăm cu probleme existenţiale. A realiza unitatea naţională este, prin urmare, un obiectiv primordial, pe care mi-l propun la începutul mandatului şi spre a cărui îndeplinire sper să perseverez.

Croaţia se află într-o nevoie disperată de consens social în privinţa unor probleme-cheie strategice, şi trebuie să definim obiectivele comune, calea comună şi viziunea politică ce ne va duce mai departe. Procedând astfel, vom reuşi să punem deoparte ideologiile depăşite. În acest scop, am început deja un dialog cu partidele parlamentare şi cu alte părţi interesate pe tema celor mai presante probleme în societatea noastră actuală şi voi continua să insist pentru discuţii publice argumentative.

Doar împreună putem lupta liber şi decisiv împotriva pesimismului general şi a deznădejdii, care au încătuşat dezvoltarea socială şi economică a Croaţiei.

Dr. Oana C. Popa a fost ambasadoare a României în Croaţia (2005-2009). În prezent predă chestiuni legate de dinamica UE în contextul relaţiilor internaţionale şi politica externă europeană la universităţi din Cluj şi Timişoara.

Kolinda Grabar-Kitarović (n. 1968) a fost aleasă Preşedintă a Croaţiei în februarie 2015, cu 50,7% din voturi – prima femeie care ocupă această cea mai înaltă funcţie în statul croat.

A crescut în familia unor fermieri, care aveau şi o măcelărie. Graţie unui program de schimburi educaţionale, a absolvit liceul la Los Alamos, New Mexico, SUA, în 1986. În 1992 a dobândit o diplomă de licenţă în literatură spaniolă la Universitatea din Zagreb, apoi a urmat un an la Academia Diplomatică din Viena, iar în anul 2000 a finalizat un master în relaţii internaţionale tot la Zagreb. A mai studiat, ca bursieră Fulbright, la George Washington University, apoi a obţinut o bursă pentru Kennedy School of Government din cadrul Universităţii Harvard – la care se adaugă un an de cercetare la School of Advanced International Studies din cadrul Universităţii Johns Hopkins.

În 1992 a devenit consilieră la Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei, apoi s-a mutat, pe aceeaşi funcţie, la Ministerul de Externe – de unde va pleca la ambasada Croaţiei din Canada. În 2003 a fost aleasă în Parlamentul croat, din partea partidului conservator Uniunea Democratică Croată (HDZ). A deţinut mandatul Integrării Europene în cabinetul lui Ivo Sanader, poziţie din care a iniţiat negocierile de aderare a Croaţiei la UE. În 2005 a preluat conducerea Ministerului de Externe, având ca principale obiective integrarea în UE şi NATO. În perioada 2011-2014 a fost asistentă pentru Diplomaţie Publică a Secretarului General al NATO. În 2013 a fost invitată să se alăture Comisiei Trilaterale, din care mai fac parte încă doar alţi doi croaţi – s-a retras la preluarea mandatului de preşedintă a ţării.

Are doi copii – o fată, născută în 2001, şi un băiat, născut în 2003. Vorbeşte fluent engleza, spaniola şi portugheza, dar înţelege şi germana, franceza şi italiana.



http://adevarul.ro/international/foreign-policy/presedinta-croatiei-arata-agenda-promovarea-femeilor-politica-aliante-externe-mai-curaoase-1_55ce225af5eaafab2c853622/index.html

Yüklə 334,11 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   15




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin