Perioada: 18-24 Mai 2015

ARTĂ-CULTURĂ

O fotografă din România, prezentată de Oprah, face „Atlasul frumuseţii“: „Dacă femeile ar accepta că sunt frumoase ar fi mai împăcate”

Adevărul, 22 mai 2015

De Remus Florescu,

O româncă a fotografiat femei frumoase în 37 de ţări extrem de diverse, trecând prin jungla amazoniană, pe străzile oraşului lui Palbo Escobar din Columbia, prin favelele periculoase din Rio de Janeiro, dar şi San Francisco, Londra sau Jakarta. Mihaela Noroc, care a apărut în sute de articole şi emisiuni din toată lumea, a povestit pentru „Adevărul” cateva dintre aventurile ei.

„Atlasul frumuseţii”, o iniţiativă a bucureştencei Mihaela Noroc (30 de ani), a devenit cel mai mediatizat proiect fotografic român la nivel internaţional. „Scopul meu este să arat că frumuseţea este pretutindeni şi nu ţine de rasă, de bani sau de modă, ci este despre a fi tu însuţi, natural şi autentic. Astăzi, multe femei simt presiunea de a arătat într-un anumit fel, dar cred că suntem frumoşi dacă preţuim ceea ce ne face unici”, susţine Mihaela Noroc.

Ea afirmă că peste 100 de milioane de persoane din toată lumea au auzit despre povestea proiectului care a apărut în numeroase materiale din presa internaţională la instituţii media precum cotidianele britanice The Independent, The Daily Mail, televiziunea CNN, publicaţia franceză Le Figaro, Forbes, The Hufington Post, Le Figaro, Business Insider, boredpanda.com, dar şi emisiunea celebrei Oprah Winfrey. Mihaela a obţinut în luna aprilie o finanţare de 37.940 de dolari, pe un site de crowdfounding, de la donatori din străinătate şi din România, pentru a-şi continua proiectul. „Voi mai călători cel puţin un an. Vreau să vizitez toate continentele, cu excepţia Antarcticii, şi abia apoi voi finaliza <>”, spune Mihaela.

De la Boredpanda la Oprah Winfrey

Celebritatea internaţională pentru Mihaela Noroc a venit în luna februarie când a postat povestea proiectului „Atlasul frumuseţii” pe siteul boredpanda.com. Articolul, în care au fost inserate peste 30 de fotografii cu femei fotografiate în cele mai diverse locuri din lume, a fost un succes: aproape 3 milioane de persoane l-au citit şi a obţinut 298.000 de like-uri. A fost cel mai citit material de pe portal din ultimele 3 luni. Întrucât boredpanda este un site de unde se inspiră jurnalişti din toată lumea, proiectul Mihaelei a ajuns, rapid, în publicaţii din toată lumea, din Ruisa până în India.

În luna mai, povestea „Atlasului” a ajuns în emisiunea distinsă cu două premii Emmy - "Super Soul Sunday", găzduită de celebra Oprah Winfrey. „Realizarea materialului a fost pregătită timp de 3 luni şi nici în ultima clipa nu am ştiut că va intra sigur. Am purtat o corespondenţă vastă pe e-mail cu producătorii până să începem lucrul. Filmarea s-a făcut la Bucureşti de către un cameraman local pe care ei l-au plătit. Au trimis foarte foarte multe indicaţii despre modul în care trebuie filmat. A existat o extrem de mare atenţie la detalii”, a explicat Mihaela.

Ea nu a întâlnit-o pe Oprah, care însă a fost cea care a narat materialul filmat. „Fotografa română Mihaela Noroc călătoreşte prin lume fotografiind mii de femei. Ea numeşte proiectul <>. Fiecare femeie, spune ea, reprezintă diversitatea, o autenticitate a ceea ce înseamnă frumuseţe în orice cultură. Fotografierea unei femei în ipostazele ei cele mai naturale surprinde cel mai pur moment de sinceritate şi seninătate despre care ea spune că este esenţa frumuseţii feminine”, a spus Oprah prezentând proiectul.

În favelele din Rio şi în oraşul lui Pablo Escobar

Una dintre întâmplările care au impresionat-o pe Mihaela s-a întâmplat în Columbia: „Sunt foarte multe poveşti care m-au impresionat şi foarte multe pe care nu pot să le povestesc. Uite, de exemplu, am avut multă vreme o idee preconceputăîn sensul că îmi era f greu să înţeleg de ce oamenii mă refuză. În Columbia, în Medelin, în oraşul lui Pablo Escobar, foarte multă femei mă refuzau. La un moment dat nu mai ştiam ce să fac să conving pe cineva să mă lase s-o fotografiez. Erau femei extrem de interesante, extrem de expresive şi nu puteam să le conving. La un moment dat, pe una dintre fete am convins-o să-mi ia cartea de vizită. M-am supărat pe atitudinea ei în momentul respectiv, era agresivă şi nu înţelegeam de ce primul contact uman trebuie să fie agresiv. A doua zi, îmi scrie pe Facebook: <>. Am fotografiat-o şi apoi mi-a povestit: <>. Atunci mi-am dat seama, uite cum eu din cultura mea, din România, unde totul este sigur, mă duc la ea în ţară cu ideile mele preconcepute. Poţi să-ţi dai seama câte lucruri se întâmplă în sufletul unui om? Doar pentru că ea a fost de acord să se întâlnească cu mine, am reuşit să aflu ce se întâmplă acolo. Omaenii din Medelin, oraşul lui Pablo Escobar, erau foarte suspicioşi şi le era frică pentru că viaţa este periculoasă acolo. Dar câţi oameni sunt pe lumea asta ale căror poveşti nu le ştim? Asta cu ideile preconcepute este o problema a noastră a tuturor. Mi-ar plăcea ca prin proiectul acesta să existe un mesaj de pace: <>”.

Unul dintre cele mai periculoase locuri în care a lucrat Mihaela au fost o „favelă (cartier mărginaş-nr) din Rio de Janeiro. „Este una dintre favelele care au fost <> în ultima vreme, dar cu toate astea taximetristul nu a vrut să intre pe străzile cartierului. Era periculos pentru că în Brazilia şi în alte ţări din America de Sud este foarte uşor să-ţi procuri o armă şi atunci te poţi trezi oricând că eşti ameninţat cu o astfel de armă”, susţine soţul Mihaelei, Ştefan Marinescu, care o însoţeşte în călătoriile ei. Până la urmă, nimic nu s-a întâmplat.

Maria din Maramureş, Shiraz din Iran

Una dintre fotografiile favorite ale Mihaelei este imaginea unei femei îmbrăcate în costum tradiţional din Maramureş. „Maria noastră (foto stânga), care locuieşte într-un sat de lângă Sighetu Marmaţiei – era îmbrăcată în hainele cu care merge duminică de duminică la biserică. Era perioada sărbătorilor de Crăciun, când copii şi adolescenţii merg la colindat de la 10 seara până la 6 dimineaţa în costum popular. Mi se pare extraordinar că oamenii de acolo reuşesc să păstreze tradiţiile. O ie costă 4.000 de lei, iar ei le cumpără şi le păstrează. E foarte frumos, trebuie să învăţăm de la ei”, a susţinut Mihaela.

Cea mai caldă primire a avut-o în Iran. „Oamenii de acolo sunt extrem de deschişi şi de primitori. Fata pe care am fotografiat-o în moschee a contibuit foarte mult la succesul fotografiilor. 80% a fost meritul ei. Eu i-am spus că eu am proiectul ăsta, dar faptul că ea a acceptat să vină îmbrăcată în costum tradiţional într-o moschee şi să arate cât de frumoasă e ţara ei din punctul acesta de vedere, a fost un mare lucru”, susţine fotografa. Numele fetei este Shiraz (foto dreapta).

Cea mai sălbatică zonă vizitată a fost jungla amazoniană, unde a fotografiat o femeie în hainele ei de nuntă. Pe străzile din Cuba, Mihaela a întâlnit cele mai mândre femei: „Acolo toate femeile au o atitudine mândră, sunt foarte sigure pe ele. Dacă vreo femeia are probleme cu stima de sine ar trebui să meargă în Cuba”.

Eşti frumos aşa cum eşti

Una dintre concluziile la care a ajuns, Mihaela, după ce a fotografiat sute de femei din toată lumea a fost că foarte multe dintre acestea nu realizează faptul că sunt frumoase. „Multe dintre femeile frumoase pe care le-am fotografiat se resping, au senzaţia că nu sunt frumoase, neagă acest lucru. Eu vreau să-i determin pe oameni să renunţe un pic la inhibiţiile pe care le au pentru că nu corespund nu ştiu cărui concept despre frumuseţe pe care şi-l imaginează. De cele mai mult ori, noi singuri ne spunem: <>. Poate dacă vine cineva şi zice: <>,oamenii vor trece de problema asta şi să se vor ocupa de altele în viaţă”, a susţinut fotografa.

Întrebată dacă există o legătură între frumuseţe şi fericire, Mihaela a spus: „Da, sunt foarte mulţi oameni pentru care există o legătură importantă între frumseţe şi fericire. Mi-ar plăcea ca foarte mulţi oameni să se vadă frumoşi, ca urmare a proiectului meu. Şi lucrul aceste l-am observat pentru că mulţi îmi lasă mesaje. <<Şi eu sunt frumoasă pentru că fata asta din fotografie seamănă cu mine>>, mi-au scris multe femei. Sper că asta le schimbă viaţa, în sensul să fie mai împăcate cu ele însele. Acesta e unul dintre mesajele mele. Plus, diversitatea, să înţelegem că oamenii de lângă noi sunt frumoşi aşa cum sunt”.

„În o sută de ani, vom fi toţi la fel”

Un studiu al Universităţii din California relevă faptul că persoanele cu aspect plăcut câştigă cu 12% mai mult la salariu decât ceilalţi. În acest context, am întrebat-o pe Mihaela cât de importantă crede că este frumuseţea astăzi.

„Este importantă în sensul că ar trebui să ni-i mai dăm atâta importanţă”, a răspuns ea zâmbind. Ea se declară împotriva tendinţei globale de unifromizare a omenilor, începând de la aspectul fizic, până la modă şi comportament. „Într-o sută de ani nu o să mai vezi oameni care se îmbracă diferit, care se poartă diferit, care trăiesc diferit. Încet-încet toţi o să fim la fel, toţi o să ne îmbrăcăm în blugi şi tricou, pentru că e mai uşor şi e mult mai ieftin. E foarte greu să faci ce face fata asta din Maramureş. Mi-ar plăcea ca oamenii să vadă ce eforturi fac oamenii de lângă noi care încearcă să păstreze tradiţile şi să ducem şi noi mai departe aceste lucruri”, a explicat Mihaela. Ea crede că procesul acesta de uniformizare va avea efecte şi asupra mentalităţii. „Bineţeles că va afecta şi mentalitatea, nu sunt un om care să aibă o viziune atât de largă asupra umanităţii, dar cred că dacă lumea se îmbracă la fel şi consumă acelaşi lucri o să fim toţi ca nişte fraţi, asemănători, o să fim cum sunt gemenii”.

Cât de departe a ajuns procesul acesta de uniformizare?

Efectele uniformizării au ajuns în cele mai retrase locuri din lume. Blugii au ajuns şi în Tibet şi peste tot. Şi în Ecuador. Oraşul Otawal, din Ecuador, unde am fost, era mai deosebit întrucât oamenii-şi păstrau tradiţiile. M-am dus special acolo pentru că ştiam că femeile se îmbracă tradiţional, iar bărbaţii poartă părul lung. Nu sunt aşa de multe zone pe faţa pământului unde se întâmplă asta, vedem asta în fotografiile mele pentru că eu am căutat asta”.

Multe dintre fotografiile din „Atlasul frumuseţii” ar putea intra în orice revistă de beauty din lume. Ce spune asta despre standardele de frumuseţe ale momentului?

„Foarte muţi oameni ar spune şi mulţi mi-au spus că femeile pe care le-am fotografiat nici nu sunt frumoase. Circula la un moment dat o chestie pe net, o rochie pe care unii oameni o văd albastră cu dungi negre, iar alţii o văd albă cu dungi aurii. Dacă şi la o rochie sunt discuţii, vă daţi seama în ceea ce priveşte frumuseţea unei femei. Unii mi-au zis că iranianca e foarte urâtă. E foarte complicat să zici despre cineva că e frumos. Eu mi-am asumat o chestie în Atlasul frumuseţii şi am zis că pentru mine trăsăturile acestor femei sunt frumoase şi sunt reprezentantive pentru ţara din care provin, dar mulţi oameni nu mă cred pe cuvânt şi nici imaginile pe care le văd”;

Femeie din Peru Pe ce parte a feţei de concentrezi când alegi femeile pe care vrei să le fotografiezi?

Mă concentrez asupra ochilor, pentru că mi se pare că îţi spun foarte multe. Atunci când apuc să vorbesc cu ele, pentru că de multe ori fac fotografia în 2-3 secunde, apoi, ele pleacă şi eu am plecat, înerc să le fac să se simtă cât mai confortabil, ca să-mi dea ce au ele înăuntru mai natural. Prin ochi se văd aceste lucruri, ochii sunt oglinda sufletului.

Eu când am început să fac fotografii le fotografiam pe mama şi pe sora mea. Când am început să lucrez cu oameni necunoscuţi ei îmi arătau o anumită faţă, nu erau la fel de naturali şi de sinceri şi de oneşti cum erau mama şi sora mea, pentru că ele sunt obişnuite cu mine. De aceea încerc să stau de vorbă un pic cu fmeile pe care le fotografiez, ca să le fac să se simtă cât mai bine şi să îmi arate cât mai mult din universul lor.

La tine frumosul înseamnă autentic, natural, neschimbat. Cum ai defini o femeie urâtă?

Nu aş spune că neschimbat pentru că trebuie să ne schimbăm pentru că evoluăm, dar nu trebuie să lăsăm totul pentru că a venit cineva să zică că nu e bine. Dacă au trecut sute de ani şi a fost bine, hai să vedem de ce, hai să luăm şi noi ceva de acolo să ducem mai departe, să transmitem copiilor noşti. E foarte complica să defineşti urâtul. Eu cred că sunt urâţi sau că nu sunt frumoşi oamenii care renunţă foarte mult la ce au ei în sufletul lor şi vor să fie altfel. Şi se chinuie ei singuri. De exemplu, eu am o problemă cu sprâncenele pentru că schimbă fizionomia feţei. Sunt atâtea fete pe care aş fi vrut să le fotografiez şi n-am putut pentru au nişte dungi în loc de sprâncene. Ele au sprâncene frumoase, chiar dacă sunt stufoase mie îmi plac. Dacă au nişte dungi, eu o să mă uit numai la dungi, nu o să văd şi ochii. Fetele nu-şi dau seama. Pentru că e la modă, ele îşi fac aşa. Degeaba vin eu să le zic, că nu o să mă creadă.

Care sunt zonele care după părerea ta îşi păstrează mai bine tradiţiile, sunt mai autentice?

În India se păstrează foarte bine tradiţiile. Şi în România, în zona Maramureşului mai ales, comparativ cu alte ţări din Europa, putem spune că se păstrează tradiţiile. Tradiţiile aduc un plus la diversitatea noastră umană.

Unde va duce tendinţa aceasta de uniformizare a oamenilor?

La un moment dat cred că oamenii se vor plictisi şi îşi vor da seama că e mai bine să fie diferiţi. Noi am vrut să fim la fel ca să aparţinem aceleiaşi comunităţi. Acum cred că omenii au început să-şi dea seama că să fii diferit e ok.

De ce portrete de femeie?

Mi-e mai uşor să comunic cu femeile. Ar fi ciudat să încerc să conving bărbaţi . Două persoane de sex feminin se înţeleg mai uşor, comunică mai uşor.

Femeie din România

Ce urmează?

Pe 2-3 iunie vreau s-o iau din loc, să vizitez cât mai multe ţări ca să termin atlasul. Atlasul trebuie să fie o carte în care tu să dai pagină după pagină şi să vezi diversitatea globului.

Care e mesajul pe care vrei să-l primească oamenii care se uită la Atlasul frumuseţii?

Să vadă că oamenii diferiţi sunt frumoşi. Să nu interpreteze prin ideile lor preconcepute: <>.

CV- Cine este Mihela

Mihaela Noroc s-a născut pe 18 mai 1985. S-a născut în Republica Moldova şi apoi s-a mutat la Bucureşti. Vorbeşte engleză, franceză, spaniolă, rusă, italiană. A absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti şi, apoi, a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Arte, secţia Foto-Video. Vreme de câţiva ani, Mihaela a activat în domenii care nu aveau legătură cu fotografia, dar care îi aduceau veniturile necesare pentru a trăi decent. "Atlasul frumuseţii" a prins contur odată ce Mihaela Noroc a ajuns în Etiopia, unde fotografa română a descoperit chipuri feminine incredibile. "Ideea «Atlasului frumuseţii» s-a născut în Etiopia. Acolo am văzut eu chipuri extrem de interesante, autentice şi mi-am dat seama că o femeie este extrem de frumoasă atunci când îşi păstrează cultura şi nu încearcă să se schimbe. Am încercat, cu resurse proprii, să fac un album unic, să surprind cât mai mult din diversitatea locurilor pe care le-am vizitat", a mai spus Mihaela Noroc.

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/o-fotografa-romania-prezentata-oprah-atlasului-frumusetii-daca-femeile-accepta-frumoase-mai-impacate-1_555dfb02cfbe376e3571c78b/index.html