Perspective interculturale III

PARTICIPAREA - IN AFARA OBSTACOLELOR

Cetatenii din Banat au participat la initiativele traditionale ale autoritatilor, dar intotdeauna intr-o directie de jos in sus. Intotdeauna autoritatile au cerut cetatenilor bogati din Banat impozite semnificative, dar determinate cu precizie, pentru nevoile capitalelor din tarile mama. Banatenii nu au facut o cauza din aceste initiative. In perioadele Imperiilor otoman si austro-ungar, acest gen de participare de jos in sus era pretul platit pentru a lasa oamenilor dreptul de a participa la conducerea locala. Monarhia habsburgica a avut chiar o practica in domeniu, acordand privilegii semnificative "oraselor libere din regiune", locuite de cetateni liberi. De exemplu, intre 1774 si 1874, Kikinda Mare a fost capitala "Districtului Kikinda Mare". In 1774, regina Maria Teresa a acordat Kikindei (pentru o suma mare de bani) o autonomie semnificativa in Banatul Timisoarei. Mai mult, ea a ordonat (!) locuitorilor ei sa stabileasca principii interne de functionare si sa devina �cetateni responsabili in interesul orasului lor si al beneficiilor publice". Acest fapt istoric si-a pus amprenta, de altfel, pe numele organizatiei noastre, care contine cuvantul �district". Este o expresie a aprecierii noastre fata de mostenirea civica a Kikindei. Bucurandu-se de privilegiul de a fi cetateni liberi, banatenii au putut calatori in Europa, in propriul lor interes. Iata cum istoria Banatului i-a invatat pe locuitorii lui sa aiba incredere mai mare in vecini decat in Stat. Este o consecinta a unei experiente de practica civica intr-un stat bine condus.

Prin opozitie, as spune, traditia civica remarcabila a Banatului a fost �bombardata" in acest secol, mai ales in a doua jumatate a sa, de restrictii rigide in randul cetatenilor, prin influentele "omniscientului stat". Acest soc cultural si istoric a sters din capul locuitorilor orice idee de implicare in orice initiativa legata de o stransa vecinatate. Iata de ce persoanele in varsta din Kikinda obisnuiesc sa spuna: "Fratele este de multe ori departe, dar vecinul este intotdeauna langa tine". Chiar si astazi, cand o noua suflare apare in Serbia si in partea de Banat care e inclusa in aceasta nefericita Serbie, "modul de gestionare a tuturor problemelor importante pentru cetateni" si disturbarilor istorice ii sperie pe cetateni intr-atat incat le este teama sa se implice in orice fel de actiune care implica autoritatile. Referitor la acest lucru si la initiativa BANNET-ului, multi dintre ei ne-au intrebat urmatorul lucru: "Care e ideea sa pui in legatura Kikinda (cu 70.000 de locuitori) cu Szeged si Timisoara daca Novi Sad este mult mai aproape de pozitia de 'capitala a Voivodinei"?

BANNET o viziune a unui "Banat fara granite"

Care este, cu adevarat, ideea unei afirmatii atat de blasfematoare? Simplu, granitele cu Romania si Ungaria sunt "cea mai apropiata Europa" pentru Kikinda. Daca ne uitam la misiunea BANNET-ului, dezvoltarea cooperarii, a prietenei si a relatiilor interactive este de un interes fundamental atat pentru noi, cat mai ales pentru intreg Banatul, mai ales ca actualele evenimente din Serbia au adus dezavantaje si pentru vecinii nostri. Oarecum este de datoria noastra sa consideram BANNET-ul cu adevarat obligatia noastra, dar si dreptul nostru. Nu vad de ce ar trebui sa asteptam ca cineva sa ne dea voie sa folosim acest drept. BANNET propune urmatoarele, respectand legislatiile din diferitele tari mame ale Banatului:

• 
  Legitima aparare a cetatenilor Banatului fata de problemele aparute in urma dezvoltarii si promovarii unor concepte ca: drepturile omului, respectul diferitelor grupuri etnice, sociale si al grupurilor marginalizate.
  

• 
  Rezolvarea problemelor existentiale ale cetatenilor prin auto-implicare si prin cooperare transfrontaliera vizand intarirea dezvoltarii economice si a increderii civice.
  

• 
  Participarea activa si solidara a cetatenilor din Banat pentru dezvoltarea si gestionarea dezvoltarii durabile in regiune.
  

Realizarea globala a obiectivelor se bazeaza pe metodologia combinarii energiei orizontale din Banat cu utilizarea principiului vertical european ca practica eficace. Aceste scopuri pot fi atinse numai prin recunoastere si cooperare in interese comune. Reunoasterea intereselor comune este o faza avansata a BANNET-ului. Iata de ce sunt prezent aici, in urma stabilirii intereselor comune ale Institutului Intercultural si ale organizatiei DISTRIKT. Un proces similar de cooperare este cu fundatia PROGRESS din Szeged. Rezultatul este o "aplicare pe verticala" pentru BANNET, bazata pe principiul de Charity Know How in numele celor trei ONG-uri. Nu este accidentala initiativa unei astfel de retele de ONG-uri din Banat.

Intr-un prim rand, am inclus in cooperare Asociatia Intreprinzatorilor din Subotica/Szabatka. Subotica/Szabatka nu este situata in Banat, din cauza ca Tisa/Tisza desparte aceasta zona de Voivodina. Unii ne-au criticat ca am inclus Szeged-ul in BANNET - "pentru ca Szeged-ul nu face parte din Banat"! Insa asa inteleg eu practica: un Banat fara granite administrative, ci cu frontiere transparente.

In cele din urma, triunghiul "Kikinda-Timisoara-Szeged" nu este o cooperare a centrului, ci dimpotriva. Recunoasterea si cooperarea intre aceste trei granite are doua perspective importante. Mai intai, revitalizarea civilizatiei traditionale a Banatului. Mai apoi, beneficiul acestei revitalizari, care este posibil doar cu o perfecta implicare a tuturor laturilor triunghiului. De fapt, pozitionarea geografica nu este chiar in forma de triunghi, ci mai degraba de dreptunghi.

Banatul ca regiune pilot in sud-estul Europei

Motto-ul proiectului BANNET este o fraza a lui Goethe: "Istoria ne arata ca nu am invatat aproape nimic din ea". Este o morala la subiectul stupiditatii umane, care nu face in plus greseli, ci le reia pe cele facute. In aceasta parte a Europei, exista o confuzie intre cele doua exemple, iar acest drum nu este un mod de atingere un viitor confortabil. De altfel, nu este doar o problema a Banatului, nici a Europei de sud-est, ci a Europei in intregime.

Iata de ce BANNET-ul isi propune sa invete din greselile istoriei. Este si in interesul Europei de sud-est si as vrea sa ilustrez aceasta perspectiva prin argumentarea obiectivelor proiectului BANNET.

1. Gestionarea retelei de ONG-uri la nivel national, in fiecare dintre cele regiuni din tarile implicate. Institutul Intercultural Timisoara va coordona reteaua de colaborare pe probleme de cultura, DISTRIKT in ceea ce priveste societatea civila, iar PROGRESS parteneriatul economic. Fiecare dintre aceste institutii va avea parteneri in toate cele trei domenii din cele trei tari. Reteaua va implica 9 ONG-uri sau cel putin 27 de cetateni care vor trece granitele, punandu-si urmatoarea intrebare: - "Ce caut acolo"?

2. BANNewsletters si BANWeb site. Banatul s-a caracterizat intotdeauna prin bi-lingvism sau pluri-lingvism. Era o onoare sa se vorbeasca limbile vecinilor sau cel putin germana sau franceza. In Europa contemporana, putem remarca o lupta a �limbilor mici" pentru supravietuire ca o consecinta a aparitiei euroregiunilor. In contextul traditiei din Banat, BANNewsletters vor fi create in trei limbi. La romana, maghiara si sarba, va fi adaugat un rezumat in engleza, ca Banatul sa fie pus in legatura cu lumea intreaga. BANWeb site isi propune sa prezinte BANNET-ul pe internet, sa-l �scoata in lume".

3. BBnet-Balkan Business Networks. BBnet este o retea strategica si electronica, in scopul introducerii standardelor europene in afacerile din sud-estul Europei. BBnet va contine intreprinderi mici si mijlocii (IMM). IMM-urile vor urma standardele europene de dezvoltare.

4. Fundatia BANNET. Sase proiecte BANNET sunt deja depuse spre finantare. Unele au fost aprobate, altele asteapta, dar au sanse mari. Numarul lor se va multiplica, tinand cont de amploarea dezvoltarii BANNET-ului. Aceasta ar putea cauza confuzie si dificultati in evaluarea si eficienta finantarii proiectelor. Pe de alta parte, existenta si dezvoltarea euroregiunilor in Europa Centrala si de Est, ca de exemplu in regiunea carpatica, face necesara existenta acestei fundatii. Din pricina existentei a trei tari mame ale Banatului, pentru inceput ar trebui sa inceapa din surse externe. Un asemenea suport ar insemna ca BANNET-ul sa fie reprezentat prin modelul european de "finantare pe verticala". Insa, tinand cont de "traditia orizontala" un influx rapid de cautare a unor surse locale de finantare va deveni cat se poate de veridic. De exemplu, intr-un prim timp se va incerca implicarea unor investitori romani, sarbi si maghiari pentru dezvoltarea Banatului.

5. Universitatea BANNET. Pe de o parte, ambitia Banatului de a fi recunoscut ca regiune pilot in sud-estul Europei aflat in tranzitie cere o densitate de cunostinte, cercetari si documentari asupra activitatilor in toate cele trei domenii definite de proiectul BANNET. Aceasta va fi o baza pentru promovarea "cultivarii si hranirii modelului de civilizatie din Banat" ca o mostenire semnificativa a dezvoltarii europene. Universitatea BANNET ar putea acorda Banatului un statut similar cu pe care "Silicon Valley" l-a avut in revolutia informaticii. In cele din urma, Banatul este potrivit unor studii in domeniile stiintelor umane, culturii si artei, precum si in domeniul economic.

6. Alianta pentru Dezvoltarea Banatului. Reprezentanti ai autoritatilor locale si regionale, ai sectorului financiar si de afaceri ar trebui implicati in aceasta alianta. Misiunea Aliantei pentru Dezvoltarea Banatului este sa defineasca si sa promoveze Agenda 21 a Banatului, bazata pe rezultatele obiectivelor din trecut ale implementarii. Agenda 21 ar trebui sa fie un document care ofera solutii asupra controverselor contemporane ale dezvoltarii din Banat.

Concluzie

In incheierea expunerii mele dihotomice, as vrea sa citez din nou din Goethe - "Ideea este o floare a carei radacina conteaza". Din acest punct de vedere, �floarea" BANNET-ului este dezvoltarea durabila, iar radacina este un continuu schimb de experiente, de competente, de cunostinte, produse si servicii. O astfel de floare a BANNET-ului poate sa amelioreze ideile din euroregiuni, ca un exemplu de �buna practica" in sud-estul european. Iata de ce sunt pe deplin convins de necesitatea ajutarii Banatului in a deveni o regiune europeana pilot.

III.3 Cooperarea transfrontaliera in educatie: mize si oportunitati pentru stabilitatea regionala

Calin Rus, Institutul Intercultural Timisoara

Introducere

Zonele de frontiera pot fi considerate ca zone de separare, purtatoare ale unor tensiuni latente sau manifeste, sau, uneori, chiar zone ale unor confruntari trecute sau prezente. Aceste zone pot fi insa privite si ca punti de legatura, ca zone de interferenta culturala, ca puncte de contact si uneori chiar de convergenta a mai multor culturi.

Frontierele sunt reprezentate cu siguranta de elementele vizibile, cum sunt barierele, patrulele politiei de frontiera, zonele cu acces interzis, toate acestea avand consecinte directe asupra comunicarii dintre persoanele aflate de o parte si de alta a lor. Pe de alta parte, avem cu totii reprezentari mentale ale spatiului in care traim si, implicit, ale frontierelor care delimiteaza, aceste reprezentari avand, la randul lor, consecinte asupra comportamentului nostru, asupra relatiilor cu concetatenii nostri si asupra modului in care ii percepem pe ceilalti, pe cei aflati dincolo de frontiera. Din aceasta perspectiva, consideram ca domeniul educatiei ocupa un loc important si poate contribui in masura semnificativa, fie la accentuarea separarilor, fie la promovarea unei cunoasteri reale care sa asigure stabilitatea regionala pasnica pe termen lung.

Vom incerca in cele ce urmeaza sa analizam rolul pe care 

poate juca cooperarea transfrontaliera in domeniul educatiei in sensul intaririi stabilitatii regionale si sa oferim, pe baza experientei acumulate in cadrul proiectelor pilot ale Institutului Intercultural din Timisoara, o serie de sugestii privitoare la metodele practice ce pot fi utilizate pentru dezvoltarea acestei colaborari. In analizele propuse vom porni de la elemente de ordin general, pentru a incerca apoi sa le concretizam prin focalizarea asupra unei regiuni transfrontaliere particulare, si anume regiunea Banatului.

Identitate nationala si cooperare transfrontaliera

Schimbarile ce au marcat Europa de Est in decursul ultimelor secole au determinat aparitia unui amestec de populatii de o mare complexitate. Astfel, in toate tarile regiunii, in afara de populatia majoritara, exista grupuri etnice minoritare ce si-au pastrat limba si caracteristicile culturale specifice. De asemenea, fiecare popor din regiune are reprezentati ce traiesc ca minoritari in tarile invecinate.

Aceasta realitate sociala ce caracterizeaza regiunea are consecinte atat asupra relatiilor intre diferitele comunitati etnice din interiorul fiecarei tari, cat si asupra relatiilor dintre tari. Este unanim acceptat ca nu se poate vorbi de stabilitate pe termen lung si de o democratie pluralista in aceasta regiune a Europei fara a lua in considerare problematica minoritatilor etnice.

Deseori, aceasta coexistenta a mai multor grupuri etnice pe acelasi teritoriu reprezinta o sursa de tensiuni si de conflicte. Aceste tensiuni, camuflate in general de regimurile totalitare ce au controlat regiunea inainte de 1989, au izbucnit pe parcursul ultimilor ani. Exemplul cel mai elocvent in aceasta privinta este reprezentat de cazul fostei Iugoslavii.

Exista totusi si regiuni in care diversitatea a dat nastere unor relatii de colaborare si de respect fata de identitatea celuilalt. Aceasta diversitate culturala constituie in aceste cazuri o bogatie si o sursa de dezvoltare pe toate planurile a regiunii respective. Un exemplu semnificativ in acest sens poate fi oferit, spre exemplu, regiunea Banatului. Situata pe teritoriul a trei state, Romania, Iugoslavia si Ungaria, regiunea Banatului are o bogata traditie de convietuire armonioasa intre mai multe comunitati etnice si religioase.

Insuficient cunoscuta de generatiile actuale, aceasta traditie se face doar foarte putin simtita in prezent. Mai mult, daca la nivelul fiecarei tari s-au mentinut in general relatii foarte bune intre reprezentantii diferitelor comunitati culturale, nu acelasi lucru se poate spune despre relatiile intre cele trei parti ale Banatului. La ora actuala, frontierele reprezinta linii de separare puternice, cu impact atat la nivel practic, manifestat prin dificultatea de a calatori in interiorul regiunii, peste granite, cat si la nivelul reprezentarilor mentale, exprimate prin gradul redus de cunoastere a "celuilalt".

Redescoperirea unei identitati regionale bazate pe redescoperirea traditiilor culturale comune, pe punerea in valoare a beneficiilor specifice unui spatiu multicultural dar si pe elaborarea si punerea in practica a unor actiuni concrete de colaborare in mai multe domenii, intre care cel al educatiei, poate contribui la limitarea efectului izolator al frontierelor.

Limitele sistemelor educative

In mod traditional, sistemele educative nu au fost concepute pentru a stimula cooperarea internationala si, desigur, sistemele educative din Sud-Estul Europei nu fac exceptie. Obiectivul fundamental, declarat sau doar implicit, al acestora constituie dezvoltarea identitatii nationale, oferind astfel sprijin si justificare procesului de consolidare a statelor nationale. Aceasta orientare este vizibila indeosebi in continutul si structura predarii istoriei. Pot fi date numeroase exemple, referitoare la marea majoritate a statelor europene, in care identitatea nationala proprie este conceputa, prin prisma sistemului educativ, in termeni pozitivi, in opozitie insa cu identitatea celorlalti. Acesti "ceilalti" sunt, in numeroase cazuri, vecinii, cei de dincolo de frontiera dar si, uneori, popoarele ai caror reprezentanti se regasesc in statul respectiv ca minoritati nationale.

In perspectiva procesului de integrare europeana, este larg acceptata ideea ca o astfel de abordare nu mai corespunde necesitatilor actuale, rezultand astfel necesitatea unor reforme ale sistemelor educative in aceasta privinta. La nivel concret insa, implementarea unor astfel de reforme avanseaza lent, mai ales in centrul, estul si sud-estul Europei.

In acest context, se poate considera ca actiunile de promovare a colaborarii transfrontaliere in domeniul educatiei pot avea un rol semnificativ in dezamorsarea tensiunilor intercomunitare la care contribuie si orientarea cu tendinta etnocentrica a sistemelor educative.

Limbile, o bariera - minoritatile un pod

Unul dintre impedimentele cele mai des invocate in privita piedicilor ce se ridica in calea colaborarii transfrontaliere este legat de bariera lingvistica.

Minoritatile, sursa de tensiuni intre tari, reprezinta, de asemenea un element ce poate contribui si la intarirea increderii si a respectului pentru diferentele culturale, ca si la apropierea intre popoarele respective. Astfel, spre exemplu, contactele intre membrii unei majoritati si co-nationalii lor din tarile vecine pot contribui la o mai buna intelegere de catre primii a ceea ce inseamna statutul de minoritar. Aceasta intelegere va avea consecinte pozitive asupra modului in care respectiva majoritate isi organizeaza relatiile cu minoritatile ce traiesc in tara sa. De asemenea, daca intr-o tara politicile fata de minoritati au succes si reusesc promovarea respectului identitatilor, dovedind ca minoritatile nu sunt o amenintare pentru identitatea majoritatii ci, dimpotriva, o sursa de imbogatire, prin contactele acestor comunitati minoritare cu majoritatile de aceeasi origine etnica, aceasta atitudine favorabila fata de minoritati poate fi transmisa si altor tari.

In cazul Banatului, din acest punct de vedere situatia este extrem de favorabila. Astfel, in fiecare dintre cele trei parti ale regiunii exista populatii din celelalte doua tari: sarbi si maghiari in Romania, maghiari si romani in Iugoslavia (Voivodina) si romani si sarbi in Ungaria. De asemenea, cateva minoritati importante numeric, cum ar fi slovacii sau romii, se regasesc in toate cele trei parti ale Banatului.

Din punctul de vedere al colaborarii transfrontaliere in domeniul educatiei, aceste comunitati pot reprezenta un mijloc important de depasire a barierei lingvistice: ele pot reprezenta o punte intre cele trei tari facilitand contactele intre tineri, cadre didactice si institutii scolare. Totodata, prin implicarea activa a reprezentantilor comunitatilor minoritare intr-o astfel de colaborare alaturi de reprezentantii majoritatii si de cei ai altor minoritati se poate realiza intarirea coeziunii sociale la nivelul fiecareia dintre cele trei regiuni.

Frontierele ne separa, Internetul ne apropie

Pana intr-o perioada recenta, structurile de circulatie a informatiei erau, si ele, ca si majoritatea sistemelor educative, centralizate. Astfel, pentru cineva care locuia, de exemplu, intr-un oras aproape de frontiera informatia asupra a ceea ce se intampla in exterior venea intotdeauna din capitala, prin mass-media clasica: ziare cu distributie nationala, canale nationale de radio si de televiziune. Aceasta implica faptul ca pentru a afla ceva care s-a petrecut la cativa kilometri de tine, dar de cealalta parte a granitei, trebuia mai intai ca evenimentul sa fie suficient de important pentru a starni interesul mass-media, iar mai apoi trebuia ca informatia sa treaca de la nivel local la capitala statului in discutie, apoi, in general prin agentiile de presa, in capitala statului tau, pentru a ajunge, in cele din urma la tine prin mijloacele de informare in masa.

Acest circuit al informatiei face ca se ajunge in general la o situatie in care se stiu putine lucruri despre viata cotidiana a celor ce locuiesc dincolo de frontiere, despre problemele si preocuparile lor.

Exista, fara doar si poate, exceptii care au facut ca acest circuit complicat al informatiilor sa fie dublat de un acces mai direct la informatiile celuilalt: programele de radio si de televiziune trec frontierele. Astfel, adeseori, emisiunile in limbile minoritatilor sunt urmarite de cetateni care locuiesc in regiunile frontaliere in statul de origine al acestor minoritati si, respectiv, reprezentantii minoritatilor urmaresc emisiunile care provin din tarile lor de origine. Cazul Banatului este semnificativ din acest punct de vedere. In timpul anilor �80, televiziunea iugoslava a jucat un rol important in partea romaneasca a Banatului, intr-un context in care emisiunile de televiziune au fost limitate la doua ore pe zi si utilizate exclusiv ca instrument de propaganda in serviciul regimului comunist. Situatia est inversata in prezent, cand Televiziunea Romana si Radio Timisoara au o audienta importanta in Voivodina.

Insa cea mai mare schimbare a acestei situatii este adusa de internet. Evolutia retelei este din ce in ce mai accelerata si sunt din ce in ce mai multe persoane, chiar in tarile regiunilor noastre, in special cei care lucreaza in instutii de invatamant care au acces la internet.

Inainte de toate, acest lucru inseamna accesul direct la un volum enorm de informatii provenind din surse diverse, care ofera perspective multiple asupra tuturor subiectelor. Mai apoi, Internetul este un mod ideal pentru o comunicare usoara si rapida intre persoane si institutii, fara sa tina cont de frontiere si fara sa aiba treceri obligatorii printr-un "centru", capitala a unui stat sau a unei regiuni. Am avut ocazia, la Institutul Intercultural, sa experimentam avantajele acestor noi posibilitati de comunicare in munca concreta in cadrul a mai multor proiecte internationale. Experienta cea mai emotionanta a fost cea a schimburilor pe care le-am avut, in timpul perioadei bombardamentelor asupra Iugoslaviei, cu partenerii nostri din Voivodina.

Pentru colaborarea transfrontaliera in educatie, Internetul reprezinta, fara indoiala, o provocare, dar si o sansa importanta care ar putea contribui la transformarea frontierelor in locuri de intalnire si nu de separare. Aceasta este cu atat mai valabil cu cat, suntem, in prezent, martorii unei evolutii rapide din punct de vedere tehnic, care permite sa se transfere rapid mari cantitati de texte, imagini si sunete si in special sa organizam intalniri on-line, prin implicarea mai multor parteneri situati in locuri diferite, fara ca distanta sau frontierele sa-si exercite influentele.

Ce este de facut?

Rezumand, putem spune ca o cooperare transfrontaliera in domeniul educatiei poate sa aiba efecte pozitive pentru stabilitatea regionala si ca, pentru a fi eficace, trebuie sa se bazeze pe o conceptie a sistemului educativ care refuza etnocentrismul, promovand deschiderea inspre comunicare si perspectiva interculturala. Ea trebuie, de asemenea, sa implice intr-un mod activ comunitatile minoritare pe langa cele majoritare situate de o parte si de alta a frontierei. De asemenea, utilizarea noilor tehnologii informatice si a internetului poate facilita comunicarea.

Insa ce se poate face concret in cadrul acestor colaborari si cum se poate face? Vom incerca acum sa trecem in revista cateva tipuri de activitati posibile. In principiu, putem considera ca elementul comun al acestor activitati rezida in punerea in contact si in schimburile intre elevi, cadre didactice si institutii scolare situate intr-o regiune transfrontaliera, tinand cont de sugestiile formulate in paragraful precedent.

Suntem obligati aici sa ne rezumam la a prezenta cateva idei, constienti fiind ca, pe de o parte, o analiza si o prezentare mai detaliate sunt necesare pentru fiecare exemplu, precum si o formare adecvata a cadrelor didactice in utilizarea acestor metode, iar, pe de alta, ca multe cadre didactice isi pot utiliza experienta anterioara, precum si creativitatea pentru a pune in practica anumite activitati si pentru a-si imagina altele. 

  
 

•