Petrecut. Promisiunile lui Dumnezeu față de Israel sunt prezentate ca fiind împlinite în Isus. 1: 2



Yüklə 262,26 Kb.
səhifə2/4
tarix18.08.2018
ölçüsü262,26 Kb.
#73028
1   2   3   4
Partea bună. Deși Isus simpatiza cu dorința Martei de a sluji, ea și-a permis să fie distrastă de la ceea ce ar fi trebuit să fie prioritar și i-ar fi adus pace.

11:1

Învață-ne să ne rugăm. Ucenicii încă pot ședea la picioarele lui Isus (10:39,42) prin rugăciune. Cum a învățat și Ioan. Învățătorii/rabinii recunoscuți învățau pe ucenicii lor rugăciuni care ilustrau învățăturile lor cheie.

11:2-4

O rugăciune model, căutând mai întâi lucrurile lui Dumnezeu, apoi nevoile zilnice.



11:2

Tatăl. O introducere neobișnuit de simplă și personală, folosită de Însuși Isus (10:21). Sfințească-se. Onorat ca sfânt. Vine Împărăția. Caută împărăția veșnică a lui Dumnezeu ce va veni în curând (vezi 10:9; Dan. 2:44; 7:13-14), la fel cum El domnește în viețile noastre la momentul prezent.

11:3

Pâinea zilnică. O cerere pentru hrana simplă, atât cât avem nevoie pentru fiecare zi.

11:4

Fiindcă și noi. Iertarea lui Dumnezeu e gratis pentru toți care se pocăiesc (2 Cron. 7:14; Ps. 32:1-5; Fapte 5:31) și necesită iertarea celorlalți ca răspuns (Lc. 17:3; Mat. 18:21-35). Ispită. Recunoaște nevoia noastră pentru continua conducere a lui Dumnezeu (vezi 22:40).

11:6-8

Un prieten. Aceasta se referă la rugăciunea făcută de dragul altcuiva.

11:9

În contrast cu prietenul adormit (v. 8), Dumnezeu oferă îndurare pentru nevoile prietenilor Săi, deși nu întotdeauna cu un „da” imediat (11:2; 22:42).



11:13

Duhul Sfânt. Cel mai mare și cel mai esențial dintre daruri. Duhul aduce o strânsă călăuzire și puterea lui Dumnezeu (Fapte 5:32).

11:16

Din cer. Nemulțumiți cu vindecările lui Isus, ei cer o dovadă și mai spectaculoasă.

11:19

Fiii voștri. Dacă ei pretend că rudele lor scot demonii cu puterea lui Dumnezeu. nu este nici o bază pentru pretenția că Isus o face cu ajutorul lui Beelzebul.

11:20

A ajuns. Domnia lui Dumnezeu e prezentă în Hristos iar demonii sunt fără putere. Vezi 4:43.

11:21

Omul cel tare. Se referă la Satana (vers. 15, 18).

11:22

Unul mai tare. Isus, care a biruit pe Satana.

11:23

Nu este cu Mine. Nu există teren neutru.

11:26

Se așează în ea. Nu există nici o siguranță față de Satana dacă Dumnezeu nu locuiește înăuntru (v. 23).

11:27-28

Aceia care aud și împlinesc cuvântul lui Dumnezeu intră în relație cu El mai profundă decât chiar cu propria familie (8:21).



11:29

Semnul proorocului Iona. După ce a petrecut trei zile și trei nopți în pântecul peștelui (Mat. 12:40), predicarea lui Iona e devenit un semn pentru Ninive și Ninive a răspuns (v. 32; Iona 3:1-9).

11:31

Împărăteasa de la miazăzi. Împărăteasa din Seba, care și-a dorit să audă înțelepciunea lui Dumnezeu (1 Împ. 10:1-10).

11:33

Lumina. Isus, care e trimis să lumineze peste toți (vezi 8:16).

11:34

Lumina trupului tău. În antichitate, o funcționare corectă a ochiului era văzută ca aducând lumină în trup.

11:35

Ia seama. Isus cheamă ascultătorii Săi să permit întreaga lumină a prezenței Sale în inima lor.

11:38

Nu se spălase înainte. Pentru o curățire simbolică, nu fizică. Era o tradiție clădită pe o poruncă a Vechiului Testament ca preoții să se spele înainte de a se apropia de Dumnezeu (Ex. 30:19-20).

11:41

Dați mai bine milostenie. Grijă pentru cei în nevoie.

11:42

Vai. Vezi nota de la 6:24. Zeciuială. O zecime, cerută de Dumnezeu ca parte a Sa din ceea ce ne-a dat (Lev. 27:30; Mal. 3:8-10).

11:44

Fățarnici. Vezi nota de la 6:42. Luca 11:39-43 oferă motivul pentru această mustrare. Mormintele care nu se văd. Atingerea unui mormânt o făcea necurată ceremonial pe respectiva persoană (Num. 19:16).

11:46

Sarcini grele de purtat. De-alungul secolelor, multe reguli adiționale și porunci au fost adăugate legii lui Dumnezeu date prin Moise.

11:48

Încuviințați. Isus pretinde că mormintele e care ei le construiesc sunt de fapt memoriale ale uciderilor părinților lor mai degrabă decât ale profeților, pentru că învățătorii înșiși sunt pe cale să-L ucidă pe Cel despre care au profetizat proorocii și de asemenea caută să ucidă pe apostolii Săi și pe profeți (vers. 49-51; Fapte 7:52, 60; 12:2-3).

11:52

Cheia cunoștinței. Cunoștința mântuirii (1:77; Mat. 23:13).

12:1

Noroadele cu miile. Dovadă a influenței în creștere a lui Isus. Aluatul. Aluatul de la un lot anterior de pâine amestecat cu un nou aluat îl făcea să crească. Ipocrizia (vezi nota de la 6:42) de asemenea influențează și înșeală pe mulți.

12:4

De cei ce ucid trupul. Scribii și fariseii din 11:53-54, ca și mulți alți viitori adversari.

12:5

Temeți-vă de Acela. Frica reverențioasă față de Dumnezeu te scapă de alte frici (v. 7). Gheenă. Din ebraicul Hinnom; literal, o râpă în afara Ierusalimului unde era ars gunoiul și care a devenit un simbol al judecății finale (Ier. 7:30-32; 19:1-13).

12:6

Doi bani. Valorează aproximativ o optime din plata unei zile.

12:8

Mărturisii. Îi declară alianță.

12:10

Huli. Va vorbi împotrivă. Nu i se va ierta. Mulți s-au opus lui Isus în timpul vieții Sale pământești și au fost mai târziu iertați (Fapte 2:36-38), dar cei care rezistă pe deplin lucrării Duhului Sfânt în inimile lor se exclud pe ei înșiși de la ceea ce Dumnezeu vrea să facă pentru ei (vezi Ioan 16:13; Fapte 7:51; Rom. 8:14).

12:12

Vă va învăța. Aceasta este dovedit de exemplu, de discursul lui Petru în fața conducătorilor și bătrânilor, din Fapte 4:8, 31.

12:15

Lăcomie. Un avertisment ilustrat în parabola care urmează.

12:18

Voi zidi altele mai mari. El deja avea grânare pline care să-i acopere nevoile.

12:19

Sufletului. Cuvântul grecesc, pneuma, se referă la viața unei persoane ca întreg (Prov. 10:3; Fapte 2:41), dar uneori în mod special la viața interioară a cuiva și la gânduri (Luca 10:27).

12:21

Nu se îmbogățește față de Dumnezeu. A folosi bunurile așa cum Dumnezeu a cerut (vezi 3:11; 21:1-4; Is. 58:6-7; Mal. 3:8).

12:29

Căutați. Să-i oferi întreaga atenție.

12:33

Vindeți tot ce aveți și dați milostenie. Să împarți tot surplusul cu cei în nevoie (11:41), o poruncă ascultată de primii credincioși (Fapte 2:44-45; 4:32).

12:35

Încins. Robele legate cu o curea pentru a nu împiedica mersul.

12:37

Veghind. Privind înainte la venirea stăpânului în timp ce trăiește așa cum tocmai a fost descris (cap. 10-12). Să le slujească. Un stăpân slujind slujitorii Lui reprezintă un tablou uimitor al modului de a conduce a lui Isus.

12:38

Veghind. Noaptea era împărțită în patru „ceasuri” de către romani, trei de către evrei.

12:39

Parabola se schimbă către un tablou diferit unde stăpânul casei e credinciosul care așteaptă venirea lui Hristos.



12:42

Ispravnicul. Sclavul numit să fie responsabil peste gospodărie, reprezentând pe cei cărora li s-a dat responsabilitatea să aibă grijă de poporul lui Dumnezeu până când Se va întoarce.

12:46

Și-l va tăia în bucăți. Reacția puternică a acestui stăpân pământesc transmite neliniștea lui Dumnezeu pe care o simte față de orice abuz al celor care sunt trimiși să slujească.

12:48

Puține. Stăpânul e mai puțin sever cu cel care a greșit din ignoranță.

12:49

Să arunc un foc. Focul din Vechiul Testament rafinează și purifică. E folosit în legătură cu poporul lui Dumnezeu (Zaharia 13:9) și de asemenea cu referire la distrugerea finală a celor păcătoși (Gen. 19:24) și curățirea pământului (Zaharia 3:8). Duhul sosește în Fapte 2:3 cu limbi de foc.

12:50

Un botez. La fel ca botezul Său literal cu apă, moartea și învierea lui Isus vor constitui o tranziție către o nouă fază a lucrării Sale (9:22; Fapte 2:33; compară că Rom. 6:3).

12:51

Să aduc pacea. Nu pacea ci focul (v. 49). Deși pacea a fost promise (1:79) și acum e valabilă în interior (7:50), legiferarea ei completă e întârziată până la venirea Sa (19:42).

12:56

Fățarnicilor. Vezi nota de la 6:42. Mulțimile (12:54), deși pretindeau că sunt poporul lui Dumnezeu și se îmbulzeau să-L vadă pe Isus, nu Îl acceptau pentru cine era El cu adevărat.

12:58

Judecătorului. Aduce aminte de judecătorul menționat la începutul acestei învățături (v. 14). Versetul poate face aluzie la la a face ce este corect înaintea lui Dumnezeu înainte de a fi prea târziu.

12:59

Bănuț. O mica monedă de bronz evreiască.

13:2

Mai păcătoși. A fost deseori greșit presupus că ori de câte ori o persoană suferea, a fost din cauza păcatelor proprii.

13:3

Vă pocăiți. Vezi nota de la 3:4-6. La judecata finală, Dumnezeu va mântui pe cei ce se pocăiesc de păcatele lor (15:10; Fapte 26:30-31; Rom. 6:23).

13:4

Turnul. Cel mai probabil un turn din zidul cetății aproape de iazul Siloamului din Ierusalim.

13:6

Un smochin. Deseori folosit ca o reprezentare a lui Israel și Iuda (Ier. 8:13; Osea. 9:10; vezi de asemenea Lc. 3:9).

13:8

Și anul acesta. Subliniează urgența sfatului lui Isus la pocăință (vers. 3, 5).

13:10-17

Despre istoriile petrecute în Sabat, în Evanghelia lui Luca, vezi nota de la 4:16.



13:11

Duh de nepuțință. V. 16 îl identifică pe Satana ca și cauză a bolii ei. Isus a vindecat în mod similar un om anonim într-o zi de Sabat în 14:1-4.

13:14

Fruntașul. Vezi nota de la 8:41. Nu în ziua Sabatului. Vezi nota de la 6:2.

13:16

În ziua Sabatului. Isus în mod repetat a căutat să demonstreze că ținerea potrivită a Sabatului conține acte de comapsiune și restaurare.

13:17

Au rămas rușinați. Ei nu se puteau potrivi nici logicii lui Isus nici puternicii compasiuni pe care El o arăta poporului.

13:19

Un grăunte de muștar. O sămânță mica a cărei creștere e uimitoare.

13:21

Aluatul. Vezi nota de la 12:1. Atât sămânța plantată de om (vers. 18-19) cât și aluatul adăugat de femeie (vers. 20-21), asigură ascultătorii că împărăția proclamată de Isus în ciuda multei împotriviri, prin natura ei proprie, va crește și se va răspândi mult. Trei măsuri. Aprox. 39 l.

13:23

Puțini… calea mântuirii. O dispută a vremii întreba: Mântuiții vor fi doar neprihăniții din Israel? Tot Israelul? Sau și câțiva oameni vrednici dintre neamuri?

13:24

Nevoiți-vă. Ca atleții ce se obligă să înainteze spre victorie. Ușa cea strâmtă. Intrarea în împărăție (v. 28) câștigată prin credința în Isus (12:31; Fapte 16:31).

13:27

Nu știu. Aceștia nu sunt recunoscuți ca ucenici a lui Isus și astfel membrii ai împărăției lui Dumnezeu (vezi nota de la v. 24).

13:28

Scrâșnirea dinților. O expresie a furiei (Ps. 35:16; Fapte 7:54).

13:29

Răsărit. Neamurile și alții, de la care te-ai aștepta cel mai puțin.

13:32

A treia zi. Aluzie la moartea și învierea Sa. Voi isprăvi. Își va încheia misiunea.

13:34

Găina. Untablou al unei cloști strângându-și puii, transmite foarte intim adevrăul despre grija plină de compasiune a lui Dumnezeu pentru poporul Său.

13:35

Binecuvântat este Cel ce vine. Într-o zi orice genunchi se va pleca înaintea lui Isus (Is. 45:23; Fil. 2:10-11).

14:1-24

Despre istoriile legate de Sabat în Luca, vezi nota de la 4:16.



14:1

Fariseilor. Vezi nota de la 5:17. Nu există consemnată nici un refuz al lui Isus cu privire la o invitație de a mânca la cineva, indiferent dacă era fariseu sau cel mai disprețuit dintre păcătoși. Îl pândeau. Vezi 6:7, 11.

14:2

Dropică. O umflare a corpului din cauza excesului de fluide.

14:4

Ei tăceau. Motivul tăcerii lor e sugerat în v. 6; 13:17.

14:7

Locurile dintâi. Saltelele pentru cină erau deseori aranjate în formă de „U” de-alungul a trei pereți ai camerei. Gazda stea în centru cu cei mai importanți oaspeți la dreapta și la stânga lui iar cei mai puțin importanți către capătul mai îndepărtat.

14:9

Cu rușine. Onoarea era extrem de importantă în cultura antică. Isus, însă, spunea oamenilor să înceapă de la locul cel mai de pe urmă (v. 10).

14:11

Se smerește. Gânditorii greco-romani avertizau împotriva înălțării de sine prea sus, dar spre deosebire de mărturia lui Isus ei considerau de asemenea smerenia ca ceva ce trebuia evitat.

14:12

Răsplată. Principala motivație pentru a face ceva pentru cei cei ce nu erau membrii familiei, la fel de des ca și astăzi, era de a primi un favor în schimb.

14:13

Săraci. O poruncă data deja în Legea lui Moise (Deut. 14:29; 16:14; compară cu Luca 4:18).

14:14

Învierea celor neprihăniți. Vezi Dan. 12:2; Fapte 24:15; 1 Tes. 4:16.

14:17

A trimis pe robul său. Era un obicei ca gazda să trimită un servitor să cheme oaspeții în preajma începerii evenimentului (vezi Estera 6:14).

14:18-20

Dezvinovățească. Natura ocazională a acestor scuze descoperă lipsa de interes a oaspeților în ceea ce privește prezența la ospăț.

14:23

Silește-i. Stăruiește puternic. Reprezintă dorința lui Dumnezeu ca toți, chiar și cei mai distanți sau mai de jos, să facă parte din marele ospăț din Împărăția Lui (Is. 25:6-9; Apoc. 19:9).

14:24

Nici unul din cei poftiți. Mesajul lui Isus este cât se poate de clar. Invitația Lui la ospățul Împărăției lui Dumnezeu e disprețuit în mod similar de către evrei iar El se va îndrepta către alții (vezi nota de la v. 23).

14:26

Urăște. În lumea lui Isus, exagerarea era deseori folosită pentru a sublinia o idee. Aici nu e o chemare la o atitudine de ură (vezi 6:27), ci mai degrabă de a-L pune pe Isus pe primul lor, lucru ce este supus riscului unei acuzații de ură față de membrii familiei cuiva.

14:27

Crucea. Vezi nota de la 9:23.

14:28

Turn. Pentru protecția recoltelor, a casei sau a cetății.

14:32

Soli. Ca și în cazul turnului, scopul e siguranța în fața apropierii pericolului.

14:33

Nu se leapădă. Toate bunurile noastre trebuie puse la dispoziția lui Dumnezeu.

14:34

Își pierde gustul. Precum un ucenic care nu ia în calcul costul, și se predă total lui Isus.

15:1-32

Trei parabole evidențiind bucuria din ceruri atunci când un păcătos se pocăiește.



15:1

Vameșii și păcătoșii. Vezi nota de la 5:30. Doar acești proscriși răspund chemării pe care Isus tocmai a făcut-o (14:35).

15:2

Farisei și cărturari. Vezi nota de la 5:17. Isus a răspuns nemulțumirii lor cu trei parabole vii demonstrând cum tratează Dumnezeu păcătoșii.

15:4

Se duce după ea. Dumnezeu ia inițiativa să caute și să găsească, chiar și pe unul singur (Ezech. 34:11-13).

15:7

Mai multă bucurie… pentru un singur păcătos. În contrast cu criticii lui Isus care resping pe cei pe care-i văd ca păcătoși (v. 2; vezi de asemenea Ezech. 43:16-21).

15:8

Zece lei de argint. Drahme – o drahmă fiind plata unei zile de muncă.

15:9

Profunda preocupare a lui Dumnezeu pentru cei care sun ai Săi, e din nou ilustrată, de data aceasta prin acțiunile unei femei în interiorul casei ei.



15:11-32

A treia parabola din acest cadru se mișcă de la atenția pe acțiunile lui Dumnezeu luând în considerare acțiunea păcătosului însuși.



15:12

Mi se cuvine. Cel mai tânăr dintre cei doi fii ar fi moștenit o treime din proprietate; oricum, era o insultă să o ceară cât timp tatăl mai trăia.

15:15

Să păzească porcii. Lucrând pentru unul dintre neamuri hrănind animale necurate (Lev. 11:7) era una dintre cele mai degradante munci pe care și-o putea imagina un evreu.

15:17

Și-a venit în fire. A admis adevărul despre el însuși.

15:18

Am păcătuit. Un exemplu de pocăință pe care și-o dorește Dumnezeu (vers. 7, 10; 13:2-5).

15:20

A alergat. Persoanele cu autoritate din vremea aceea nu alergau. Aici, tatăl abandonează demnitatea sa pentru a demonstra dragostea sa profundă și iertarea, chiar înainte ca fiul să vorbească.

15:22

Haina, inelul, încălțămintea, demonstrează întoarcerea sa la statutul înalt și autoritate – de-asupra sclavilor și altor slujitori.



15:23

Vițelul cel îngrășat. Special îngrijit și hrănit cu cereale în anticiparea viitoarei sărbători.

15:25

Fiul cel mai mare. E o oglindă a cricitilor lui Isus care, ca și fiul cel mai mare, se vedeau pe ei atât de ascultători și totuși le lipsea dragostea (v. 2).

15:28

L-a rugat. Tatăl simțea compasiune și pentru fiul cel mai mare în ciuda atitudinii sale revoltate.

15:29

Îți slujesc. Mânia sa evidențiază că ascultarea sa nu era din dragoste, ci doar cu scopul de a obține o bună răsplată.

15:30

Fiu al tău. Admite că nu există nici o relație cu fratele său. Dacă fiul cel mai mare se va pocăi și-l va întâmpina cu bine pe fratele pierdut e lăsat la latitudinea acelor „frați mai mari” care aud cuvintele lui Isus.

16:1

Ucenicii sunt destinatarii acestei parabole. Ispravnic. Administra afacerile bogatului.

16:6

O sută de măsuri. Aproximativ 4 kilolitri. Scrie cincizeci. Astfel ei îi datorau o favoare. Se pare că ispravnicul abuzează din nou de bunurile stăpânului, deși e posibil ca partea de discount să fi fost plata pe care el trebuia să o primească pentru slujirea lui.

16:7

O sută de măsuri. 40 kilolitri.

16:8

Ispravnicul nedrept. Deși stăpânul ispravnicului e impresionat de modul în care se îngrijește pentru viitoarele sale nevoi, Isus îl numește nedrept.

16:9

Faceți-vă prieteni. Deși acest ispravnic e nedrept, el fixează un exemplu pentru fiii luminii în râvna cu care folosește bunurile pentru a-și asigura viitorul. Bogățiilor nedrepte. Bunurile, care nu au valoare cerească decât dacă ele sunt folosite pentru scopurile cerești.

16:11

Adevăratele bogății. Lucrurile de valoare eternă.

16:12

În lucrul altuia. Bunurile pământești aparțin lui Dumnezeu și sunt pentru a fi folosite, așa cum cere El, pentru a avea grijă unul de altul (12:33).

16:15

Căutați să vă arătați neprihăniți. Căutați aprobarea oamenilor (vezi 7:29; 12:1). O urâciune. Ceva detestabil, dezgustător.

16:16

Dă năvală. Poate înseamna atât a încerca din greu cât și a fi preset să intre.

16:17

Frântură. Un mic semn care marchează o literă ebraică. Să cadă. Predicarea dragostei de către Isus doar reîntărește legea lui Dumnezeu, reorientând-o din nou în jurul scopului central de a iubi pe Dumnezeu și de a iubi semenul (10:27; Lev. 19:18; Deut. 6:5; 15:7).

16:18

Precurvește. Ilustrează valabilitatea continua a legii, demonstrând cum legea asupra adulterului se extinde și asupra instituției divorțului instituite de om (deut. 24:1-4).

16:19-31

Acestă parabola învață lecția că bogăția lumească nu e o garanție a fericirii veșnice, o lecție care deja poate fi regăsită în Moise și Profeți. Isus folosește o populară și totuși mitică istorie despre Avraam pentru a da forță acestei idei central. Până la urmă, dacă poporul nu crede în Moise și în Profeți, ei nu vor crede nici dacă cineva s-ar ridica din morți.



16:23-24

A văzut… pe Avraam. O descriere mitică ce arată că aceasta este o istorie imaginară, construită pe povești din folclorul poporular și spusă pentru a ilustra ideea lui Isus despre a împărți din bogăția cuiva (vezi 6:20, 24). Dată fiind natura figurative a acestei parabole, detaliile nu ar trebui să fie greșit înțelese pentru a determina ce se întâmplă cu mântuiții și cei pierduți la moarte. Biblia face clar faptul că la moarte, toți se odihnesc în mormânt (vezi Ps. 146:4; Ecl. 9:5; Ioan 11:11, 14).

16:23

Locuința morților. Hades. Tehnic atât Lazăr cât și bogatul au mers în hades, locuința morților. Despre învățăturile Bibliei despre iad și pedeapsa celor păcătoși, vezi notele de la Is. 34:9-10; Mat. 10:28.

16:31

Yüklə 262,26 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin