Petrecut. Promisiunile lui Dumnezeu față de Israel sunt prezentate ca fiind împlinite în Isus. 1: 2

Destul. Isus nici nu afirmă nici nu argumentează împotriva purtării ucenicilor a două săbii. Vezi notele de la vers. 36, 51.

22:40

Rugați-vă. O chemare către ucenici de a face așa cum El Însuși a făcut întotdeauna în vremuri progovocatoare. Vezi nota de la 3:21.

22:42

Dacă voiești. Chiar Isus, în profunda Sa suferință, se supune în rugăciune voii Tatălui. Aici Dumnezeu răspunde întărindu-L (v. 43), deși cererea Sa specifică trebuie respinsă.

22:44

Picături mari de sânge. O cunoscută condiție medicală în care sub un stres extrem, sudoarea unei persoane devine amestecată cu sânge.

22:46

Ispită. De două ori Isus (vers. 40, 46) reprezintă rugăciunea ca principal protecție a ucenicilor împotriva ispitei. Totuși ei au dormit.

22:47

Sărute. Un salut tradițional între doi prieteni apropiați și în familie. Vezi de asemenea Mc. 14:45.

22:51

Lăsați-i. Chiar un atac împotriva Domnului lor nu justifica folosirea literal a săbiei. Vezi notele de la vers. 36, 38.

22:53

Puterea întunericului. Mai mult decât lăsarea nopții, această expresie se referă la puterile satanice care lucrau cu liderii religioși (vezi vers. 3, 31).

22:61

Domnul … S-a uitat țintă la Petru. Chiar și acum, Isus îl caută pe Petru.

22:62

A plâns cu amar. O dovadă de pocăință, din aducerea aminte a avertismentului clar al lui Isus și a propriei încrederi în sine prostești (vers. 31-34).

22:63

Batjocoreau. Împlinind cu răutate propria profeție a lui Isus (18:32).

22:66

Ziuă. Pentru a fi legală, judecata trebuia să aibă loc în timpul zilei.

22:69

Fiul omului va ședea. Aplică la Sine profeția din Ps. 110:1 (vezi de asemenea Fapte 2:34).

22:71

Am auzit-o din gura Lui. Liderii aleg să înțeleagă declarația lui Isus ca o blasfemie.

23:2

Să-L pârască. Cu minciuni și adevăruri pe jumătate. Ațâțând. Putea fi interpretat de către Pilat fie ca înșelând națiunea, fie ca incitare la revolt. Bir. Vezi 20:22-25. Hristos, Împăratul. Deși alții au recunoscut asta, Isus niciodată nu a ridicat această pretenție în învățăturile Lui dinaintea poporului.

23:3

Da sunt. Literal, „tu spui,” o cale de a sugera adevărul unei declarații fără a o spune direct.

23:5

Întărâtă norodul. O acuzație și mai puternică indicând tulburări și chiar revoltă, pe care era posibil ca Pilat să nu o poată ignora. Galileea. Căminul multor revoluționari.

23:7

Sub stăpânirea lui Irod. Irod Antipa era conducătorul Galileii. Pilat spera ca Irod să ia această „problemă” în mâinile sale.

23:9

Nu i-a răspuns nimic. Isus a refuzat să satisfacă curiozitatea celui care a ordonat moartea lui Ioan Botezătorul (9:9; vezi de asemenea 11:29).

23:14-15

Nici o vină. Doi martori oficiali (Deut. 19:15), Pilat și Irod afirmă nevinovăția lui Isus (vezi Luca 23:4, 22; Ps. 2:1-2; Fapte 4:27).

23:18

Cu toții. Pentru prima data, poporul se unește cu liderii lor împotriva lui Isus (v. 13).

23:19

Răscoală. Ironic, aceia care-L acuză pe Cel Nevinovat de răzvrătire cer acum eliberarea unui revoluționar în locul lui Isus.

23:20

Cu gând să-i dea drumul. Pilat era prins între adevărul pe care l-a recunoscut și dorința sa de a-și proteja propria poziție.

23:21

Răstignește-l. Una dintre cele mai oribile forme de execuție, folosită pentru sclavi și pentru cei mai răi criminali. Vezi de asemenea Mat. 27:35; Marcu 15:24.

23:26

Ca s-o ducă după Isus. Făcând literal ceea ce Isus a spus fiecărui ucenic să facă. Vezi nota de la 9:23.

23:29

Sterpe. În mod normal considerată un blestem în vremurile antice (1:7, 25), sterilitatea va scruța pe unii de durerea teribilă de la căderea Ierusalimului (vezi 19:41-44; 21:23).

23:31

Copacului verde… uscat. O ghicitoare ce se poate referi la judecata de nimicire ce va veni curând asupra Ierusalimului (Is. 10:16-20).

23:32

Făcători de rele. Așa cum era profetizat, Isus era numărat printre făcătorii de rele la moartea Sa (Is. 53:12; Lc. 22:37; vezi de asemenea 23:2).

23:34

Iartă-i. Isus pune în practică propriul Său sfat de ați iubi dușmanii (6:29, 35; vezi de asemenea Is. 53:12). Astfel mântuirea rămâne valabilă chiar și pentru cei ce L-au omorât (Fapte 2:36-38). Și-au împărțit hainele. Ps. 22:18 prinde viață în experiența lui Isus.

22:35

Să Se mântuiască pe Sine însuși. De trei ori (vers. 35, 37, 39) Isus e ispitit să-Și folosească puterea în contextul crucificării, în avantajul Său propriu, la fel cum fusese ispitit de diavol la începutul misiunii Sale (4:3-13).

22:36

Oțet. Vinul băut de soldați. Astfel Ps. 69:21 prinde viață în experiența lui Isus.

23:38

ÎMPĂRATUL IUDEILOR. O inscripție identificând „crima” era o normă la execuții. Aceasta, scrisă în batjocură, spunea cel mai profund adevăr dintre toate adevărurile.

23:42

Doamne… Împărăția Ta. Un criminal obișnuit recunoaște adevărul pe care liderii religioși l-au negat. Acestea sunt singurele cuvinte de credință ale lui Isus auzite la crucificarea Sa.

23:43

Astăzi. În traducerea românească plasarea unei virgule, aduce o mare diferență în semnificație. Greaca în care pasajul original a fost scris nu a folosea formele modern de punctuație. Prin propria Sa explicită măturie, Isus nu S-a ridicat la Tatăl Său înainte de învierea Sa (Ioan 20:17). Astfel, acest text trebuie înțeles ca „Îți spun astăzi, că vei fi cu Mine în rai” (vezi Deut. 30:18; Fapte 20:26). Isus a făcut o declarație remarcabilă că fie și în acea zi, în cel mai întunecat moment al propriei Sale existențe, El încă putea afirma cu siguranță că credința în El era mijlocul prin care răufăcătorul aflat pe moarte putea primi viața veșnică. Aceasta este o mărturie a Scritpturii, absolută dar deseori trecută cu vederea, că răsplata celor credincioși, inclusive a acestui răufăcător moribund, are loc în viitor la Revenirea lui Hristos (Fapte 24:15; 1 Cor. 15:22-23; 1 Tes. 4:16-17).

23:44

Întuneric. Evenimente supranaturale au fost înțelese ca marcând evenimente de semnificație cosmică (Amos 8:9; Ioel 2:31).

23:45

Perdeaua dinlăuntrul Templului. Deschiderea căii în prezența lui Dumnezeu din Sfânta Sfintelor (vezi 1:9-10), a fost anterior deschisă doar preoților cu jertfe de animale. Simbolizează deschiderea căii de către Isus pentru toți în a avea acces direct la Dumnezeu prin El.

23:46

Duhul. Suflarea/respirația, care prezintă viața, se credea că se întoarce la Dumnezeu când cineva a murit (Gen. 2:7; Ezech. 37:5, 9; vezi de asemenea Ps. 31:5).

23:47

Neprihănit. Unul dintre neamuri, un martor imparțial, declară nevinovăția lui Isus.

23:48

Bătându-se în piept. După ce au văzut evenimentele crucificării lui Isus, poporul acum în mod evident se jelea (vezi vers. 13-14, 23, 27; Zah. 12:10; Fapte 2:36, 41).

23:50-56

Această istorie finală legată de Sabat din Luca ar trebuie citită împreună cu cele anterioare. Vezi nota de la 4:16.

23:50

Un sfetnic al Soborului. Nu toți liderii L-au respins pe Isus. Mulți mai târziu vor crede în El (Fapte 6:7; 15:5).

23:54

Pregătirii. Vineri, ziua pregătirii pentru Sabat.

23:55

Femeile. Femeile erau matore credincioase ale lucrării Sale (8:2-3) și ale realității morții și înmormântării Sale (23:49).

23:56

Miresme și miruri. Pentru ai pregăti trupul pentru înmormântare. După Lege. Chiar și în ajunul învierii lui Isus, Luca continuă să sublinieze odihna Sabatului ca poruncă a lui Dumnezeu. Aceasta n-ar trebui să suprindă de vreme ce în volumul său scris mai târziu, Fapte, în mod constant descrie pe creștini ca păzitori ai Sabatului. Vezi nota de la Fapte 4:23-34.

24:2

Piatra. O piatră grea pusă la instrarea mormântului (1-3 tone), era menită să țină la distanță nedoriții intruși.

24:4

Bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare. V. 23 îi identifică ca fiind îngeri.

24:5

Îngrozite. Apariția îngerilor deseori provoacă frică în oameni (de ex. Dan. 8:17-18).

24:6

V-a spus. Aceste femei erau printre ucenicii cărora Isus le-a vorbit (v. 8; 8:2-3; 9:22).

24:10

Celelalte care L-au urmat încă din Galileea (v. 6, 8:2-3).

24:11

Basme. Cuvintele femeilor li se dădea puțină atenție de către bărbații vremii, totuși Dumnezeu a dat femeilor onoarea de a fi primii mesageri ai învierii lui Isus.

24:13

Șaizeci de stadii. Sau 11 km.

24:16

Ochii lor erau împiedicați. Trebuia ca ei să asculte cu atenție învățăturile lui Isus din Scriptură înainte de a fi distrași de bucuria învierii Sale.

24:18

Singurul străin. Singurul vizitator care nu cunoștea aceste evenimente. Aceasta atestă larga cunoaștere a morții lui Isus, în fața criticilor de mai târziu care pretindeau că nu a murit în realitate.

24:21

Va izbăvi pe Israel. Ucenicii lui Isus încă sperau că El trebuia să elibereze pe Israel de sub romani și să instaureze o împărăție pământească (Fapte 1:6).

24:27

Ce era cu privire la El. Vezi de ex. Deut. 18:15-19; Ps. 2:1-2, 7; 16:8-11; 110:1; Is. 53:7-8, 12. Scriptura, care în mod precis oferă baza pentru înțelegerea ucenicilor cu privire la voia și planul lui Dumnezeu, primește cea mai clară interpretare prin Isus Hristos.

24:28

Să meargă mai departe. Isus nu intră cu forța în viața nimănui. Oricum, ospitalitatea lor le-a adus o mare binecuvântare.

24:31

L-au cunoscut. Luând masa împreună cu Isus, unde El a luat pâinea, le-a dat binecuvântarea și a frânt-o (v. 30), a constituit o parte prețioasă a amintirilor lor din vremea când erau cu El (vezi 9:16; 22:19; compară cu Fapte 2:42).

24:33

Chiar în ceasul acela. Întâlnirea cu Domnul cel înviat le-a adus o bucurie ce trebuia împărtășită.

24:36

„Pace vouă!” Un salut obișnuit, oferind semnificație și putere pe buzele celui mai mare dătător de pace în fața groazei ucenicilor (1:79; Is. 9:6-7).

24:37

Plini de frică și de spaimă. Epuizați emoțional de moartea Domnului lor și de frica legată de propria siguranță, ucenicii nu mai știau ce să creadă.

24:39

Isus demonstrează, prin sunet, vedere și atingere, că El a înviat cu adevărat și în mod fizic s-a ridicat din morți.

24:44

Moise… Prooroci… Psalmi. Cele trei principale secțiuni ale Bibliei ebraice, care vorbesc despre Hristos. Pentru mai multe despre rolul Bibliei în viața creștină, vezi Ioan 20:31; Rom. 15:4; 2 Tim. 3:15-17.

24:45

Le-a deschis mintea. Vezi nota de la v. 27.

24:47

Pocăința și iertarea păcatelor. Pocăința și iertarea reprezintă centrul mesajului scripturistic mandatat urmașilor lui Isus pe care trebuie să-l ducă lumii. Fapte, continuarea lui Luca, îi arată ocupați cu această sarcină (de ex. Fapte 2:38; 5:31; 26:20).

24:49

Făgăduința Tatălui Meu. Duhul Sfânt (3:16; Fapte 1:4-5) care e de asemenea numit „puterea Celui Prea Înalt” (Lc. 1:35; compară 4:14; Fapte 1:8; 10:38).

24:51

A fost înălțat la cer. Mai multe detalii sunt date în Fapte 1:9-11.