Pâinea cea de toate zilele 1 octombrie text: Psalmul 119: 49-56 o muzică bună Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele

Text: Eclesiastul 3:1-12

NEGUVERNAT DE TIMP

Toate lucrurile îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Eclesiastul 3:1

Civilizaţia Maya din America Centrală a fost obsedată de timp. Încă de la începutul istoriei lor au început să studieze mişcarea planetelor. Curând au observat o corelaţie între ciclurile planetelor şi anotimpuri, şi au început să facă hărţi stelare. Preoţii interpretau descoperirile lor, şi au elaborat un calendar complicat, care era la fel de exact ca orice calendar care se foloseşte azi. Cu el erau capabili să calculeze date departe în trecut şi în viitor. Vremea pentru semănat, pentru strângerea recoltelor, pentru jertfe, era calculată minuţios şi respectată cu stricteţe.

Şi cultura noastră este dominată de timp. Ceasurile şi calendarele, agendele, ne obligă să mărşăluim în programe. Uneori o asemenea respectare a timpului este bună, ne ajută să-l folosim cu înţelepciune. Apostolul Pavel a spus că noi creştinii trebuie să răscumpărăm vremea (Efeseni 5:16). Pe de altă parte, Iacov ne atenţionează că nu trebuie să ne mândrim cu planurile noastre, din moment ce viata este atât de scurtă şi că Dumnezeu este la cârma ei (Iacov 4:13-17). Programele şi agendele zilnice trebuie să le formulăm având în mintea noastră scopuri biblice şi priorităţile bine clarificate. Şi acestea vor include şi timp de odihnă şi relaxare, pentru a ne bucura de viaţă. Lumea noastră cu vremea ei va trece. Şi atunci multe lucruri cu care am încercat să ne ocupăm zilele nu vor însemna nimic. Când vom sta în faţa lui Dumnezeu, vom putea oare spune că nu timpul a domnit peste noi ci noi am domnit peste el? D.C,E.
Munca ţi-ar fi bucurie

Dacă timpu-ai şti să ţi-l supui;

Dar dacă nu-l vei stăpâni,

Vei sluji ca robul lui. C. Hess

Nu-ţi cheltui timpul pur şi simplu, investeşte-l.

26 octombrie

Text: Judecători 16:13-21

CREŞTINI ÎNCLINAŢI

Astfel dar, cine crede că stă in picioare, să ia seama

să nu cadă. 1 Corinteni 10:12

Cu câţiva ani în urmă, o furtună cu grindină foarte puternică s-a abătut asupra părţii de sud a statului Michigan, producând pagube mari copacilor. După ce furtuna a trecut, am verificat cei doi mesteceni ce creşteau în grădina din spatele casei. Unul îşi pierduse câteva crengi, dar celălalt suferise mult mai rău. Întreg copacul era rupt şi scos complet din rădăcini. De ce unul a avut de suferit, iar celălalt nu? Răspunsul a fost simplu. În loc să stea perfect vertical, acest copac de peste 10 metri a crescut înclinat într-un unghi destul de pronunţat. Când gheaţa grea s-a acumulat pe crengile lui, a căzut pe direcţia în care era deja înclinat.

Samson a fost o persoană ce se înclinase într-o direcţie greşită şi
rezultatul lui a fost căderea. Cu toate că el este enumerat printre eroii credinţei din Evrei 11 şi că a fost unul din marii judecători ai lui Israel, o notă tristă este adăugată vieţii sale. În caracterul lui se poate vedea o slăbiciune caracteristică. Admira femeile, şi a insistat să-şi ia o soţie dintre duşmanii lui Israel (Judec. 14:3). Căderea sa a survenit în urma înclinaţiei sale de-a umbla după poftele cărnii.Dacă nu trăim în părtăşie cu Domnul în fiecare zi a vieţii noastre, vieţile ni se vor apleca spre unele slăbiciuni şi păcate ce ne înconjoară atât de lesne. Iar atunci când vine criza sau suntem surprinşi nepregătiţi, nu vom fi în măsură să rezistăm presiunilor exercitate de îmrejurări. Căderea lui Samson este un exemplu tragic a ceea ce se poate petrece cu un creştin înclinat. Să stăm drepţi în puterea Domnului şi acest lucru nu ni se va întâmpla.D.J.D
Îmi trebuie putere să fiu adevărat,

In tot ce fac să fiu nevinovat;

Puterea Ta ca să mă ţină tare,

Când ispita vine ca să mă doboare. Anonim
Căderea, în viaţa unui creştin, rareori este o erupţie, de

obicei este un proces lent. George Sweeting

27 octombrie

Text: Exodul 21:1-6

O ROBIE CARE ELIBEREAZĂ

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui.Coloseni 1:13

Dumnezeu urăşte sclavia, dar aceasta era atât de adânc înrădăcinată în societatea din timpul lui Moise, încât El a modificat-o în loc s-o desfiinţeze. El a asigurat o cale pentru ca sclavii din poporul Israel să-şi dobândească eliberarea, dar unii dintre ei nu doreau să-şi schimbe rolurile. Îşi arătau această dorinţă supunându-se voluntar la o ceremonie simplă în care sclavul se aşeza cu una din urechi lângă uşiorul uşii şi urechea îi era străpunsă, ca semn al consacrării din dragoste pentru o viată de slujire. Deveneau astfel sclavi din alegere, nu din necesitate. Şi acest fel de sclavie duce la libertate.

Când devenim creştini, noi, ca şi cei ce treceau prin ceremonia străpungerii urechii, schimbăm robia involuntară pe o sclavie din
alegere. Toţi cei necredincioşi rămân robii „puterii întunericului" (Col. 1:13). Această robie poate fi faţă de un ritual religios, faţă de droguri sau băutură, ambiţie sau mândrie, sau faţă de poftele cărnii. Cei care cred că adevărata libertate este să poţi face ceea ce vrei, nu-şi dau seama că felul de viaţă fără restricţii şi la întâmplare este cea mai grea robie. Cei care trăiesc astfel se jefuiesc singuri de orice sens şi scop şi în final pierd capacitatea de-a dobândi satisfacţii adevărate.

Cei care aleg să-I fie robi lui Isus Cristos găsesc adevărata libertate. Alegerea aduce eliberare de frică, eliberare din neputinţă, eliberare de puterea păcatului, libertatea de a fi tot ceea ce vrea Dumnezeu să fii. Ai ales robia care duce la libertate? - H.V.L.

Cristos sfarmă cătuşele nelegiuirii

Ca să-I ştiu legăturile desăvârşirii;

Această libertate prin sângele-Ţi divin

Ţi-aduc ca rob pentru vecie şi mă-nchin. - F. Hess

Prin credinţa în Cristos trecem din sclavia păcatului

în libertatea mântuirii.

28 octombrie

Text: Filipeni 4:8-20

UN STANDARD DUPĂ CARE SĂ TRĂIEŞTI

...tot ce este adevărat, ...tot ce este curat, ...aceea

să vă însufleţească. Filipeni 4:8

Viaţa creştină nu este o colecţie de interdicţii şi porunci, ci o umblare zilnică în care suntem călăuziţi de Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. El ne poate ajuta să dobândim stăpânire de sine şi ne dă direcţii de-a înţelege principiile de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu. Cu ajutorul Lui, ne putem fixa standarde bune pentru comportamentul nostru.

Un exemplu al călăuzirii Duhului Sfânt îl putem vedea în afirmaţia făcută de J. Wilbur Chapman. El a spus: „Viaţa mea este guvernată de această regulă: Tot ce-mi umbreşte viziunea lui Cristos sau mă abate de la gustul studierii Bibliei, sau îmi paralizează viaţa de rugăciune sau îmi face lucrarea creştină dificilă, este rău pentru mine; ca şi creştin, trebuie să mă îndepărtez de acel lucru". Apostolul Pavel, sub inspiraţia Duhului Sfânt, a rezumat această afirmaţie astfel: „...tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Filipeni. 4:8). Umplându-ne mintea cu aceste lucruri şi având călăuzirea Duhului Sfânt, ne putem dezvolta jaloanele pentru o viaţă spre slava lui Dumnezeu. Când facem astfel, vom fi eliberaţi de tirania „poftelor cărnii, poftei ochilor şi lăudăroşeniei vieţii acesteia" (1 Ioan 2:16). Apoi, indiferent de încercările care vin sau de ispitele care ne ameninţă, vom avea un standard după care să trăim. P.R.V.
Ia-mi viaţa-n mâna Ta chiar azi,

Şi voia Ta pe veci a mea să fie,

Ca orice vorbă, faptă, gând

Să fie ale Tale pe vecie. Sees

Puritatea din inimă produce putere în viaţă.

29 octombrie

Text: Ioan 10:11-18

OPŢIUNI DE A TRAI

Nimeni nu Mi-o ia cu sila (viaţa Mea), ci o dau eu de la Mine.

Ioan 10:18

Poţi fi stăpân pe viaţa ta atunci când vei muri? Doctorii şi preoţii care se ocupă de consilierea spirituală a celor pe moarte, au observat că oamenii adesea îşi întârzie moartea prin propria lor voinţă până când vre-un eveniment important a avut loc. De exemplu, un studiu a arătat că 46 la sută din cei ce au murit, au murit în primele trei luni după data lor de naştere, şi numai 8 la sută, în primele trei luni înainte de data naşterii lor. Cercetări suplimentare indică o scădere inexplicabilă a numărului de morţi înaintea alegerilor prezidenţiale şi, în sânul populaţiei evreieşti, înainte de Yom Kippur, ziua ispăşirii.

Intr-un sens, Isus însuşi a rezistat morţii până înaintea unui
eveniment special - sărbătoarea Paştelor. Urât de duşmanii Săi, care complotau să-L ucidă, El a evitat cu grijă aceste planuri diabolice. Omeneşte vorbind, ar fi fost mai uşor pentru El să le cedeze intenţiilor mai înainte şi să scape de umilinţa morţii pe cruce. Cu toate acestea, El a aşteptat. Ascultător de Tatăl Său, El a ales să trăiască până când îi va sosi „ceasul" să moară.

Cu toate că noi nu putem fi ca Isus, adică să ştim cum şi când vrea

Dumnezeu să murim, putem să ne hotărâm să împlinim scopul Lui cu noi. Suferinţele bătrâneţii ne pot crea dorinţa de-a pleca acasă, ca să fim cu Domnul, dar ca şi Cristos, putem alege să ascultăm de voia Tatălui atâta timp cât mai suntem conştienţi să ne rugăm şi să arătăm dragoste celor din jurul nostru. M.R.D.H

Dumnezeu mi-a dat o viaţă, pe care

S-o am, ştiind că este trecătoare.

Trebuie s-o trăiesc cum se cuvine,

Căci viaţa ce o am nu-mi aparţine. - Anonim

Să ai grijă cum trăieşti, şi Domnul se va îngriji de moartea ta. Whitefield

30 octombrie

Text: Luca 12:35-40

DOUĂ FELURI DE-A AŞTEPTA

Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor... Luca 12:36

Preotul anglican Frederic Farrar a fost un prieten apropiat al reginei Victoria a Angliei. Într-o împrejurare, el a relatat despre o conversaţie pe care a avut-o cu maiestatea sa după ce ea ascultase o predică la capela palatului, despre revenirea Domnului Isus Cristos. Ea a spus: „Oh, părinte Farrar, cât de mult aş dori ca Domnul să vină în timpul vieţii mele!" Când acesta a întrebat-o de ce dorea atât de mult acest lucru, cu faţa strălucitoare, plină de o adâncă emoţie ea a spus: „Pentru că mi-ar place atât de mult să-I pun coroana mea la sfintele Lui picioare, în semn de adoraţie!". Există cel puţin două feluri în care creştinii „aşteaptă" ca Domnul să se reîntoarcă. Unii sunt complet insensibili de apropierea acestui eveniment, deoarece ei au numai cunoştinţe teologice, ale faptelor. Atitudinea aceasta este superficială - o simplă acceptare mintală a unei doctrine care nu-i face să-I fie credincioşi Domnului. Alţi

credincioşi, totuşi, aşteaptă cu nerăbdare, ca şi regina Victoria, dorind venirea a doua oară a Mântuitorului cu un zel arzător. Ei trăiesc pentru slava Sa şi doresc să-L laude şi să-L adore pentru tot ce-a făcut pentru ei. Felul acesta de-a gândi, mângâie inima şi motivează acea persoană la o viată sfântă şi la aşteptarea plină de speranţa de a-L vedea pe Isus faţă în faţă. Apostolul loan a spus că fiecare, care nădăjduieşte la revenirea lui Cristos va avea un foc în inima sa de-a „se curaţi, cum şi El este curat" (1 loan 3:3). Este acest lucru adevărat şi despre tine? H.G.B.

Suntem oare gata să-ntâlnim pe Domnul?

Ne va găsi în credinţă la venire?

Fraţilor, s-avem făcliile aprinse!

Domnul vine! Să-L întâmpinăm pe Mire! - Adams
Verificaţi-vă dacă sunteţi gata pentru revenirea lui Cristos:

Vă face aceasta dezinteresaţi sau încântaţi?

31 octombrie

Text: Romani 3:19-28

JUSTIFICAT PRIN CREDINŢĂ

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
credinţă, fără faptele Legii. Romani 3:28

Când ne punem încrederea în Isus, suntem justificaţi". Toate păcatele noastre au fost iertate, şi suntem acceptaţi întru totul de Dumnezeu. Experimentăm aceste beneficii spirituale extraordinare pe baza vieţii desăvârşite a lui Cristos şi a morţii Sale ca jertfă pentru plata păcatelor noastre. Noi nu merităm aceasta; noi nu o putem plăti. Dimpotrivă, noi suntem justificaţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus" (Romani 3:24).

Rowland Hill, predicatorul englez neconformist (1744-1833), a
participat la un târg unde a observat că toţi oamenii îşi vindeau produsele. A spus: „Am să vând şi eu ceea ce am de oferit, binecuvântârile mântuirii, fără bani şi fără plată. Ceilalţi comercianţi au greutăţi să se tocmească cu clienţii asupra preţurilor; dificultatea mea este să-i atrag, ceea ce nu costă. Marfa mea se primeşte prin credinţă".

Comentând incidentul, C.H. Spurgeon a spus: „Aşa se petrece cu oamenii. Dacă în predicile mele aş spune că justificarea trebuie cumpărată, sau că poate fi obţinută numai umblând pe jos o sută de kilometri, sau prin supunerea la torturi, cine nu ar căuta-o? Dar când este oferită gratuit, oamenii se întorc şi pleacă... Ce idei sărăcăcioase mai pot avea oamenii despre valoarea Evangheliei lui Cristos dacă cred că ar putea s-o cumpere!" Da, suntem justificaţi prin credinţă".

Ai ajuns în relaţii corecte cu Dumnezeu? Dacă nu, primeşte-L pe Cristos ca Mântuitor al tău, şi bucură-te de „neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus" (Rom. 3:22). - R.W.D.
Iertarea-i fără plată, deplină,

Obţinută la cruce de-al nostru Salvator;

Şi-o dă oricărui suflet ce-o cere

Şi se-ncrede în Domnul şi-al Lui ajutor. - D.J.D.

Justificare înseamnă că întreaga vină a omului a dispărut, şi bunătatea Lui Cristos a fost dăruită.