Plan de îNVĂŢĂMÂNT

Modul II: Bazele automatizărilor

1. 
   Notă introductivă
   

Modulul „Bazele automatizărilor” face parte din pregătirea practică necesară dobândirii calificării profesionale de nivel 2 Electronist aparate şi echipamente clasa a XI-a, învățământ profesional de 2 ani, şi are alocat un număr de 175 de ore conform planului de învăţământ, din care:

• 
  70 ore – laborator tehnologic
  
• 
  105 ore – instruire practică
  

Modulul nu este dependent de celelalte module din curriculum.

Modulul „Bazele automatizărilor” vizează dobândirea de competenţe specifice calificării “Electronist aparate şi echipamente” în perspectiva folosirii tuturor achiziţiilor în practicarea acestei calificări şi/sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel 3.

2. 
   Unitatea/ unităţile de competenţe la care se referă modulul
   

• 
  BAZELE AUTOMATIZĂRILOR
  

3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare

Modulul: Bazele automatizărilor
Cunoştinţe	Deprinderi		Criterii de evaluare
Rezultatul învăţării 1: Precizează unităţi de măsură pentru marimi neelectrice
Mărimi neelectrice Unităţi de măsură pentru mărimi neelectrice Operaţii aritmetice de transformare de unităţi de măsură	Foloseşte unităţile de măsură, fundamentale şi derivate, din Sistemul Internaţional şi a unităţilor de măsură tolerate Operează cu multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură Transformă unităţi de măsură.		Identificarea unităţilor de măsură derivate şi fundamentale dintr-un set dat. Asocierea unităţilor de măsură unui set de mărimi neelectrice specificat. Precizarea prefixelor utilizate pentru scrierea multiplilor şi submultiplilor unităţilor de măsură. Efectuarea de operaţii cu multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură.
Rezultatul învăţării 2: Utilizează traductoare
Traductoare definiţie caracteristici clasificare elemente constructive funcţionare scheme electronice simple pentru diverse tipuri de traductoare (ex: de temperatură, de lumină, de umiditate, de proximitate etc.) Circuite de măsurare cu traductoare. Circuite de transformare a semnalelor cu traductoare.	Recunoaşte tipul de traductoare după aspect fizic. Identifică părţile constructive ale unui traductor. Consultă documentaţia tehnică specifică traductoarelor. Conectează traductoarele în circuite de măsurare sau transformare a semnalelor.		Clasificarea traductoarelor după principiul de funcţionare, natura mărimii măsurate şi după forma mărimii de la ieşire. Descrierea modului de conversie a mărimilor neelectrice în mărimi electrice. Selectarea tipului de traductor în funcţie de mărimea electrică de convertit. Precizarea parametrilor specifici pentru un traductor dat.
Rezultatul învăţării 3: Identifică elementele componente ale unui sistem de reglare automată
Obiectul automaticii. Automatizarea proceselor. Sistem automat. Sisteme de automatizare. Schema de principiu. Sistem de reglare automată elementul de comparaţie regulatorul automat elementul de execuţie instalaţia tehnologică traductorul descrierea funcţionării după schema bloc. Mărimi de intrare / ieşire specifice elementelor S.R.A.	Studiază documentaţia tehnică specifică pentru asigurarea funcţionarii unui sistem de reglare automat. Diferenţiază diversele tipuri de sisteme automate (sisteme de comanda automata; sisteme de control automat; sisteme de protectie automata; sisteme de reglare automata; sisteme de optimizare automata). Identifică elementele din schema bloc a SRA. Urmăreşte pe schemă semnalele specifice unui sistem automat.	Citirea schemei bloc pentru un SRA precizat. Explicarea procesului de reglare automată. Precizarea rolului elementelor componente ale unui S.R.A. Prezentarea şi vizualizarea tipurilor de semnale şi de reacţii utilizate în automatizări Utilizarea documentaţiei specifice pentru identificarea regimurilor de funcţionare ale S.R.A.

4. Conţinutul formării
Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:

Tema 1 – Mărimi neelectrice

• 
  Conversia mărimilor neelectrice în mărimi electrice.
  
• 
  Unităţi de măsură pentru mărimi neelectrice.
  
• 
  Multiplii şi submultiplii (scriere, transformare)
  

Tema 2 - Sisteme de reglare automată; noţiuni generale:

• 
  Rolul şi obiectul unui S.R.A.
  
• 
  Tipuri de S.R.A.
  
• 
  Schema bloc a unui S.R.A. Rolul blocurilor componente.
  
• 
  Descrierea funcţionării după schema bloc.
  
• 
  Mărimi de intrare/ieşire.
  

Tema 3 – Traductoare electronice:

• 
  Rolul şi locul unui traductor în sistemele automate.
  
• 
  Mărimile caracteristice ale traductoarelor.
  
• 
  Clasificarea traductoarelor.
  
• 
  Părţi componente constructive ale traductoarelor.
  
• 
  Tipuri de traductoare (pentru temperatură, de vibraţii, de lumină, de umiditate, de proximitate).
  

Conţinuturile formării cuprind teme care vor fi abordate practic prin desfăşurarea de lucrări practice în laborator şi atelier/agent economic.
5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:

• 
  Sisteme de reglare automată
  
• 
  Aparate de măsură şi control (multimetre, osciloscop)
  
• 
  Module pentru studiul experimental al S.R.A.
  
• 
  Sistem de calcul cu software adecvat pentru simulări.
  

6. Sugestii metodologice

Conţinuturile programei modulului ,,Bazele automatizărilor” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.

Modulul ,,Bazele automatizărilor” are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe menţionate mai sus.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev.

Acestea vizează următoarele aspecte:

• 
  aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
  
• 
  îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
  
• 
  folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
  
• 
  însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
  

Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:

• 
  Elaborarea de referate interdisciplinare;
  
• 
  Exerciţii de documentare;
  
• 
  Navigare pe Internet în scopul documentării;
  
• 
  Realizarea unui portofoliu cu produse care să satisfacă cerinţe tehnice precizate;
  
• 
  Vizionări de materiale video (casete video, CD – uri);
  
• 
  Realizarea de activităţi practice în conformitate cu sugestiile prezentate în curriculum sau cele ale agentului economic.
  
• 
  Joc de rol pentru dezvoltarea comunicării profesionale în cadrul stabilirii rolului în echipele de lucru .
  

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării in conditiile de evaluare precizate în standardele de pregătire profesională .

Recomandări pentru lucrări de laborator:

1. 
   Lucrări de laborator efectuate pe platforme experimentale pentru studiul traductoarelor
   
2. 
   Lucrări de laborator efectuate pe platforme experimentale pentru studiul SRA
   

Recomandări pentru aplicaţii practice:

3. 
   Realizarea montajelor electronice ale traductoarelor pentru temperatură.
   
4. 
   Realizarea montajelor electronice ale traductoarelor de vibraţii.
   
5. 
   Realizarea montajelor electronice ale traductoarelor de lumină.
   
6. 
   Realizarea montajelor electronice ale traductoarelor de umiditate.
   
7. 
   Realizarea montajelor electronice ale traductoarelor de proximitate.
   
8. 
   Verificarea funcţionării elementelor componente ale unui SRA.
   

7. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea poate fi :

3. 
   în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării.
   
   • 
     Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.
     
   • 
     Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
     
   • 
     Va fi realizată pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.
     
4. 
   Finală
   

• 
  Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/ învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
  

Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă:

• 
  Fişe de observaţie;
  
• 
  Fişe test;
  
• 
  Fişe de lucru;
  
• 
  Fişe de autoevaluare;
  
• 
  Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.
  

Propunem următoarele instrumente de evaluare finală:

• 
  Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.
  
• 
  Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
  
• 
  Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.
  

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul.O competenţă se va evalua o singură dată.

Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.

8. Bibliografie

1. 
   Sergiu Călin, Stelian Popescu, “Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică industrială – automatizări”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
   

2. 
   Constantin Rădoi, Paul Svasta, Vasile Lăzărescu, Dan Stoichescu, Ion Liţă, „Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică profesională”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
   

3. 
   C. Boghiţoiu, „Construcţii electronice pentru tinerii amatori”, Editura Albatros, Bucureşti, 1989
   

4. 
   G. Vasilescu, Ş. Lungu, „Electronică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981