Plan local de acţiune pentru dezvoltarea îNVĂŢĂMÂntului profesional şi tehnic judeţul căLĂRAŞI

5. Învățământul profesional și tehnic din județul Călărași

5.1. Indicatori de context

5.1.1. Contextul european

Orizontul de timp (2013) în care se încadrează prezentul plan de acţiune este marcat de procesul de integrare în Uniunea Europeană.

Educaţia şi formarea profesională, în strânsă legătură cu politicile de ocupare a forţei de muncă, constituie una dintre componentele prioritare ale politicilor şi programelor UE.

În cele ce urmează, sunt prezentate câteva dintre principalele repere care definesc aceste politici.

Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) adoptă obiectivul strategic al UE pentru anul 2010, de a deveni “cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă cu locuri de muncă mai bune şi mai multe şi o mai mare coeziune socială.

Coerent cu acesta, concluziile Consiliului European de la Lisabona stabilesc noile competenţe de bază pentru toţi (pe lângă cele "tradiţionale"- de citire, scriere şi calcule de bază):

• 
  deprinderile din domeniul tehnologiei informatice (“competenţele digitale”);
  
• 
  limbile străine;
  
• 
  cultura tehnologică;
  
• 
  spiritul antreprenorial;
  
• 
  competenţele sociale.
  

Consiliul European de la Feira (2001) invită statele membre “să identifice strategii coerente şi măsuri pragmatice cu scopul de a stimula învăţarea permanentă, la nivel individual şi instituţional”.

Memorandumul Comisiei Europene asupra învăţării permanente (octombrie 2000), document prin care Comisia Europeană lansează 6 mesaje cheie:

1. 
   Noi competenţe de bază pentru toţi;
   
2. 
   Realizarea de investiţii superioare în resurse umane;
   
3. 
   Încurajarea inovaţiei în predare şi învăţare;
   
4. 
   Valorificarea învăţării;
   
5. 
   Regândirea orientării şi consilierii;
   
6. 
   Să apropiem învăţarea de domiciliu.
   

Consiliul European de la Stockholm (2001) aprobă Raportul privind obiectivele sistemelor de educaţie şi de formare profesională din ţările membre, menţionând că “îmbunătăţirea competenţelor de bază, în special cele privind tehnologia informaţiei (IT) şi cele digitale, constituie o prioritate a U. E. pentru a face economia europeană cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere”.

Procesul Barcelona (2002)

Consiliul European de la Barcelona (2002) defineşte un program de lucru detaliat pe baza obiectivelor strategice ale sistemelor de educaţie şi formare profesională din Europa, în perspectiva anului 2010:

• îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemelor educaţionale şi de formare profesională;

• facilitarea accesului tuturor în sistemele educaţionale şi de formare profesională;

• transparenţa sistemelor europene de educaţie şi formare.

În cadrul Consiliului European de la Barcelona, din martie 2002, s-a stabilit faptul că sistemele de educaţie şi formare trebuie să devină domenii de referinţă pentru calitate până în 2010 şi au fost definite o serie de ţinte - „benchmarks”. Cele cinci benchmark-uri în domeniul educaţiei şi formării, adoptate de către Consiliu în mai 2003, reprezintă încă o provocare pentru aceste sisteme:

• rata medie în UE a abandonului şcolar timpuriu să nu depăşească 10%;

• procentul analfabetismului funcţional la tinerii de 15 ani să scadă cu cel puţin 20% faţă de anul 2000;

• cel puţin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fi absolvit cel puţin învăţământul secundar superior;

• în 2010 media în UE privind participarea la formarea continuă să fie de cel puţin 12,5% din populaţia în grupa de vârstă 25-64 ani;

• numărul absolvenţilor de matematică, ştiinţe şi tehnologie în UE să crească până în 2010 cu cel puţin 15% şi eliminarea oricăror decalaje între sexe în aceste domenii.

„Procesul Copenhaga” (iniţiat la Conferinţa Europeană a Miniştrilor Educaţiei, din noiembrie 2002):

Participanţii la Conferinţă (miniştrii educaţiei din ţările membre şi din ţările candidate şi reprezentanţi ai partenerilor sociali din Europa) au adoptat “Declaraţia de la Copenhaga” structurată în 4 teme prioritare:

• 
  întărirea dimensiunii europene în educaţie şi formare profesională;
  
• 
  creşterea transparenţei sistemelor de educaţie şi formare profesională;
  
• 
  recunoaşterea competenţelor şi a calificărilor;
  
• 
  asigurarea calităţii în educaţie şi formare profesională.
  

Indicatorii europeni în educaţie pentru 2010 („Benchmarks”)

Concluziile Consiliului European din 21-23 martie 2003, adoptate apoi de Consiliul UE (5-6 mai 2003) la recomandarea Comisiei Europene, propun un set comun de indicatori de referinţă („Benchmarks”) pentru îmbunătăţirea sistemelor de educaţie în ţările membre ale UE (ţinte pentru 2010):

• 
  rata medie în UE a abandonului şcolar timpuriu: să nu depăşească 10%;
  
• 
  cel puţin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fi absolvit cel puţin învăţământul secundar superior;
  
• 
  procentul analfabetismului funcţional la tinerii de 15 ani să scadă cu cel puţin 20% faţă de anul 2000;
  
• 
  în 2010 media în UE privind participarea la formarea continuă să fie de cel puţin 12,5% din populaţia adultă (grupa de vârstă 25-64 ani);
  
• 
  numărul absolvenţilor de matematică, ştiinţe şi tehnologie în UE să crească până în 2010 cu cel puţin 15% şi eliminarea oricăror decalaj între sexe în aceste domenii.
  

În Comunicatul de la Maastricht (14dece mbrie 2004) privind viitoarele priorităţi ale cooperării europene consolidate în domeniul formării profesionale (VET), miniştrii responsabili pentru VET din cele 32 de ţări, partenerii sociali europeni şi Comisia au convenit să acorde prioritate elaborării unui Cadru European al Calificărilor flexibil şi deschis, bazat pe achiziţiile procesului de învăţare, care să devină o referinţă comună în sprijinul facilitării recunoaşterii şi transferabilităţii calificărilor.

Priorităţi europene ale formării profesionale

1.Utilizarea instrumentelor şi mecanismelor europene din domeniul formării profesionale

Scop: Îmbunătăţirea transparenţei calificărilor şi promovarea mobilităţilor.

Premise:

- Calificări descrise pe baza rezultatelor învăţării;

- Mecanisme operaţionale de asigurare a calităţii;

- Implementarea mecanismelor se realizează coerent.

Măsuri:

1. 
   Realizarea instrumentelor necesare implementării mecanismelor care privesc EQF şi EQVET;
   
2. 
   Îmbunătăţirea coerenţei diferitelor instrumente(prin experimentare.
   

2. Îmbunătăţirea calităţii şi atractivităţii educaţiei şi formării profesionale

Scop: Creşterea atractivităţii, accesabilităţii şi a calităţii vor permite VET să aibă un rol important în politicile educaţionale şi strategiile privind învăţarea pe parcursul întregii vieţi în vederea realizării următoarelor 2 obiective:

1. 
   Promovarea simultană a echităţii performanţei afacerilor, competitivităţii şi inovării (dublul rol al educaţiei social şi economic);
   
2. 
   Facilitarea posibilităţii ca cetăţenii să poată dobândi acele competenţe necesare schimbării unui loc de muncă, exercitării cetăţeniei active şi a dezvoltării personale.
   

Măsuri:

1. Măsuri care vizează accesul grupurilor dezavantajate:

1.1. Măsuri vizând grupurile dezavantajate aflate în risc de marginalizare, în particular cei care părăsesc timpuriu şcoala şi care au nivel de calificare scăzut;

1.2. Eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce priveşte accesul şi participarea la VET;

1.3. Promovarea VET în rândul elevilor, părinţilor, adulţilor;

1.4. Îmbunătăţirea consilierii şi orientării pe parcursul întregi vieţi. Preşedinţia Franceză va promova o hotărâre cu privire la Consilierea pe parcursul întregii vieţi.

2. Măsuri la nivelul sistemului VET

2.1. Promovarea inovării şi creativităţii în VET;

2.2. Îmbunătăţirea permeabilităţii sistemului VET şi a continuităţii învăţării din VET în învăţământul superior;

2.3. Promovarea participării active în ENQAVET;

2.4. Dezvoltarea pofilului profesional al actorilor implicaţi în VET (profesori, formatori, consilieri);

2.5. Fundamentarea politicilor VET pe date relevante şi rezultate ale cercetărilor.

3. Creşterea corelării ofertei VET cu cererea pieţei muncii

Scop: Adaptarea politicilor VET la cerinţele pieţei muncii ŞI IMPLICAREA partenerilor sociali pentru securizarea dezvoltării carierei şi creşterea competitivităţii.

Măsuri:

1. 
   Dezvoltarea instrumentelor de planificare anticipativă focalizate asupra locurilor de muncă şi a competenţelor
   
2. 
   Corelarea VET cu piaţa muncii
   

3. Creşterea mobilităţii persoanelor participante la cursuri de formare bazate pe învăţare la locul de muncă având în vedere, în particular, formarea profesională iniţială

3. 
   Creşterea contribuţiei învăţământului superior la învăţarea pe tot parcursul vieţii şi integrare profesională
   
4. 
   Eficientizarea guvernanţei procesului Copenhaga şi cooperării în VET
   

Scop:

Consolidarea eficienţei Procesului Copenhaga şi asigurarea coerenţei politicilor specifice în VET, învăţământul secundar teoretic şi învăţământul superior

Măsuri:

• 
  Îmbunătăţirea cooperării europene în VET
  
• 
  Asigurarea implementării şi monitorizării Procesului Copenhaga
  

Creşterea vizibilităţii Procesului Copenhaga

4. Consolidarea schimburilor de experienţă şi a cooperării cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.

5.1.2. Contextul national

Începutul anului 2011 a însemnat pentru România un moment de referinţă pentru educaţie şi învăţământ: apariţia Legii nr.1/10.01.2011, legea educaţiei naţionale. Acest act normativ stabileşte, la art. 3, principiile care guverneaza învățământul preuniversitar și superior, cât și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt:

   a) principiul echității - în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;

   b) principiul calității - în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale;

   c) principiul relevanței - în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și social-economice;

   d) principiul eficienței - în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea resurselor existente;

   e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicați direct în proces;

   f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ răspund public de performanțele lor;

   g) principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și dialogului intercultural;

   h) principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român;

   i) principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;

   j) principiul asigurării egalității de șanse;

   k) principiul autonomiei universitare;

   l) principiul libertății academice;

   m) principiul transparenței - concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;

   n) principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice;

   o) principiul incluziunii sociale;

   p) principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;

   q) principiul participării și responsabilității părinților;

   r) principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin educația fizică și prin practicarea activităților sportive;

   s) principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor specifice fiecărui cult recunoscut;

   t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;

   u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ.

    La art. 4, din acelaşi act normativ, “Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:

   a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;

   b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;

   c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;

   d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural;

   e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

   f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natura și mediul înconjurător natural, social și cultural.”.

Direcţiile strategice 2006-2008, aprobate prin Memorandum în şedinţa de guvern din 26 ianuarie 2006:

1. 
   I. Asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului la educaţie
   
2. 
   II. Asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea sistemului naţional de învăţământ cu sistemul european de educaţie şi formare profesională
   
3. 
   III Descentralizarea şi creşterea gradului autonomie a sistemului şcolar
   
4. 
   IV. Stimularea educaţiei permanente
   
5. 
   V. Reforma educaţiei timpurii
   
6. 
   VI. Creşterea capacităţii instituţionale, pentru elaborarea şi gestionarea proiectelor
   
7. 
   VII Susţinerea, în manieră integrată, a educaţiei, cercetării şi inovării
   

Asistenţa UE pentru reforma învăţământului profesional şi tehnic

Sistemul ÎPT/IPT din România se află într-un proces de reformă continuă, care a fost iniţiată în 1996 cu sprijinul programului Phare VET RO 9405. În prezent, proiectele dezvoltate în cadrul ÎPT beneficiază de asistenţă din partea UE prin programul multianual PHARE componenta IPT⁶ atât pentru infrastructura şcolară cât şi pentru dezvoltarea instituţională. În Regiunea Sud Muntenia sunt cuprinse în programul Phare 2001 şi Phare 2004-2006⁷ 62 de şcoli, din care în judeţul CĂLĂRAŞI, 7 şcoli.

Priorităţile programului de modernizare a ÎPT asistat prin programul multianual Phare IPT sunt:

- revizuirea finalităţilor IPT în concordanţă cu politicile adoptate de UE prin Programul de lucru “Educaţie şi formare profesională 2010” (Barcelona, Copenhaga 2002, Maastricht 2004);

- dezvoltarea calificărilor profesionale pe baza prinicpiilor politicilor UE privind transparenţa calificărilor; corelarea cu Cadrul european al calificărilor

- adoptarea metodologiei privind transerul şi acumularea de credite în IPT având în vedere învăţarea pe parcursul întregii vieţi

- asigurarea calităţii în IPT

- analiza, evaluarea, pognoza şi dezvoltarea resurselor speciufice IPT, pe termen scurt, mediu şi lung

Programul operaţional sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)

În perioada 2007-2013, România, ca Ţară membră a Uniunii Europene, va primi pentru dezvoltarea resurselor umane importante fonduri europene accesibile prin proiecte, care vor avea două direcţii principale de acţiune: educaţia şi formarea profesională şi piaţa muncii.

Pentru domeniul Resurse Umane, România a elaborat documentul programatic Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) prin care stabileşte strategia de dezvoltare a resurselor umane şi implicit priorităţile identificate în acest domeniu.

Obiectivul general al POSDRU îl reprezintă dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii pe piaţa muncii, prin promovarea egalităţii de şanse pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi incluzive care vor conduce, până în 2015, la integrarea sustenabilă pe piaţa muncii a 850 000 persoane.

Obiectivele specifice ale POSDRU sunt:

- promovarea educaţiei şi formării iniţiale şi continue de calitate, incluzive pentru învăţământul universitar şi cercetare;

- promovarea culturii antreprenoriale şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii muncii;

- facilitarea inserţiei pe piaţa muncii a tinerilor şi şomerilor pe termen lung;

- dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi incluzive;

- promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv din zonele rurale;

- îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;

- facilitarea accesului la educaţie şi piaţa muncii a grupurilor vulnerabile.

POS DRU cuprinde pentru perioada 2007-2013, următoarele axe prioritare relevante pentru dezvoltarea educaţiei şi formării profesionale continue:

Axa Prioritară 1. Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere

a) Accesul la educaţia iniţială şi la formarea profesională de calitate;

b) Învăţământ superior de calitate;

c) Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare;

d) Asigurarea calităţii în formarea profesională continuă (FPC)

e) Educaţia superioară în sprijinirea sectorului de cercetare.

Axa Prioritară 2. Conectarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii

a) Tranziţia de la scoală la viaţa activă;

b) Prevenirea şi combaterea părăsirii timpurii a scolii;

c) Acces şi participare la FPC.

Alte Programe Operaţionale care au relevanţă pentru educaţie şi formare profesională:

- Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) care în cadrul Axei prioritare 3 “Tehnologia Informaţiei şi Comunicării” pentru sectoarele privat şi public permite susţinerea unităţilor şcolare pentru construirea de reţele broadband pentru şcoli primare, gimnaziale şi licee.

- Programul Operaţional Regional 2007-2013 (POR), care în cadrul Axei Prioritare 2 „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, permite reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea/echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a celei pentru formare profesională continuă.