Planeta cu şapte măŞTI

Capitolul 35

La zece minute după ce discutase cu Pitt, amiralul l a privit cu ochi miraţi pe Fliram Yaeger şi, incapabil să creadă ceea ce tocmai auzise, l a întrebat:

— Eşti sigur? S-ar putea ca datele să te inducă în eroare. Yaeger a rămas neclintit.

— Max nu e chiar infailibilă, dar de data asta sunt convins că nu se înşală deloc.

— E de neconceput, a spus Gunn, citind predicţiile făcute de Max. Sandecker a clătinat uşor din cap, zguduit de ceea ce avea în faţă.

— Susţii că tunelurile au fost construite ca să devieze Curentul sud ecuatorial, fapt ce ar putea produce scăderea temperaturii Golfstromului.

— Potrivit modelului computerizat realizat de Max, cu opt grade până când curentul ajunge la coastele Europei.

Gunn a ridicat ochii de la date.

— Efectul asupra climei europene ar fi dezastruos. Întregul continent ar fi cuprins de zăpezi şi gheţuri vreme de opt luni pe an.

— Să nu uităm efectul pe care îl are Golfstromul asupra coastei estice a Statelor Unite şi asupra provinciilor maritime ale Canadei, a adăugat Sandecker. Fiecare stat situat la est de Mississippi şi de a lungul coastei Atlanticului ar suferi de aceleaşi geruri ca Europa.

— Plăcută situaţie, a spus Gunn cu sarcasm.

Căldura apelor de suprafaţă ale Curentului nord atlantic depinde de temperatură şi de salinitate, a explicat Yaeger. Când apele sale tropicale se deplasează spre nord, întâlnesc apele reci care coboară dinspre regiunile arctice, şi atunci curentul devine mai dens şi coboară în adânc la sud est de Groenlanda. Acest fenomen se urneşte circulaţie termohalină. Apoi curentul se încălzeşte treptat şi e ridică la suprafaţă când ajunge în apropierea Europei. Scăderea brusca a temperaturii Golfstromului ar putea provoca dispariţia circulaţiei termohaline, situaţie ce ar putea accentua criza şi ar dura câteva secole.

— Care ar fi rezultatele imediate ale unei asemenea situaţii? a întrebat Sandecker.

Yaeger a înşirat câteva foi pe biroul lui Sandecker şi a început să citească anumite date:

— Moartea şi distrugerile vor scăpa de sub control. La început, vor muri de hipotermie sau degerături mii de oameni fără locuinţă, alte mii vor pieri când furnizarea energiei calorice va fi redusă pana la dispariţie din cauza cererii enorme. Orice trafic fluvial va înceta, din cauza gheţurilor aproape permanente. Porturile vor avea apele îngheţate în Baltică şi în Marca Nordului, imobilizând navele care transportă ţiţei şi gaze lichefiate folosite pentru încălzire, ca să nu mai vorbim de milioanele de tone importate din alte zone. Producţia agricolă se va reduce la jumătate. Lipsurile alimentare se vor amplifica din cauză că perioada propice culturilor va fi extrem e scurtă. Transporturile auto vor înceta din cauza drumurilor acoperite de polei şi de zăpadă, precum şi a lipsei de carburanţi, aeroporturile şi căile ferate ar fi paralizate săptămâni în şir. Populaţia ar fi mai sensibilă la răceli, gripă şi pneumonie. Turismul ar dispărea ca şi cum nici n ar fi fost. Economia europeană ar fi cuprinsă de haos, fără şanse de redresare. Iar asta nu reprezintă nici jumătate din toată drama.

— Deci adio vinurilor franţuzeşti şi lalelelor olandeze, a mormăit Gunn.

— Da, dar nu există conducte de gaz din Orientul Mijlociu şi din Rusia? a întrebat Sandecker. Nu s ar putea spori cantităţile pentru rezolvarea problemelor?

— Dacă s ar ţine seama de cerere, asta ar însemna doar o picătură într un ocean, ca să nu mai vorbim de penele de curent produse de viscole. Max estimează că în întreaga Europă treizeci de milioane de case ar putea rămâne fără încălzire.

Gunn, care lua notiţe, a ridicat capul.

— Ai spus că asta nu e decât jumătate din dramă.

— Odată cu creşterea temperaturii în primăvară, s ar produce multe alte nenorociri şi perturbaţii, a continuat Yaeger. Scenariul ar fi agravat de ploi torenţiale şi de vânturi puternice. Rezultatul imediat ar fi inundaţii de mari proporţii. Râurile şi fluviile umflate de cantităţile uriaşe de apă provenite din topirea zăpezilor vor rupe malurile şi vor inunda mii de localităţi şi oraşe, distrugând poduri vitale, precum şi milioane de case. Avalanşele şi alunecările de teren ar putea îngropa oraşe întregi şi distruge porţiuni mari de autostrăzi. Pierderile omeneşti provocate de asemenea cataclisme nici nu pot fi imaginate.

Vreme de câteva momente, Gunn şi Sandecker au rămas muţi. Apoi Sandecker a rupt tăcerea.

— De ce toate astea? a întrebat el simplu.

Gunn a exprimat singurul gând care nu i dădea pace:

— Ce au de câştigat Specter şi chinezii dintr un plan atât de atroce? Yaeger a făcut un gest de neputinţă din mâini.

— Max nu a reuşit să mi dea un răspuns la întrebarea asta.

— Oare Specter deţine controlul asupra gazelor naturale ce se livrează în Europa? a întrebat Sandecker.

— Şi noi ne am pus aceeaşi întrebare, de aceea am rulat profilul tuturor producătorilor mari de gaze naturale care aprovizionează Europa, i a răspuns Yaeger. Nici un indiciu. Odyssey nu deţine acţiuni în domeniul gazelor naturale sau al ţiţeiului. Specter are acţiuni doar la un grup care controlează substanţe minerale precum platină, paladiu, iridiu şi rodiu. În privinţa asta, posedă zăcămintele şi minele de exploatare cele mai mari din Africa de Sud, Brazilia, Rusia şi Peru. Ar ajunge să aibă monopolul asupra rezervelor mondiale dacă ar reuşi să deţină controlul asupra minei din Noua Zeelandă, care produce cât toate celelalte ţări laolaltă - însă proprietarul, Westmoreland Hali, a refuzat toate ofertele care i s au făcut.

— Dacă n am uitat toată chimia pe care am învăţat o la liceu, a pus rar Sandecker, platina se foloseşte în primul rând pentru producerea de electrozi, cum ar fi cei de la bujiile pentru autovehicule, şi pentru bijuterii.

— În plus, e la mare cerere în laboratoarele de chimie, datorită rezistenţei sale la căldură.

— Nu văd însă legătura dintre afacerile în domeniul mineritului şi planul lui de a azvârli Europa într o nouă eră.

— Trebuie să existe un motiv, a spus Gunn. Profiturile investiţiei făcute pentru săparea acelor tuneluri trebuie să fie astronomice, dacă au făcut asemenea eforturi. Dacă nu scoate bani din cererea de energie, atunci ce ar avea de câştigat?

Sandecker s a întors şi s a uitat pe geam spre fluviul Potomac. Apoi a revenit şi l a privit pe Yaeger.

— Pompele acelea, dacă sunt acţionate de o presiune uriaşă, pot fi folosite pentru a produce energic electrică? Dacă aşa stau lucrurile, ar obţine electricitate pentru a alimenta toată America Centrală.

— În raportul lui, Pitt nu s a referit la generatoare. El şi Giordino sigur ar fi recunoscut aşa ceva.

Sandecker l a săgetat cu o privire autoritară pe Gunn.

— Cred că sunteţi la curent cu năzbâtia pe care o pun la cale amândoi, nu?

— Nu, eu nu ştiu, a spus Gunn, întorcându i privirea lui Sandecker, fără să se simtă intimidat. Aveam impresia că urmau să ia un avion spre Washington.

— Şi au schimbat planurile.

— Serios?

— M-au anunţat că vor să facă o inspecţie clandestină a instalaţiei secrete pe care Odyssey a construit o pe o insulă din mijlocul lacului Nicaragua.

— Le ai dat aprobarea? a întrebat Gunn, cu un surâs şmecheresc.

— Să mi spui şi mie de când au început să înţeleagă că „nu” înseamnă „nu”.

— S-ar putea să afle nişte răspunsuri la întrebările noastre.

— Tot ce se poate, a zis Sandecker cu o expresie sumbră. Dar la fel de bine s ar putea să moară.