Planeta cu şapte măŞTI

Capitolul 47

În fracţiunea de secundă în care Epona şi celelalte femei se pregăteau să înfigă pumnalele în trupul neajutorat al lui Summer, două fantome îmbrăcate în negru din cap până în picioare au apărui ca prin farmec în faţa altarului. Siluetă mai înaltă a prins încheietura mâinii pe care Epona o ridicase, a răsucit o şi, spre consternarea femeilor care o înconjurau pe Summer, a silit o să îngenuncheze.

— În seara asta, nu, a spus Pitt. Spectacolul s a terminat.

Cu mişcări de felină, Giordino a dat roată altarului, îndreptând ţeava puştii către femei, ca să le împiedice să intervină.

— Înapoi! le a poruncit cu glas autoritar. Aruncaţi pumnalele şi îndepărtaţi vă până la marginea scărilor.

Ţinând cu o mână ţeava puştii lipită de pieptul Eponei, Pitt s a folosit de cealaltă mână ca să o elibereze pe Summer, care era legată de altar cu o curea petrecută peste stomac.

Derutate şi temătoare, femeile s au tras încet de lângă altar şi s au grupat, de parcă instinctul le ar fi dictat să caute apărare. Giordino nu s a lăsat păcălit de aparenţe. Pe Ometepe, surorile acelor femei luptaseră ca nişte tigroaice împotriva forţelor speciale. Şi a încordat atenţia când a văzut că nu aveau intenţia de a azvârli pumnalele, ba chiar începuseră să se mişte, formând un cerc în jurul lui. Giordino a înţeles că trebuia să renunţe la menajamente, pentru că era inutil să le ceară din nou să şi arunce pumnalele. A ochit cu atenţie, a apăsat pe trăgaci şi a retezat cu un glonţ lobul urechii unei femei care părea să deţină o funcţie de comandă în cadrul grupului.

Imediat după aceea, Giordino a încremenit văzând că femeia lăsa impresia că este incapabilă de durere sau de emoţie. N-a ridicat mâna spre ureche, să şi pipăie firicelul de sânge care se scurgea din ea. A rămas ca de piatră, fixându l pe Giordino cu ură.

De aceea, fără să se întoarcă spre Pitt, care se chinuia să desprindă catarama curelei ce o ţintuia pe Summer de lespede, a strigat:

— Am nevoie de ajutor. Femeile astea demente vor să mă atace.

— Şi asta nu e totul. Când îşi vor da seama că e ceva în neregulă, toţi paznicii de pe insulă vor da buzna încoace.

Pitt a ridicat privirea şi le a văzut pe cele treizeci de femei începând să se apropie de altar. Era contrar tuturor ideilor învăţate de mic să ucidă fără remuşcări o femeie, însă, în acea situaţie, în cumpănă nu era doar viaţa lor. Şi copiii lui aveau să moară dacă nu le împiedica pe acele membre înrăite ale confreriei să se năpustească asupra lor cu pumnalele. Era ca şi cum o haită de hiene ar fi atacat o pereche de lei. Chiar dacă aveau puşti, şi asta le crea un avantaj, un atac în masă al femeilor ar fi schimbat cu totul echilibrul.

Pitt a abandonat încercarea de a o elibera pe Summer. În aceeaşi clipă, Epona şi a smuls brusc mâna din strânsoarea lui, tăindu l în palmă cu un inel a cărui piatră era ascuţită ca briciul. El i a prins din nou mâna şi a aruncat o privire la inelul care îi provocase rana. Avea o piatră de tanzanit¹², tăiată sub forma calului din Uffington. A ignorat durerea chinuitoare şi a îmbrâncit o. Apoi a ridicat puşca.

Incapabil să ucidă, putând doar să mutileze, şi dorind să şi apere cel mai apropiat prieten şi copiii de o moarte cumplită, a tras patru focuri, lovind patru femei în picioare. Acestea s au prăbuşit la pământ urlând de durere, dar şi din cauza şocului. Celelalte au şovăit, însă, stârnite de furie şi de fanatism, au început să înainteze, făcând mişcări ameninţătoare cu pumnalele.

La fel de nepregătit psihologic să ucidă o femeie, încet şi metodic, Giordino a urmat exemplul lui Pitt şi a început să tragă în picioarele femeilor, doborând cinci dintre ele.

— Încetează! i a strigat Pitt. Altfel le vom ucide.

Femeile rămase tefere s au oprit şi au privit către surorile lor care se zbăteau pe pământ. Una dintre ele, îmbrăcată cu o rochie argintie, a ridicat pumnalul deasupra capului şi l a lăsat să cadă cu un zăngănii pe pardoseala din piatră. Încet, una după alta, celelalte au procedat la fel, după care au întins braţele în faţă ca să arate că sunt neînarmate.

— Îngrijiţi vă răniţii!

Cu rapiditate, Pitt a eliberat o pe Summer, timp în care Giordino a continuat să le ameninţe cu puşca pe femei, fiind atent că nu cumva paznicii, alertaţi de împuşcături, să apară pe nepregătite. S-a blestemat descoperind că Epona profitase de situaţia de derută de mai devreme şi reuşise să fugă. Văzând că Summer nu putea merge singură, Pitt a luat o în spate şi s a îndreptat spre tron, unde, slujindu se de patul armei, a desfăcut inelele care ţineau lanţurile lui Dirk.

După ce a scăpat de căluş, Dirk a întrebat dintr o suflare:

— Tată, de unde Dumnezeu aţi apărut tu şi Al?

— Să zicem că am picat din cer, a spus Pitt şi, fericit, şi a îmbrăţişat fiul.

— Aţi venit la ţanc. Dacă mai întârziaţi câteva clipe... A zis el şi, imaginându şi oribila scenă, glasul i s a stins.

— Acum trebuie să vedem cum plecăm de aici, a spus Pitt şi a privit în ochii sticloşi ai lui Summer. Ce a păţit? a întrebat el.

— Vrăjitoarele astea au drogat o.

Pitt îşi dorea să n o fi scăpat din mână pe Epona, care dispăruse fără urmă. Îşi părăsise surorile şi se topise în bezna din spatele pietrelor rituale. A scos telefonul prin satelit din husa de la brâu şi a formal un număr. După o aşteptare destul de lungă, a auzit glasul lui Gunn:

— Dirk?

— Care e situaţia? a întrebat Pitt. Am impresia că aţi fost loviţi.

— Shepard s a ales cu un glonţ în braţ, dar rana nu e gravă şi i am bandajat cât de bine am putut.

— Mai poate zbura?

— E un bătrân încăpăţânat. Şi acum e prea furios că să mai stea deoparte.

— Dar tu?

— Un glonţ mi a râs creştetul capului, a spus Gunn aproape nepăsător, dar cred că el a ieşit în pierdere.

— Acum zburaţi?

— Da, la vreo 4-5 kilometri nord de insulă. Apoi, destul de temător, a întrebat: Dirk şi Summer?

— Sunt teferi.

— Slavă cerului. Venim să vă luăm?

— Da.

— Poţi să mi spui şi mie ce aţi descoperit?

— Ai răbdare şi vei afla.

Pitt a închis telefonul şi a privit spre Summer, care era plimbată cu forţa încoace şi încolo de Giordino şi de Dirk pentru a i pune sângele în mişcare. Aşteptând sosirea elicopterului, Pitt a dat roată lespezii pentru sacrificii, atent la orice posibilă apariţie a paznicilor, însă nu a observat nimic suspect. Apoi, luminile din jurul pietrelor s au stins, total a redevenit întunecat, iar liniştea a pus iar stăpânire peste amfiteatrul păgân.

Până la sosirea lui Gunn şi a lui Shepard, dinspre aerodrom s a auzit vuiet de motoare cu reacţie, după care câteva avioane, aproape unul după celălalt, au decolat în grabă. Convins că nu mai avea motive să se teamă că din beznă vor apărea gărzi, Pitt l a informat pe Shepard că putea aprinde luminile de aterizare când va coborî să îi recupereze. Elicopterul a rămas în aer înainte de a se aşeza pe sol şi, în luminile acestuia, Pitt a observat că rămăseseră singuri în amfiteatrul străjuit de pietre rituale. Toate femeile dispăruseră. A ridicat ochii spre cerul fără nori şi presărat cu milioane de stele şi s a întrebat încotro se îndreptase Epona. Ce planuri clocea în acele momente, după ce complexul şi tunelurile care ar fi provocat suferinţe incalculabile lumii se aflau pe fundul lacului Nicaragua?

Acum, după ce se ştia că desfăşurase operaţiuni ilegale în numele lui Specter, şeful ei, fusese dată în urmărire. Toate serviciile de poliţie din lume aveau să o caute pretutindeni, iar activităţile companiei Odyssey urmau să fie anchetate în amănunt. Procesele aveau sa umple tribunalele din Europa şi din America. Nu existau şanse mari ca Odyssey să reziste unei anchete de asemenea anvergură. Dar unde era Specter? Ce rol jucase în acel plan diabolic? El era omul din vârful piramidei, deci trebuia să fie tras la răspundere. Ce forţă guverna relaţiile dintre Specter şi Epona? Întrebările veneau una după alta în mintea lui Pitt, dar nu le găsea încă răspuns.

Enigma trebuia rezolvată de alţii, a chibzuit el. Din fericire, rolul său şi al lui Giordino se încheiase. Şi a îndreptat gândurile către chestiuni mai pământene, precum viitorul lui. A ridicat capul din pământ, pentru că Giordino se apropiase de el.

— S-ar putea să ţi se pară ciudat că aduc vorba de asta, a zis Giordino, de parcă ar fi gândit cu voce tare, dar am meditat mult în ultimele zile. Am ajuns la concluzia că sunt prea bătrân ca să mă vântur mereu pe ocean, aruncat de Sandecker în fel de fel de aventuri. Am obosit să tot duc lupte disperate şi să mă angajez în misiuni sau expediţii nebuneşti care au fost mereu cât pe ce să mi încheie minunata viaţă amoroasă. Nu mă mai simt în stare de isprăvile de altădată. Mă dor încheieturile, iar rănile sau durerile musculare mi se vindecă de două ori mai greu.

Pitt l a privi şi a surâs.

— Şi unde vrei să ajungi cu asta?

— Amiralul are de ales. Ori mă pensionează, atunci îmi găsesc o slujbă comodă la o companie de tehnologie oceanică, ori mă pune şef la departamental de echipamente tehnice pentru cercetări submarine de la NUMA. Adică un post în care să nu mai tragă nimeni în mine sau să mă ologească.

Pitt s a răsucit şi a rămas cu ochii la apele negre şi neliniştite ale mării. Apoi a privit cum Dirk o ajuta pe Summer să urce în elicopter. Ei erau viitorul lui.

— Ştii ceva? a zis Pitt într un târziu. Parcă mi ai citit gândurile.