Planeta cu şapte măŞTI

Capitolul 25

Poco Bonito a trecut de gura fluviului Rio Colorado la începutul după amiezii, din ape în care se mai vedeau urme de mâzga cafenie în altele care aveau o culoare verzuie din cauza algelor. Cerul era presărat cu nori mari, care slobozeau câte o ploaie uşoară când treceau prin dreptul soarelui. Membrii echipajului NUMA stăteau pe punte făcând semne amicale micilor bărci de pescuit care treceau în viteză pe lângă ei, cu motoarele exterioare bâzâind ca nişte viespi înfuriate; pescarii îşi etalau cu mândrie trofeele: tarponi, crapi de mare şi baracude. Oamenii dintr o barcă şi au arătat încântarea faţă de ziua de pescuit ridicând sticle de bere în sus când au trecut pe lângă nava beteagă. Doi dintre pescari au ridicat în aer un tarpon care, după cum arăta, părea să aibă mai bine de cincizeci de kilograme.

Gunn a condus Poco Bonito încet, rămânând aproape de mal, ca să nu încurce bărcile mici din fibră de sticlă, ocolind geamandurile şi tăind coturile ascuţite ale fluviului. A rotit timona pe jumătate, aşezând prova pe un curs dincolo de Popasul Rio Colorado, până în preajma unui doc de unde pornea o pasarelă acoperită, mărginită de flori, care ducea până la o casă mare, aşezată într un luminiş de palmieri.

— Parcă e desprins din rai, a spus Renee, admirând frumuseţea egalabilă a pădurii tropicale care înconjura casa, construită din piatră vulcanică şi cu acoperişul lucrat din frunze de palmier.

— Un adevărat paradis pentru pescari, a spus Gunn, din timonerie. A fost construită de un vechi prieten de facultate, Jack McGee. Dacă ţi plac fructele de mare, o să te bucuri din plin de peşte preparat în toate felurile. Omul a strâns mii de reţete din toată lumea şi a scris câteva cărţi pe tema asta.

Pitt a sărit pe doc, a luat parâmele aruncate de Giordino şi le a legat de tacheţi. Potrivit legii, au rămas în apropierea vasului până când documentele le au fost verificate de grăniceri, care s au arătat surprinşi de avariile suferite de Poco Bonito. Renee şi a folosit cunoştinţele de spaniolă pentru a însăila o poveste despre felul în care scăpaseră de o flotilă a unor piraţi care făceau trafic de droguri, la fel de sângeroşi ca strămoşii lor care prădaseră în vechime în zona dintre fluviul Orinoco şi istmul Panama. Întrucât incidentul se petrecuse în apele nicaraguane, nu li s a cerut să dea o declaraţie. Rita Anderson era însă greu de explicat. Nu avea acte personale şi, cum Pitt şi Gunn nu voiau să explice prezenţa ei la bordul navei, Renee a legat o fedeleş şi i a pus un căluş la gură, după care ea şi Giordino au ascuns o într un dulap din camera motoarelor. Grănicerii au făcut o inspecţie superficială a vasului şi nu aveau chef să şi păteze uniformele curate şi scrobite intrând în camera motoarelor după ce îl văzuseră pe Giordino arătând ca James Dean în urma erupţiei puţului de ţiţei în filmul Uriaşul.

După ce grănicerii au urcat pe doc şi nu i mai puteau auzi, Dodge s a întors spre Pitt şi i a spus:

— De ce o tratăm pe doamna Anderson ca pe o criminală şi o ţinem prizonieră? Doar soţul ei a fost ucis de piraţii care i au sechestrat iahtul.

— Nu e ceea ce crezi, i a spus Renee fără alte explicaţii.

Pitt nu i a scăpat pe grăniceri din ochi până când i a văzut urcând într un vehicul Land Rover şi părăsind docul pe un drum înnoroit.

— Renee are dreptate. Doamna Anderson nu e o sfântă. E amestecată până peste cap în tot felul de afaceri necurate. Amiralul Sandecker a contactat autorităţile din Costa Rica, iar acestea au fost de acord să o aresteze şi să iniţieze o anchetă. Oamenii legii trebuie să sosească dintr o clipă în alta.

Renee a coborât scara către cabine, spunând:

— Mă duc să o pregătesc pe prinţesă.

Imediat ce ea a dispărut pe trepte, pe aleea ce ducea spre doc a apărut Jack McGee, care s a apropiat cu paşi vioi. Era un bărbat cu chipul ars de soare, înjur de cincizeci de ani. Avea părul blond, fără nici un fir cărunt, la fel şi mustaţa pe care o purta ca Wyatt Earp. Ochii căprui, destul de îndepărtaţi de nas, îi dădeau înfăţişarea unui animal permanent în alertă pentru a nu fi atacat de un prădător. Purta un şort bleumarin, o cămaşă înflorată şi o şapcă roasă de ofiţer de marină, care părea să fi trecut prin cel de al Doilea Război Mondial.

Gunn i a ieşit în întâmpinare, şi cei doi şi au strâns mâna, după care s au îmbrăţişat.

— Jack, de fiecare dată când te întâlnesc pari mai tânăr cu zece ani.

— Asta pentru că ne vedem o dată la zece ani. McGee l a salutat pe Gunn cu un glas care lăsa impresia că asigură basul într un cor.

Gunn a făcut prezentările. Giordino i a făcut un semn din gura tambuchiului de la camera motoarelor.

— La bord o mai avem pe Renee Ford. Acum are ceva de rezolvat la cabină.

McGee a surâs cu un aer şmecheresc.

— Oaspetele vostru neaşteptat? Gunn a încuviinţat cu un gest din cap.

— Rita Anderson, doamnă pe care am pomenit o când am vorbit prin satelit, atunci când te am anunţat că ţi facem o vizită.

— Inspectorul de poliţie Gabriel Ortega mi e vechi prieten, a precizat McGee. O să vă convoace la secţie ca să daţi declaraţii, dar sunt convins că o să vi se pară o persoană curtenitoare şi de bun simţ.

— Şi apele de aici sunt bântuite de piraţi? a întrebat Pitt. McGee a râs şi a dat din cap cu convingere.

— În Costa Rica, nu. Dar se înmulţesc precum buruienile în nordul Nicaraguăi.

— De ce acolo da, şi aici nu?

— Costa Rica ar trebui să fie un exemplu pentru America Centrală. Standardul de viaţă e mai ridicat decât al mai tuturor naţiunilor din America Latină. Deşi depinde în principal de agricultură, turismul e în plin avânt şi, surprinzător, au ajuns mari exportatori de produse electronice şi microprocesoare. Spre deosebire de ea, Nicaragua a traversat treizeci de ani de revoluţie care a lăsat infrastructura în ruine. După ce guvernul a căpătat o oarecare stabilitate, majoritatea rebelilor, care nu aveau nici o calificare în afară de cea de luptători de gherilă, au refuzat să se apuce de agricultură sau de alte meserii. Au constatat că traficul de droguri era mai profitabil. Asta a dat naştere pirateriei, pentru că traficanţii erau nevoiţi să şi înjghebe o flotă de vase pentru transportul cocainei.

— Ai auzit ceva zvonuri despre mâzga cafenie? McGee a clătinat din cap.

— Doar că a apărut în nord şi în est, în largul Mării Caraibilor. Din cauza bandiţilor, a navelor care dispar şi a poluării, industria pescuitului din Nicaragua are parte de o moarte nu tocmai naturală. McGee s a întors şi şi a ridicat şapca pentru a l saluta pe poliţistul care venise dinspre casă şi tocmai ajunsese pe doc. A, Gabriel, bine ai venit.

— Jack, prietene, a zis Ortega. În ce afaceri te ai vârât din nou?

— Nu eu, a zis McGee, râzând. Prietenii mei din Statele Unite. Cu toate că era vizibil de origine latinoamericana, Ortega arăta ca Hercule Poirot din romanele Agathei Christie - păr negru şi drept, pieptănat peste cap, mustaţa subţire, neagră şi extrem de îngrijită, ochi negri cărora nu le scăpa nimic. Vorbea englezeşte cu un uşor accent spaniol. Cât s a prezentat a zâmbit, arătându şi dinţii extrem de frumoşi.

— Amiralul Sandecker m a pus la curent cu situaţia voastră, a precizat el. Sper că o să mi puneţi la dispoziţie un raport amănunţit în legătură cu aventurile prin care aţi trecut cu piraţii.

Pitt a dat afirmativ din cap.

— Fii sigur că o vom face, inspectare.

— Unde e femeia pe care aţi salvat o de pe nava pirat?

— Jos, într o cabină. Brusc, pe faţa lui Pitt a apărut o expresie de îngrijorare. S-a întors către Giordino. Al, ce ar fi să te duci până jos şi să vezi de ce întârzie Renee cu musafira noastră?

Fără să comenteze, Giordino şi a şters mâinile cu o cârpă mânjită de ulei şi a dispărut pe scară. A reapărut peste mai puţin de un minut, cu chipul negru de furie, gata să plângă.

— Rita a fugit, iar Renee e moartă, a spus el pe un ton plin de ură. A fost ucisă.