PUF ALB ŞI PUF GRI
În căsuța mică din pădure, trăia fericită o iepuroaică cu cei doi iepurași ai săi. Într-o seară iepurașii Puf-Alb și Puf-Gri se pregăteau să meargă la bâlci. Mămica lor, iepuroaica, le dădu cămășuțe noi, una lui Puf-Alb și una lui Puf-Gri. Apoi luă copaia în care făcuseră baie iepurașii și ieși afară din casă.
— Vai ce bine îmi pare că mergem la bâlci! se bucură Puf-Alb. O să mâncăm turtă dulce! O să zburăm cu avionul!
Dar Puf-Gri nu asculta ce spunea frățiorul său. El văzuse pe dulap borcanul cu dulceață, la care poftea mult.
— Puf-Gri, strigă Puf-Alb, Puf-Gri nu se poate! PuF-Gri, ai s-o superi pe mămica, repetă Puf-Alb, încercând să-l oprească.
Puf-Gri lovi borcanul. Borcanul se rostogoli peste Puf-Alb și căzu spărgându-se și mânjind pe nevinovatul iepuraș cu dulceață. Puf-Gri, văzându-și isprava, coborî de pe dulap și, de frica pedepsei, fugi departe de locul cu pricina.
Iepuroaica tocmai intră și-l văzu pe Puf-Alb cu boticul plin de dulceață lângă borcanul spart, iar Puf-Gri, stând cuminte în celălalt colț al camerei.
— Așa, zise iepuroaica supărată. Puf-Alb a vrut să fure dulceață. Puf-Gri, tu ai fost cuminte, să mergem la bâlci, iar Puf-Alb să stea acasă.
La bâlci iepuroaica îi cumpără lui Puf-Gri turtă dulce. Dar Puf-Gri nu putu să mănânce turta dulce. El știa că nu fusese cuminte și nu merita darul.. Iepuroaica îl îndemna pe Puf-Gri să se joace, să zboare cu avionul. Dar pe Puf-Gri îl frământa conștiința, îl chinuia fapta lui urâtă. Își amintea de Puf-Alb care rămăsese acasă pedepsit pe nedrept, tocmai pentru că încercase să-l oprească să fure dulceață. Puf-Gri nu putu să rabde și fugi de lângă maică-sa. El alergă spre casă la frățiorul lui. Iepuroaica mirată, alergă și ea după Puf-Gri să vadă unde se duce. Puf-Gri ajunse acasă, deschise zăvorul și îl văzu pe Puf-Alb stând supărat pe marginea patului.
— Puf-Alb, ți-am adus turtă dulce, zise Puf-Gri. Tu meriți, e a ta! Tu ești cuminte.
Puf-Alb însă nu vroia să se uite la el… îi întoarse spatele supărat.
— Eu…continuă Puf-Gri- e urât ce-am făcut…nu mai fac niciodată!
— Puf-Gri! strigă fericit Puf-Alb. Ce bine îmi pare că ți-ai recunoscut greșeala; și cei doi iepurași se îmbrățișară.
Bucuroasă, iepuroaica se reîntoarse la bâlci cu amândoi iepurașii. Au zburat cu avionul și Puf-Alb și Puf-Gri și s-au dat în bărci, s-au învârtit în călușei și s-au bucurat mult de toate frumusețile din bâlci. Au fost la un țap fotograf, s-au fotografiat, iar poza au pus-o acasă deasupra patului.
Din ziua aceea Puf-Gri nu a mai mințit niciodată.