În vacanţă am plecat
La bunici, la ţară.
Şi-am luat trenu-accelerat
De la noi din gară.
La peron l-am aşteptat
Iat-acum soseşte!
Ca un şarpe-nfumurat,
Pufăie, trosneşte.
Şi strunit de o povară,
În gară se opreşte
Mulţi oameni din el coboară
Noi urcăm şi-apoi porneşte.
La-nceput de-abia se mişcă
Parcă geme şi scrâşneşte,
Dar l-apucă dor de ducă
Şi viteza şi-o sporeşte
Şi apoi ca o nălucă
Tot alunecă pe şine.
Ameţeala mă apucă
Şi prin geam nu mai văd bine
Doar din când în când apare
Câte-un fulger colorat,
Mie inima-mi tresare
Că nu ştiu ce-a însemnat!
Dar deodată-ncetineşte
Cu un straşnic scârţâit,
Tata zâmbind mă priveşte:
Uite, gara, am sosit!