Planul de management

Păduri mezofile de foioase cu conifere

Acest tip de ecosistem apare pe suprafeţe întinse, compacte, localizate în treimea mijlocie a sitului, între altitudinile de 700 (750)-1250 (1300) m. Ocupă o suprafaţă de cca. 2242,8 ha (cca. 35,6 % din suprafaţa sitului), reunind păduri de amestec de fag cu răşinoase incluse în tipurile de habitate 91V0 şi parţial la 9110. Este localizat pe versanţi cu înclinare moderată, repede sau foarte repede (16-35 grade), cu expoziţie variabilă, dar predominat umbrită, ca urmare a orientării generale a terenului în cadrul sitului. Apare insular, pe suprafeţe mai mici, şi la altitudini mai mari, în cadrul molidişurilor. Substratul este reprezentat, în principal, de formaţiuni metamorfice (cristaline), de vârstă paleozoică, în principal micaşisturi, paragnaise micacee intercalate în micaşisturi, şisturi sericito-cloritoase, şisturi sericito-albitice, şisturi sericitoase calcare cristaline cu dezvoltare lenticulară etc. Izolat apar şi roci sedimentare de tipul conglomeratelorsilicioase, dar şi depozite de pantă rezultate din dezagregarea şi alterarea rocilor metamorfice. Solurile sunt de tip eutricambosol tipic, molic sau litic, sau districambosol tipic, umbric sau litic, acide-moderat acide, mezo sau eubazice, nisipo-lutoase până la luto-nisipoase, cu conţinut variabil de schelet pe profil, de la superficiale până la profunde, cu volum edafic util de la mic la mijlociu, cu capacitate de aprovizionare cu apă de la redusă la bună, de bonitate de la redusă la mijlocie pentru fag, favorabile unei buni dezvoltări a vegetaţiei forestiere.Fitocenoza este edificată de specii europene, mezoterme, mezofite, mezo – eutrofe. Stratul arborilor este constituit din speciile caracteristice, aflate în proporţie variabilă în compoziţia areboretului: fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica), brad (Abies alba) şi/sau molid (Picea abies), alături de care apar diseminat paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmusglabra), plopul tremurător (Populus tremula), mesteacănul (Betula pendula); Stratul arborescent are acoperire mare (80 – 100%) şi înălţimi de 25-30 m la 100 de ani. Pe unele suprafeţemolidul este specia dominantă în compoziţie datorită introducerii artificiale a acestuia. Stratul arbuştilor lipseşte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei, rare exemplare de Sambucus nigra, S. racemosa, Corylus avellana, Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor şi subarbuştilor: dezvoltat variabil în funcţie de umbrire, poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (făgete nude); În cazul făgetelor neutrofile pătura erbacee este bogată în specii ale ,,florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Dentaria glandulosa, Pulmonaria rubra; pe versanţii umbriţi cu microclimă mai umedă poate domina Rubus hirtus, iar în cazul făgetelor acidofile pătura erbacee este dominată de Luzula luzuloides sau de Festuca altissima, în covor compact sau în petece de mărimi diferite, în funcţie de lumină, cu participarea şi a unor specii din flora de mull (Dentaria glandulosa, Galium odoratum, Rubus hirtus), cu dezvoltare slabă şi specii acidofile. Pe suprafeţe mai restrânse pătura erbacee este dominată de Vaccinium myrtillus şi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula.