Poetul lunii: Ovidiu Genaru La o noua lectură

Barbecue este un cuvânt preluat din limba vorbită în Caraibe (original barabicu), care definea o reţeta de preparare a cărnii (deobicei ied sau capră) foarte asemănătoare mielului haiducesc de la noi (capra sau iedul, curăţate şi spălate, erau aşezate deasupra unui vas, pus într-o groapă cu mult jăratec pe fund. Totul era acoperit cu frunze mari şi groase şi carnea se făcea în 5-6 ore de copt. În vas se aduna un sos concentrat de carne. Mai târziu, americanii au preluat cuvântul pentru a defini grătarul (barbecue grill), pe care se pot face tot felul de cărnuri, cârnaţi, legume şi se poate şi găti.

Carnea de porc (bucăţi de carne, cârnaţi de porc, costiţe, purcel de lapte) se poate face pe grătar, dar când e vorba de reţeta pork barbecue înseamnă cu totul altceva: porc în cratiţă cu sos de roşii, ceapa şi condimente.

Varianta hobo a acestei mâncări se face cu o bucată de umăr de porc, cam de 3 kg, peste care se toarnă un amestec de roşii, sos de roşii, patru cepe taiate, o linguriţă de sare, 100 g de zahăr, 100 g de oţet, 150 g de sos de soia şi 150 g de sos Worcestershire (hobos se respectă). Oala se pune pe o vatră improvizată din pietre sau cărămizi şi se ţine la foc 4-5 ore. Când este gata friptura, se scoate carnea de pe os şi se desface în şuviţe subţiri (porc smuls). Se poate mânca în farfurie, sau într-o chiflă despicată (chiflă de hamburger).

Dacă vreţi să ascultaţi Cântec de leagăn pentru un hobo, cântat de Woody Guthrie faceţi control+click pe link-ul https://www.youtube.com/watch?v=NN_xvE79iXE

Pamfletul lunii: Mafioţi şi papagali – de Vlad Mixich

    HotNews.ro Luni, 9 februarie 2015

Mafioţii vorbesc puţin, dar ridică des din sprâncene. Conturile nu şi le ţin în România, nici copiii la şcoală în Bucureşti şi nici vilele pe strada Maxim Gorki. Când ies în public mafioţii sunt siguri pe ei, emană aroganţă şi un oareşce aer de lojă.

Papagalii vorbesc mult şi, de cele mai multe ori, la ore de maximă audienţă. Poartă costume fine, poşete mari şi ceasuri umflate. Deşi prostălăi, papagalii pot fi uneori simpatici. Mafioţii niciodată.

De când doamna Udrea a început să se îmbrace ca Iulia Timoshenko în vremurile ei de persecuţie, am senzaţia că suntem spectatorii unui film cu mafioţi şi papagali.

Directorul în exerciţiu al celui mai mare serviciu secret din România, generalul Florian Coldea, a fost ieri în comisia parlamentară care ar trebui să controleze SRI-ul. Concluzia parlamentarilor controlori, după vreo 6 ore de prezentări, a fost că toate acuzaţiile aduse generalului controlat sunt nefondate.

Dovada? Documentele oferite chiar de serviciul secret condus de generalul controlat. Parlamentarii din comisia SRI au admis inocent înaintea întâlnirii cu generalii că nu au alte informaţii decât cele existente în media. Fenomenul controlului bazat exclusiv pe ce-ţi spune cel controlat depăşeşte chiar şi cele mai optimiste fantezii ale lui Caragiale.

De la parlamentarii din comisia de control SRI am mai aflat că întâlnirile dintre Elena Udrea şi conducerea SRI s-au desfăşurat conform procedurilor pe 10 noiembrie şi 15 decembrie 2014, adică după ce doamna Udrea nu mai era candidat la prezidenţiale, ci doar un simplu parlamentar. Ca orice simplu parlamentar, doamna Udrea s-a înscris în audienţă şi, conform procedurilor, aceasta i-a fost acordată. De altfel, totul în comisia de control SRI s-a bazat pe documentele SRI şi procedurile SRI. Cine sunt parlamentarii membri în această comisie a scris aici Cristian Pantazi. Toţi cu vocaţie de Robespierri.

Tot ieri preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a ţinut un discurs obişnuit în Parlamentul României. Pe un ton obişnuit, domnul Iohannis a spus parlamentarilor că „trebuie să ieşim din populism”. Le-a cerut să-şi schimbe „conduita, mentalitatea, atitudinea” şi mecanismele de selecţie din partide. I-a îndemnat, cu o voce obişnuită, să schimbe legea partidelor şi să exercite un control real, nu formal, asupra instituţiilor statului - printre care se numără, am gândit eu, şi SRI-ul.

Domnul Iohannis le-a cerut coţofenelor să nu mai fie coţofene, lupilor să nu mai fie lupi şi şerpilor să nu mai şerpuiască. Sfântul Francisc a murit de aproape 800 de ani, iar noi sperăm că îndemnurile domnului Iohannis vor fi ascultate de parlamentari.

Şi doamna Elena Udrea a vorbit ieri în faţa Parlamentului. A vorbit despre ghilotină, despre adevăr, a zis-o şi p-aia a pastorului Niemoller, de s-a înrozit tot Poptamaşul de invidie. A luptat doamna Udrea „un deceniu pentru justiţie independentă” dar acum, când i-a venit rândul, independenţa a devenit peste noapte „abuz”. Le-a cerut parlamentarilor să aprobe urmărirea ei penală şi, în acelaşi timp, să nu fie părtaşi la arestarea ei. Greu de înţeles, atât de greu că pe domnul Orban l-a apucat şi căscatul. Doar când doamna Udrea şi-a atins nasul s-a mai înveselit adunarea.

Aşa a arătat o zi importantă din Parlamentul României, zi în care acolo a fost prezent şi premierul Victor Ponta, ofiţer acoperit descoperit şi doctor cu doctoratul retras. De ani de zile pe parlamentari nu i-a mai prins ora 10 seara la birou. A fost nevoie de o Elenă, nu de un popor, pentru ca o astfel de minune să se întâmple.

În toate filmele cu mafioţi vine momentul în care il capo înlătură plictisit, dintr-un semn, pe unul dintre papagalii prea înfoiaţi în pene. Dintre cei care au fost, sunt sau se pregătesc să intre la răcoare, rămâne istoria să decidă cine sunt papagalii şi cine sunt mafioţii: Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Sorin Ovidiu Vântu, Cătălin Voicu, George Copos, Relu Fenechiu, Elena Udrea, Gigi Becali, Ovidiu Silaghi, Monica Iacob Ridzi, Nicuşor Constantinescu.

Doar două lucruri sunt sigure în filmele cu mafioţi. Nimeni nu cere reformarea legilor de funcţionare a serviciilor secrete. Şi, la sfârşit, toţi mor sau ajung la puşcărie.

Notă: ca multe lucruri din România politică a ultimului an, deşi este un pamflet, acest pamflet nu este ceea ce pare.

Câştigătorul Premiului Primul Cetăţean European al anului 2014: Andrei Pleşu