Poezii alese de bloggerii zum, Alexandru, bughi

P.D.S. 23 – mărţişor :)

Să vedem …

Să vedem, ar putea graiurile mele

Să-ţi vie ca nişte inele,
Ca nişte brăţări, ca nişte cercei?
Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei,
Părechi şi despărechiate,
Sau odată pe toate!

Le-am suflat cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde

Şi le-am făcut rotunde:
Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămâie,
Neputându-le face tămâie
Şi scârbit de diamante limpezi şi lucii.
Uite, de pildă, unul în chipul crucii,
Ar pune un semn turbure de lumină
Subt bărbia ta de fată creştină.
Altul îşi agaţă de aţă
Gogoloiul de ceaţă.

Să vedem, din atâta sărăcie,

Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau uşoare?
Căci toate sunt mărţişoare.

(Tudor Arghezi)

P.D.S. 24 – Xilofonistul sînilor

”Cet homme subtil et soucieux avait toujours rêvé de découvrir la tonalité des seins, leur polyphonie.

‘Parce qu’ils en ont une, pensait-il, ils en ont une. Chaque sein a une nuance musicale. Le tout est de la trouver.’

Dans les cabinets particuliers, les femmes demeuraient impressionnées lorsqu’il tirait de la poche intérieure de sa redingote un petit marteau dont il frappait leur seins. On eût dit le dentiste lorsqu’il donne de petits coups sur la dentition du patient, ou le médecin qui ausculte ou examine par un procédé nouveau.

‘Ce qu’il faut perfectionner, c’est le marteau… Les seins ont leur note parfaite, mais il est très difficile de l’en faire sortir. Ce qu’il faut perfectionner, c’est le marteau…

Et il perfectionna le marteau, grâce à quoi, un jour, il put assembler les notes les plus délicieuses pour un concert idéal.

Il disposait en rang les femmes aux seins différents, depuis les seins aigus, criards, frivoles et retroussés comme les cornes des petits chevreaux, jusqu’aux seins opulents, tombants, graves, qui donnaient la basse; parfois, il était inutile de faire sonner le sein droit ou gauche car ils donnaient une note étrangère à la gamme dont faisaient partie les femmes. Le marteau se gardait bien de frapper ce sein atonal.

Elle avait quelque chose de fantastique, la silhouette du grand et extraordinaire xylophoniste devant ces seins soumis, qui s’offraient avec une endurance sincère comme si les plus émouvantes de leurs notes étaient directement sorties du cœur. Parfois, lorsque le morceau était long et violent, une certaine douleur se dessinait chez la femme au sein le plus sollicité, le gauche ou le droit, qui tenait la note la plus haute et la plus souvent répétée de la partition.”

Ramón Gómez de la Serna, Seins, Actes Sud, 1998 [1917], traduit de l’espagnol par Benito Pelegrin.

P.D.S. 25 – Despre dureri de dinţi şi dentişti

Dacă vă dor dinţii şi vă e frică de dentişti şi de uneltele lor de tortură, adică de cleşti, ace, freze, sonde, diverse alte instrumente rotative cu baionetă sau cu turbină, cu motor electric sau pneumatic, vă recomand în primul rînd să mergeţi la prietena mea, Alina, are cabinet pe Grande Allée. De cînd am cunoscut-o, asociez gingăşia şi tandreţea cu tratamentele de canal.

Şi tot în primul rînd, vă rog să citiţi acest poem de Ion Stratan, care ne aduce aminte că şi dentiştii pot fi trişti. E, clar, un poem care “transcende simpla dentistică” (după poem, o să aflaţi cui îi aparţine expresia asta).

Dentistul tristule

ninge sulfuric plouă sulfuros

întunericul a developat absenţele
lăsaţi-vă-n holuri încet
trenciul şi zdrenţele

îţi arăt dinţii

şi crezi că rîd
plîng şi crezi
că mă doare

dentistule tristule

limpede floare

îţi dau dantura să o îmbraci

îţi dărui nervii să mi-i omori

lungule albule

cînd te însori?

plouă sulfuric ninge sulfuros

zîmbet sub ploaia de măduvă
sub ninsoarea de os

dintele rece

s-a cariat, îmi urcă ţeasta
soare ce doare

tu-l vei reface, caldule fadule

ce căutai pe culoare?

stă ghemuită fierea în ei

lungă, înaltă în dinţii scunzi

dentistule tristule

unde te-ascunzi?

***

“Poor teeth and great prose”

Cînd copiam poemul lui Ion Stratan, mi-am adus aminte că Martin Amis îi dedică dentistului personal un capitol, dacă nu mai multe, din memoriile lui (Experience) şi cu prilejul ăsta glosează erudit pe tema durerilor de dinţi ale unor mari scriitori.

Question : How many of these three noted stylists - James Joyce, Vladimir Nabokov and Martin Amis – suffered catastrophic tooth-loss in their early-to-middle forties? Answer: All three.

“Nofing left”

În cazul lui Nabokov (n. 1899), Amis citează începutul abrupt al unei scrisori către prietenul Edmund Wilson :

November 23, 1943 -Кeмбриджъ Бостонскій

Dear Bunny,

some of them had little red cherries – abscesses – and the man in white was pleased when they came out whole, together with the crimson ivory. My tongue feels like somebody coming home and finding his furniture gone. The plate will only be ready next week – and I am orally a cripple. He said there could be no question of my going to Cape Cod. It is a bitter disappointment.

Episodul, cizelat ca un dinte de porţelan, e inserat mai tîrziu în Pnin:

A warm flow of pain was gradually replacing the ice and wood of the anesthetic in his thawing, still half-dead, abominably martyred mouth… His tongue, a fat sleek seal, used to flop and slide so happily among the familiar rocks, checking the contours of a battered but still secure kingdom, plunging from cave to cove, nuzzling that notch, finding a shred of sweet seaweed in the same old cleft; but now not a landmark remained, and all there existed was a great dark wound, a terra incognita of gums which dread and disgust forbade one to investigate.

După ce-şi pierde dinţii, observă Amis, bietul Pnin o pierde şi pe Liza – I haf nofing left, nofing, nofing!

“Transcending the purely dental”

Dinţii lui Joyce, născut în 1882, rezistă pînă în 1923. În 1907 îi scrie fratelui său, Stanislas: My mouth is full of decayed teeth and my soul of decayed ambitions… Operaţiile complicate pe care le suferă, descrise de Amis cu detalii tehnice generoase, m-au înfricoşat mai mult decît toate vizitele mele la dentist împreună cu toate cîte mi le-am închipuit.

Amis povesteşte că primeşte la un moment dat un articol intitulat “James Joyce’s Ulysses and Dentistry”, semnat de Horacio Martinez, D.D.S. (adică Doctor of Dental Surgery), apărut în Bulletin of the History of Dentistry. Subtitlurile articolului sună cam aşa: Joyce Appreciated Dental Health, Joyce Abhorred Dental Disease, Joyce Advocated Prevention, Joyce Valued Dental Treatment and Joyce Observed Dental Habits. It is high time to extend Joyce’s readership among members of the dental profession, consideră autorul, iar Amis se grăbeşte să ne asigure că nu e vorba doar de o lectură literală, cum am putea crede.

There is much in the book that transcends the purely dental. Martinez îşi bazează studiul pe observaţii care pot fi înţelese numai de joycieni şi de dentişti: Curiously, when Joyce refers to some not exactly likeable characters, he again points out their teeth, but as if they belonged to animals – animals that have each one of the three masticatory mechanisms of the omnivorous human being, i. e., rodents, the herbivorous, and the carnivorous… In three successive occasions, we read “With rats-teeth bared he muttered…”, “… smiling in all her herbivorous buckteeth…”, and “cynically, his weasel teeth bared yellow…”.

Horacio Martinez fiind din Buenos Aires, Martin Amis se întreabă, normal, dacă nu cumva e victima unei farse borgesiene-bioy-casariene. Răspunsul mai bine îl aflaţi din carte.

***

Alexandru Muşina, Antologia poeziei generaţiei 80, Editura Vlasie, 1993.

Dear Bunny, Dear Volodya. The Nabokov-Wilson Letters, 1940-1971. Edited, annotated, and with an introductory essay by Simon Karlinsky, University of California Press, 2001.

Martin Amis, Experience, Hyperion, 2000.