p.d.s. 14 – d’ale ştiinţelor
Astăzi – Şerban Foarţă şi un pisoi celebru 
Ştiam mâţime de tot soiul,
dar deveneam stingher
când eram singur cu pisoiul
lui Erwin Schrödinger,
cu care intri-ntr-un container,
simţindu-te hingher
de mâţi, căci în acel container
descris de Schrödinger,
urma evenimentul cuantic,
tranşant ca un echer,
ce-l segmenta micro-gigantic,
conform lui Schrödinger,
în două părţi, ca semiluna
pe-acel motan becher:
în una moartă şi în una
ca dl Schrödinger
de vie, – când făcea ecuaţii
în tainicu-i ungher
de atomist, ca toţi confraţii
lui Erwin Schrödinger,
ce n-au, ca mine, vreun motiv
pe urme să nu-i calce;
în timp ce eu, de-atunci, cultiv
doar mâţişori de salcie.
(Poezia e din volumul Rimelări de la Cartea Romaneasca.)
p.d.s. 15 – pentru Luiza
Pedeseul de azi vine dansand si cu muzica data tare fiindca in Republica Pedesista e petrecere. O sarbatorim pe Luiza, initiatoarea jocurilor de sambata. Petrecerea e cu poezii (cum altfel?), desene si muzica. La multi ani!
O sa inceapa Tim Burton, a sa Voodoo Girl si desenele ce o insotesc (le-am luat de-aici):
Voodoo Girl
Her skin is white cloth,
and she’s all sewn apart
and she has many colored pins
sticking out of her heart.
She has a beautiful set
of hypno-disk eyes,
the ones that she uses
to hypnotize guys.
She has many different zombies
who are deeply in her trance.
She even has a zombie
who was originally from France.
But she knows she has a curse on her,
a curse she cannot win.
For if someone gets
too close to her,
the pins stick farther in.
Acum, cat inca va suna in cap “She even has a zombie / who was originally from France”, sa punem niste muzica: Gainsbourg et Jane Birkin - Comic Strip.
Si in final o poezie care nu e numai pentru Luiza, ci si pentru Alexandru. Stiu eu ca nu se supara nici unul ca nu au exclusivitate. Dintr-o carte foarte draga mie, biographia litteraria a lui Radu Vancu.
psalm. sufletului nostru
seară deja, încă o seară a sufletului nostru.
compaqul vărsând un pârâiaş statornic de lucire albă peste keyboard,
lumânarea insinuând vine roşietice.
suferinţa lovind hipnotic in clape.
sufletul gâlgâind luminos în carne.
noaptea desfăcându-şi treptat florile mari de întuneric,
fereastra aburindu-se de la frigul crescând.
martin page foşnindu-şi sub palme.
ceaiul fierbinte. oraşul murmurând sub geam.
dai încă o pagină.
valuri înalte de suflet zbucnind prin carne.
camera plină ochi de sufletul nostru privindu-ne,
iubindu-ne cum crâşma îşi iubeste beţivul.
carnea ţi se face sticlă şi îţi văd îngerul privindu-mă gata de luptă.
nimic nu mai înseamnă nimic, totul este, şi e bine.
p.d.s. 16 – sau complicatele mancaruri din flori
E pur si simplu o intamplare faptul ca poezia pe care am ales-o pentru azi se potriveste cu propunerea Mihaelei Ursa (“Posibilă temă pentru pedesei: vă-ncumetaţi să găsiţi pentru 22 august (ori când veţi vrea voi) poeme scrise de bărbaţi despre maternitate? Nu din alea cu mama sau cu dulcea copilărie, ci exact din astea despre gestaţie, borţoşenie, bebeluşi şi alte cele?”)
Oricum, avem deja o tema pentru luna asta – criza. E data de Radu Vancu si se intampla pe 29 august. Dar nu strica putina anarhie in Republica Pedesista, mai ales ca am vazut ca multa lume ne crede niste birocrati scortosi, organizati si cu platforma program. 
Dan Sociu
mă simt rău&
mă caut pe google
e 11:30 miha la maternitate
de trei ore
mi-e greaţă&
n-a aparut nimic nou despre mine!
mă-nduioşează halatul ei comun de spital
vreau să fiu strâns în braţe
e o dimineaţă bună şi
nu ştiu ce-aş putea să-i duc de mîncare
&
am ieşit după ceapă şi
am văzut doi bărbaţi
fericiţi
lîngă o afumătoare şi
mi-am amintit de instalaţiile
lui bejenaru & arta contemporană care
(spre deosebire de ioana
fetiţa mea foarte
contemporană care
a trecut în 6 zile
de la perioada verde gălbui
la galben van
gogh/lucrează în pampers)
sucks!
&
abia aştept să crească ionuţa
să putem vorbi pe-ndelete
dimineaţa o găsesc lîngă mine pe pernă&
e foarte ciudat
miha îmi povesteşte cum ninge afară
cred ca peste cîteva ore
voi da o fugă pîn-la fereastră
plănuim complicate mîncăruri din flori
şi mîncăm ouă
mi-ar fi plăcut să fi aruncat aseară la gunoi
şi un brad
ceea ce nu înseamnă
că am avut nişte sărbători mizerabile
dimpotrivă
&
am stabilit că ioana nu e fiica noastră
ea e prietena noastră
puţin cam infantilă
dar tocmai de-asta
atît de simpatizată
în gaşcă
&
cînd zîmbeşte
e o băbuţă
care flirtează
cu poştaşul
în ziua de pensie!
se spune că mirosul ei
îmi scade agresivitatea
dimineaţa îmi lipesc nasul
de obrazul ioanei
trag adînc în piept
cît să-mi ajungă pentru
întreaga zi
&
patru mîini aşază hăinuţele ude
pe-un calorifer mîini de bărbat
cu venele umflate degete galbene
unghiile netăiate si mîini mici
mai indemînatice
căciuliţe ciorăpei pe elemenţii albi
elemenţii negri în lumina
de iarnă
&
dacă ieşim din cameră
lăsăm radioul deschis
şi ea crede că sîntem cu ea
nu e nici o problemă
şi nouă ni s-a făcut la fel
duminica trecută
de exemplu
dădeau slujba
şi nenea teoctist
avea o zdrăngănică
exact ca a noastră!
&
şi toate minunile astea
vor fi şi mîine aici!
(din cîntece eXcesive, prima parte – Love quarantine)
Dostları ilə paylaş: |
