Poezii alese de bloggerii zum, Alexandru, bughi



Yüklə 393,92 Kb.
səhifə7/23
tarix28.10.2017
ölçüsü393,92 Kb.
#17984
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   23

p.d.s. 21 – toamna


Ca tot se gandea Alexandru la teme mai omenesti (adica Natura si Dragostea) pentru pedeseul cu tema de luna asta, m-am gandit ca merge un poem cu anotimpuri. Afara e foarte toamna (cel putin aici la mine), asa ca azi avem poezie cu toamna:

Toamnă timpurie


Matei Călinescu

A intrat toamna în cameră, m-a bătut pe umăr, mi-a spus:


“Pleacă de-acasă, mergi pe străzi, prin parcuri să vezi
frunzele lin clătinate de vânt, plutind în lumină, rare,
ruginite la margini, pătate de galben sau de roşu,
să vezi soarele stins, înfăşurat într-o lână subţire de aburi cenuşii,
să vezi copii ţinuţi de mână de tatăl lor,
întorcându-se de la şcoală, în după-amiaza de vis transparent,
cu stoluri de păsări călătoare în cer, străbătând un surâs absent,
un surâs imens, arcuit curcubeu peste acoperişuri,
dar fără culori, peste coroanele arborilor, un surâs parcă trist
şi totuşi fericit, aşa cum tristeţea se amestecă
uneori cu fericirea inaccesibilă, cu aerul,
cu vremea, străbătut de păsări migratoare -
să vezi trecutul cu melodii neauzite, dulci
ca acelea de pe vasul grecesc al lui Keats, ca acelea ale lui Wolfgang
Amadeus Mozart căzând lent, tăcut, în abisul memoriei,
să vezi chipul liniştii de deasupra mormintelor uitate,
privindu-te senin cu ochi albi de statuie – statuia unei femei
despre a cărei viaţă nu ştii şi nu vei afla nimic, dar care te cheamă tăcut,
de peste mări şi ţări”. Toamna mi-a spus cuvinte frumoase şi
adevărate, dar eu am rămas în camera mea, scriind, ascultând muzică
de flaut şi de harfă. I-am văzut trecerea pe fereastră, şi-acel
surâs imens prin care se vedeau coroanele arborilor şi
cerul pustiu, adâncindu-se în seară. Am păstrat doar acel surâs…

(Din TU – elegii şi invenţii, Polirom 2004. Poza e de la mine din cartier.)

***

Aveam doua poeme candidate la pds din cartea asta, a fost foarte greu sa aleg numai unul. Pana la urma m-am hotarat sa il pun azi pe asta urmand ca mai incolo, candva dupa meciul de sambata viitoare, sa il postez si pe celalalt. Mi-e ca pana atunci o sa vina iarna.


p.d.s. 22 – fotbal


Tot ezitam: sa pun poemul cu Rapid, sa pun poemul cu Zidane… Ala cu Rapid nu ma deranja ca era prea pro Rapid, mai nasol e ca era si cam anti Dinamo. Nici chiar asa. Celalalt, cu Zidane… iar Zidane?! Numai ca iata, nici de data asta nu trec de meciul de baraj poemele lui Marius Ianus (data trecuta a fost cand cu criza). De fapt trecusera, eram sigura ca o sa fie poemul cu Zidane (celalalt era prea de tot) dar am fost in seara asta la o lectura de poezie romaneasca – de fapt in noaptea asta, a tinut pana la 3 a.m. – si mi-am luat si cateva carti (chiar si carti de la Vinea, cartile alea de negasit). Printre ele, antologia nasturi in lanul de porumb. Rasfoind-o acasa dau peste poemul perfect, care ma salveaza de Rapid si de Zidane. Iata-l:

meciul


v. leac

.vreau să vă povestesc despre padure şi despre ozon


despre terenul de fotbal de la marginea
pădurii pe care noi l-am numit aşa
în fugă în timp ce făceam echipele
terenul a demonstrat că suntem
într-o formă de zile mari
ei bine, vreau să vă spun şi câte ceva despre
cimitirul de lângă marginea pădurii
vecin cu terenul de fotbal
şi despre cei care stau cu capul spre răsărit – galeria
noastră – care-şi flutură ca de ziua naţională
coroanele lor din plastic
noi jubilăm de fericire şi marcăm gol dupa gol
până şi câinele din cătun pe care John l-a botezat – John
dă din coadă şi se bucură de meciul ăsta
ca şi cum i-am fi dat plăcintă cu brânză
a venit seara şi noi jucam şi râdeam şi tabela de marcaj se
schimba mereu
şi râsul nostru era parcă dintr-un film în care doar ecoul râsului
se aude
numai coroanele de plastic se vedeau cum se ridică
şi coboară la marginea pădurii
Cristul din tablă aşa ruginit cum era în mijlocul
cimitirului cu coroană de plastic pe cap părea un lider de
galerie
nici nu ne sinchiseam
jucam în continuare pasam şi marcam
spre deliciul galeriei
umbra copacilor s-a întins peste teren
John lătra
nici nu am observat când mingea se pierduse în pădure.

p.d.s. 23 – glasses


Credeam ca n-o sa postez nimic azi, nu prea stiam exact ce poezie sa pun (acel Matei Calinescu de la ultimul baraj parca ar merge un pic mai incolo) asa ca am zis sa fac o pauza. Si cum faceam eu pauza, m-am apucat sa rasfoiesc The Portable Dorothy Parker si m-am trezit razand in hohote si zicand ca e musai sa pun ceva pe blog pe post de pds. Ma hotarasem deja ca azi e zi fara pds, asa ca n-o sa postez ceva lung si nici mai multe poeme scurte, ci doar cea mai scurta poezie din carte:

News Item


Men seldom make passes
At girls who wear glasses.

(Mai multe poeme gasiti aici, iar asta e site-ul Dorothy Parker Society.)


p.d.s. 24 – cu poeti si poete


Tema de azi mi-a placut foarte mult: “poeţi despre… poeţi. Să vedem cum se văd ei pe ei. Dar nu la modul abstract, ca entităţi textuale, ci concret-biografic. Cu nume şi detalii dezvăluitoare. Sau… învăluitoare?!” E propusa de Teodora si ma gandeam ca-mi va fi usor sa aleg ceva, doar toti poetii scriu despre poeti, nu? Dupa care mi-am dat seama ca-i cam greu, trebuie sa ma limitez la poetii romani tineri fiindca ale lor sunt cele mai multe dintre cartile de poezie pe care le am in biblioteca. Mai bine-asa, ca-i frumos cand e vorba despre oameni pe care ii vedem in carne si oase, ba chiar mai vin si comenteaza pe bloguri. Insa am asteptat sa posteze Teodora prima fiindca la ultimele teme am fost la un pas de a posta amandoua aceleasi poezii. Acum ca a postat, hai si eu.

Deci pentru azi un pic de v. leac din Dictionarul de vise (care musteste de poezii cu poeti, asa ca a trebuit sa fac o selectie):


dicţionar de vise I


(fragmente)

pe urmă am visat-o pe miruna vlada,


venea de la piaţă. a lăsat coşurile jos
şi m-a sărutat zgomotos.
mi-a arătat ce os a cumpărat.
chilipir, a zis, nu alta,
şi a plecat.

——————————————————————————

eram eu, dan coman şi omul din atlantis,
ne plimbam pe fundul oceanului.
omul din atlantis locuia într-o epavă de lux.
- luaţi-vă cerneală şi haideţi înăuntru, a zis omul din
atlantis.
şi eu şi coman am rămas blocaţi când l-am văzut pe
sebastian sifft
în faţa unor supercalculatoare.
- ce faci aici, sebastiane? a zis coman.
- aici lucrez, dar să nu mai spuneţi la nimeni că
m-aţi văzut.

acum câteva nopţi l-am visat pe sociu.


stăteam amândoi pe o bancă în parc,
beam vodcă şi jucam fazan.
el câştiga mereu.
pe urmă am aterizat pe o plajă plină cu femei goale.
îi zic lui sociu: le vezi pe bunoacele alea trei de acolo?
le cheamă: Diana Geacăr, Andra Rotaru şi Livia Roşca.
- hai să mergem la ele, a zis sociu.
- hai, da’ n-am slipul pe mine, am zis eu.
- nici io. stăm în curul gol, a zis sociu.

l-am visat pe constantin vică,


stătea cocoţat pe o scară la biblioteca naţională,
selecta cărţi: asta e proastă, asta e proastă, asta e
proastă
- de două luni stau aici pe scară, vasile, şi nimeni nu
mă bagă în seamă.
- mă, vrei să-ţi aduc ceva de la chioşc?

- dar pe komartin nu l-ai visat?


- l-am visat.
avea un ciocănel în mână şi tot lovea în istoria literaturii
române.
o lovea şi asculta cu urechea.
- are fisuri mari, vasiliscule, a zis. trebuie s-o repar.
hai că am treabă, ne mai vedem noi.

(Am o singura problema: cine e Sebastian Sifft? Ca eu nu stiu. )



Yüklə 393,92 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   23




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin