Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană


VIAŢA MUSULMANULUI. PRACTICI ŞI OBICEIURI



Yüklə 1,2 Mb.
səhifə16/63
tarix25.01.2022
ölçüsü1,2 Mb.
#113902
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   ...   63
266541327-IFR-Jurcan-Lumea-Religioasa-Contemporana

VIAŢA MUSULMANULUI. PRACTICI ŞI OBICEIURI.


1.Circumciziunea (kitan).

Despre această practică nu se vorbeşte în Coran, ea fiind o practică împrumutată din Vechiul Testament, unde se ştie că Avraam s-a circumscris în urma legământului cu Dumnezeu. Ca urmare au fost circumscrişi şi fiii săi, Isaac şi Ismail, fiul roabei sale, Agar, din care se vor trage ulterior arabii. Ea este văzută ca o practică a purificării, dar în acelaşi timp se pare că practicarea ei este benefică şi din punct de vedere igienic, de vreme ce posibilitatea apei şi deci a unei toalete zilnice este foarte redusă. Circumciziunea se realizează în ziua a şaptea de la naştere dar uneori la 3, 5, 7 sau 10 ani, depinde de regiune şi de tradiţie. Operaţia se realiza la mai mulţi băieţi deodată de către bărbier iar mai târziu de către doctor, iar cheltuiala o suporta cel mai bogat dintre părinţii copiilor.

Chiar şi fetele puteau fi circumscrise, ceea ce explică frigiditatea la un mare număr de femei musulmane.
2.Evlavia musulmanului în expresiile lui zilnice

Centrul existenţei cotidiene a musulmanului îl reprezintă moscheea şi slujba religioasă. „Un musulman, zice cercetătorul Udo Tworuschka, trebuie să se gândească la Allah de dimineaţa până seara”71. De aceea viaţa lui are în vedere ideea de ibadat, adică de evlavie. Dimineaţa când el se scoală el rosteşte „subhanallah” (Allah fie lăudat) iar atunci când întâlneşte pe cineva îl salută cu expresia „As-salamu alaikum” (pacea fie cu tine) şi se răspunde cu „Wa-alaikum salam” (de asemenea pacea să fie şi cu tine). Zilnic se aude în gura musulmanului expresia „în numele lui Allah, Cel milostiv” (Bismillah). Dacă se încheie o lucrare atunci musulmanul rosteşte mulţumirea „alhamdu lillah” (lăudat fie Allah). Foarte des se aude şi afirmaţia „inshallah” (dacă Allah doreşte), care nu are o conotaţie fatalistă.


3.Interdicţiile alimentare în islam

La musulmani nu se consumă carne de porc sau vin, nici sânge care sunt interzise (haram). Porcul era considerat necurat, ca toţi semiţii, fiind simbolul murdăriei. De fapt, este vorba şi despre o practică de igienă alimentară, deoarece carnea de porc este una din cele mai grele cărnuri pentru stomac, iar a consuma această carne în acele zone extrem de calde era foarte periculos. De asemenea, era considerat haram (interzis) orice carne care nu era preparată după prescripţiile islamului. Asta însemna a se cerceta provenienţa animalului, dacă este curat sau necurat, spălarea pe mâini şi pe gură înainte şi după masă, precum şi rostirea rugăciunii de mulţumire („lăudat fie Allah care ne hrăneşte şi potoleşte setea noastră şi ne-a făcut slujitorii săi ascultători”).

Vinul se considera că provine de la diavol, care ameţeşte minţile oamenilor pentru a-i îndepărta de Allah. Au apărut discuţii aprinse cu privire la întrebarea “ce este vinul?” Se pare că vinul de curmale se bea totuşi de către musulmani. De asemenea, se punea problema dacă băuturile spirtoase sunt interzise sau nu, deoarece ele nu se produc prin fermentare. Unii mistici islamici acceptau vinul ca o posibilitate de a realiza transa eliberatoare.
4.Căsătoria

Nu are nimic religios din ceea ce se crede a fi un act religios, ci ea apare ca un contract, în care nu Allah este important, cât mai ales înţelegerea mirelui cu părinţii şi fraţii miresei cu privire la dota pe care mirele trebuia să o plătească miresei. De această dotă nu se poate atinge nimeni decât mireasa, care o primeşte, atunci când consideră ea. Dota reprezintă garanţia unui ajutor în cazul în care soţul moare în luptă sau dintr-un alt motiv.

Contractul de căsătorie se semna în prezenţa a doi martori iar dacă soţia dorea să se stipuleze în contract că nu doreşte ca soţul ei să se mai căsătorească cu altă femeie, acest lucru trebuia respectat. Kadiul sau judecătorul verifica autenticitatea acestui contract nupţial şi rostea o binecuvântare asupra mirilor. El vestea de asemenea suma pe care mirele a dat-o ca dotă pentru mireasă. A doua zi avea loc, după noaptea nunţii, Walima, adică sărbătoarea fidelităţii miresei, a cărei cămaşă de noaptea trebuia să fie arătată pentru a se dovedi fecioria ei. În general, în cadrul nunţii şi a familiei fiecare membru are poziţia sa bine determinată: bărbatul se îngrijeşte de întreţinerea familiei, el fiind de cele mai multe ori singurul salariat al familiei, iar femeia sau femeile au grijă de copii. Divorţul în mod principial se poate realiza, deşi Mohammed l-a numit „cea mai rea aprobare în faţa lui Allah”.
5.Moartea

Moartea este poarta de trecere a credinciosului spre Allah, deoarece credinţa lor este că „noi suntem ai lui Allah şi ne vom întoarce la el” (Sura 2,151). Această expresie este spusă de către orice musulman, atunci când aude că cineva cunoscut a murit. Înmormântarea este un moment colectiv, la care participă toată comunitatea musulmană locală. Trupul mort este apoi spălat şi îmbrăcat într-un linţoliu alb. În urechea mortului se rosteşte mărturisirea de credinţă: „nu este alt dumnezeu afară de Allah iar Mahommed este profetul lui”. În ziua înmormântării care poate fi a doua zi sau chiar în ziua respectivă72, trupul este dus pe o targă, mai recent în sicrie, de către apropiaţii mortului, de-a lungul străzii până la cimitir. Aici i se rosteşte o slujbă de înmormântare, după care mortul este depus în groapă cu faţa aplecată spre dreapta, în direcţia cetăţii Mekka.


SĂRBĂTORILE RELIGIOASE

În ceea ce priveşte sărbătoarea la musulmani, trebuie reţinut că aceştia au două praznice principale:

1.Sărbătoarea Ruperii Postului, (Id al-Fitr, în limba turcă Seker Bairam – sărbătoarea dulce sau a zahărului). Acum se prăznuieşte sfârşitul postului Ramadan, care se marchează printr-o rugăciune a întregii comunităţi. Se fac vizite pe la cei dragi, ceea ce în timpul postului era interzis, oferindu-se cadouri celor dragi. Fiecare musul-man este chemat acum să aibă grijă de cei mai săraci ca el şi să le ofere şi lor daruri. Sărbătoarea ţine trei zile şi reprezintă chemarea la a aduce mulţumiri lui Allah pentru darurile primite, dar mai ales pentru că Allah le-a dat posibilitatea de a ţine şi în respectivul an postul Ramadan. Tot acum, musulmanii sunt chemaţi să ierte orice supărare pe care confraţii lor le-ar fi făcut-o lor.

2. Sărbătoarea Sacrificiului (Id al-Adha, în limba turcă Kurban Bayram). Această sărbătoare are loc la încheierea pelerinajului la Mekka, deci este o sărbătoare legată de fiecare musulman în parte. Acum i se aduce lui Allah un berbecuţ ca şi jertfă, a cărui carne este consumată cu prietenii şi cu rudeniile. Prin această jertfă musulmanii arată lui Allah că sunt pregătiţi de jertfă ca odinioară patriarhul Avraam, care era în stare să îşi sacrifice pentru Dumnezeu pe fiul său, dar în cele din urmă a jertfit un berbec.

Pe lângă aceste mari sărbători mai există şi alte sărbători mai puţin importante, cum ar fi:

-Noaptea Privegherii este noaptea în care începe postul Ramadanului.

-Vinerea Despărţirii este ultima vineri din Ramadan, în care musulmanii îşi iau rămas bun de la postul de o lună, care a trecut.

-Noaptea călătoriei la cer, când se comemorează urcarea la cer a profetului. În ziua următoare, musulmanii se adună pentru a li se vesti adevărurile din viaţa profetului. Această sărbătoare are de asemenea conotaţii eshatologice pentru viaţa musulmanului.

-Ziua de naştere a Profetului, când de asemenea se prezintă viaţa lui Mohammed, considerat simbolul şi modelul musulmanului, al familiei şi al comunităţii islamice.

-Ashura este o sărbătoare pe care o ţin mai degrabă shiiţi, deoarece aminteşte de asasinarea lui Husseyn, fiul lui Ali, înmormântat la Karbala (Kerbela). Această sărbătoare are un caracter sângeros, deoarece în cadrul ei shiiţii se autoflagelează, tăindu-se cu cuţite pe cap şi pe corp, până la sânge. Este un simbolism al pătimirii lui Husseyn, dar şi a exprimării răutăţii ommeyade a lui Muawiya, care ar fi stat la baza acestui atentat. Musulmanii sunniţi, comemorează şi ei această sărbătoare, însă cu un alt înţeles: este o zi de post pe care ar fi introdus-o Mohammed, în Medina, atunci când a cunoscut de la evrei, semnificaţia sărbătorii de Yom Kippur73. În această zi la Kaaba se deschide templul, care este pe parcursul anului închis.




Yüklə 1,2 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   ...   63




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin