Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană

Isaak Luria a introdus o nouă idee în Kabbală şi anume cea de Ţimţum. „Acest termen însemna la început «concentrare» sau «contracţie», dar cabalişti îi dădeau sensul de «retragere». După Luria existenţa universului a fost posibilă printr-un proces de contracţie a lui Dumnezeu. Cum putea să existe lumea dacă pretutindeni era Dumnezeu?… Deci Dumnezeu s-a retras pentru a face loc lumii, părăsind ca să spunem aşa o regiune din interiorul Său… Prin urmare, primul act al fiinţei infinite (EN SOF) nu a fost o mişcare în afară, ci un act de retragere înăuntrul Fiinţei înseşi”¹⁰.

Doctrina Ţimţum se completează cu doctrina despre „Spargerea vaselor” (Shevirath Ha-Kelim) şi cu Tikkun, care înseamnă “restaurare”. Luminile care emanau permanent din pupilele lui En Sof erau primite şi înmagazinate în vasele sephirotice. Ultimele şase sephiroturi au ţâşnit cu putere din ochii lui En Sof şi au spart vasele care trebuiau să le înmagazineze. Ele s-au amestecat cu “cojile” sau cu răul îngemănat în materie, de aceea se impune purificarea acestor lumini sephirotice şi eliberarea lor de materia demonică. Procesul acesta de restaurare se numeşte Tikkun şi reprezintă sensul spre care se îndreaptă lumea.

O altă temă pe care o găsim la kabbalişti este cea a metempsihozei, care este considerată ca o parte a lui Tikkun, în baza căreia sufletele se reîncarnează în această ascensiune spre Divin.

MESIANISMUL IUDAIC

Mesianismul a constituit una din temele eshatologiei iudaice, care a căpătat diverse forme de interpretare. În contextul extremismelor la care se dădeau unele ţări creştine (expulzarea evreilor din Spania, 1429), tema mesianismului a căpătat proporţii nebănuite, deoarece lumea iudaică era permanent confruntată cu ideea iminentei veniri a unui salvator, care să le ofere o ţară şi o libertate, mult visată de ei.

Evreii care reuşiseră să rămână în Palestina, mai precis cei care reveniseră în această ţară prin acel proces numit Alia (revenire) trimiteau mesageri pentru a primi fonduri băneşti ca să supravieţuiască în această ţară destul de potrivnică. Unul din mesagerii acestor cereri, Sabbbatai Zwi (1626 –1676) a fost trimis în Egipt. Dar ajungând la Gaza, Natan Haazati, numit Nathan din Gaza, l-a considerat Mesia cel aşteptat şi s-a proclamat ucenicul lui¹¹. Astfel în anul următor, 1665 Sabbatai Zwi s-a auto-proclamat Mesia în faţa evreilor din Smirna. De fapt, Zwi avea un caracter labil din punct de vedere psihic, marcat prin excese de tristeţe, urmate de explozii de bucurie. Într-un astfel de extaz Nathan din Gaza reuşeşte să-l convingă pe Sabbatai Zwi că el este Mesia. Lumea evreiască a intrat în fierbere. La şase luni după proclamare Sabbatai Zwi pleacă la Constantinopol pentru a-l converti pe sultan la mesianismul iudaic. El este arestat de Mustafa Paşa (6 febr. 1666) şi ca să evite martiriul falsul mesia se converteşte la islamism. Evident exegeţii fideli lui Zwi au susţinut că, renunţarea la iudaism a lui Mesia şi acceptarea altei religii, ar fi asumarea răului până în profunzimile lui cele mai adânci, ca numai prin condamnarea trupului său, acesta putea să ajungă la lumea cea demonică pentru a elibera apoi sephiroturile încarcerate.

HASSIDISMUL

Un alt curent care a apărut în lumea iudaică, influenţat de ideile sabbatiste, a fost Hassidismul , apărut în secolele XVII-XIX. Iniţiatorul acestei mişcări a fost Rabbi Israel Baal Şem Tov (prescurtat Beşt sau Becht). Locul eruditului talmudist şi al iniţiatului kabbalist este preluat acum de ţadik, dreptul sau sfântul iudaic. Exegeza Torrei şi esoterismul Kabbalei îşi pierd acum întâietatea. Nu atât doctrina, cât mai ales personalitatea lui ţadik este importantă pentru evrei. Tema aceasta este influenţată de teologia părintelui duhovnicesc, din răsăritul creştin, care reprezenta o personalitate religioasă ce se impunea prin asceză şi nu prin exegeză. De asemenea, mai era şi influenţa lui guru, a maestrului oriental, cu care iudeii se familiarizaseră în ţările colonizatoare.

În a doua parte a secolului al XIX-lea hassidismul începe să decadă, din cauza abuzurilor de putere ale unor ţadiki, revenindu-se la prioritatea Torei.

CULTUL MOZAIC