Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană

Rosh Ha Shana marchează începutul anului nou, precum şi al ceremoniilor lunii Tişri. Ea evocă facerea lumii (Yom Harat Olam) care este denumită şi Ziua Judecăţii, deoarece, consideră ei, în această zi Dumnezeu va judeca întreaga omenire. Această zi este o zi de căinţă şi de meditaţie la judecata divină. Slujba de dimineaţă începe prin sunetul Shofarului (a unui corn de berbec), care aminteşte de jertfa lui Avraam şi evocă Creaţia, Revelaţia şi aşteptarea lui Mesia¹⁶. Rabinul şi credincioşii se îmbracă în alb, semn al purităţii omului în ziua judecăţii divine. După această zi urmează zece zile de sărbătoare, de căinţă, în care evreul cere mila lui Dumnezeu, prin Teffila (rugăciunea de iertare), prin Teshuva (căinţa) şi prin Tsedaka (acte de milă faţă de semeni).

Yom Kippur este cea mai sacră zi din ciclul sărbătorilor din luna Tishri. Acum toţi evrei, de la 13 ani trebuiesc să postească post negru. Acum se evocă Avoda, cea mai tensionată slujbă în care la evreii templului din Ierusalim, arhiereul stropea cu sânge chivotul sfânt din Sfânta Sfintelor şi se rostea numele de nerostit al lui Dumnezeu.

Succoth încheie ciclul sărbătorilor din luna Tishri, amintind de peregrinarea evreilor prin pustiul Sinai timp de 40 de ani. În curtea evreului credincios se ridică colibe de frunze în care evreii îşi petrec ziua de sărbătoare.

Pessah, Paştele, este prima dintre “sărbătorile de pelerinaj”, care sunt comemorate cu mare bucurie de către evrei. Denumit liturgic “vremea libertăţii noastre”¹⁷, paştile este o sărbătoare a familiei, care se deschide printr-o masă, seder, în cadrul căreia printr-o gestică sofisticată, prin imne şi povestiri, prin lectura din cartea Ieşirii privind exodul evreilor din robia egipteană, fiecare ia cunoştinţă că este nevoie ca omul să se considere ca unul care trebuie să iasă din robia egipteană, în fiecare an. Acum se consumă la masă matza, adică pâine nedospită, azimă şi se beau la masă 4 cupe de vin, în amintirea eliberării. A cincea cupă se lasă în speranţa unei izbăviri finale, din orice suferinţă a evreilor. Acest pahar este pus în cinstea profetului Ilie, care se presupune că prezidează masa¹⁸.

Hanuca, este cunoscută şi sub numele de “Sărbătoarea Luminilor” sau “Sărbătoarea victoriei”. Ea se celebrează la începutul lunii decembrie şi ţine opt zile, în amintirea purificării templului de către Iuda Macabeul, după înfrângerea lui Antioh IV Epifan (24 decembrie 165 îHr). Cu această ocazie toate casele sunt luminate, de aceea totul pare ca o mare de lumini, în cartierele evreieşti.

Purim, are loc zece săptămâni mai târziu pe 14 Adar, în amintirea salvării poporului evreu ajuns în robia babiloniană, care era să fie exterminat la instigarea lui Haman, un dregător imperial. Această sărbătoare este poate cea mai veselă, sărbătorindu-se cu mult zgomot la sinagogă. În cadrul acestei zile sunt acceptate chiar şi farsele, precum şi baluri mascate¹⁹. Mesajul este: pedespirea lui Haman şi bucuria evreilor, eveniment care este redat mai ales prin piese de teatru, jucate de către copii.
ETAPELE VIEŢII EVREULUI

1.Naşterea este marcată de practica circumciziunii, care este semnul legământului dintre Dumnezeu şi Avraam. În a opta zi băiatul este circumscris, moment în care se rostesc rugăciuni de binecuvântare (kuddush). Operaţia este executată de către specialistul comunităţii, mohel, astăzi însă ea se face de căte un chirurg, într-un mediu adecvat. Există la evrei credinţa că cei circumscrişi sunt asiguraţi de viaţa veşnică din cer²⁰. Băiatul primeşte numele odată cu operaţia de circumciziune, în vreme ce fetiţele primesc numele la primul sau la al patrulea sabat de la naştere.

2. Majoratul religios începe la băiat cu vârsta de 13 ani iar la fete la 12 ani. Băiatul este trecut acum în Minian, fiind considerat de acum membru al comunităţii evreieşti. Ceremonia de Bar Mitzva are loc la sinagogă, în care băiatul trebuie să citească şi să comenteze un text din Tora.

3. Căsătoria este unul din momentele binecuvântate de Dumnezeu, deoarece celibatul nu este idealul evreului. Pentru a putea realiza o căsătorie cei doi miri trebuie să fie evrei. Convertirea la iudaism este posibilă, dar nu încurajată. Slujba de logodnă se realizează sub “baldachinul nupţial” (huppa). După un prim kiddush (binecuvântare), logodnicul îi pune miresei verigheta pe deget, spunându-i “prin acest inel îmi eşti dată de soţie după Legea lui Moise”. Apoi se semnează Ketuba (contractul de căsătorie). La masă mirele sparge un pahar de vin, pentru a împleti în bucuria nunţii ideea de suferinţă a poporului evreu, în toată istoria lui.

4. Moartea este anunţată prin cuvintele “fie binecuvântat Judecătorul adevărului”, amintind de cuvintele lui Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”. După toaleta rituală, cadavrul este înfăşurat într-un cearceaf alb şi, până la îngropare, se citesc psalmi. Rugăciunea de înmormântare aminteşte de coborârea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Perioada de doliu se eşalonează, cu o intensitate descrescândă, pe parcursul unei săptămâni, a unei luni sau a şase luni.

Un alt lucru interesant este regimul de alimentaţie al evreului, care nu are voie să consume animale spurcate, ci numai animale rumegătoare cu copita despicată, păsări de curte şi peşti cu solzi şi aripioare. Alimentele trebuie să fie deci kasher, adică să corespundă cerinţelor Legii. De aceea există în fiecare comunitate un specialist care se ocupă cu tăierea cărnii. De asemenea, este interzis să se fiarbă carnea în lapte, deoarece este scris “să nu fierbi mielul în laptele mamei sale” (Deut.19, 21). De asemenea, în Evul Mediu era interzis să se bea vin nefabricat de evrei, practică pe care unii evrei o mai păstrează şi astăzi.

Situaţia actuală a evreilor

În ţara noastră prezenţa evreilor este semnalată în timpul lui Dimitrie Cantemir, când evreii puteau să aibă sinagogi oriunde în Moldova dar numai de lemn, nu de piatră²¹. În fruntea evreilor din Moldova se afla un mare rabin (Haham-Başa), care reprezenta comunitatea în faţa statului. În Muntenia exista un staroste al evreilor. În 1909 a luat fiinţă “Uniunea evreilor pământeni”, care cuprindea 87 de comunităţi evreieşti. După 1948 această grupare a purtat numele de Federaţia Comunităţilor Evreieşti, având ca organ publicistic, “Curierul Israelit”, devenit “Revista Cultului Mozaic”.

În lume există aproape 15.000.000 de evrei, din care 6 milioane trăiesc în USA, iar 4,5 milioane în Ereţ Israel. Situaţia de tensiune care există în Palestina, face ca această ţară să fie permanent confruntată cu fenomenul terorismului, pe de o parte, cât şi cel al epurării etnice, pe de altă parte, ceea ce duce la o stare de instabilitate, cu rezultate în viitor destul de imprevizibile. Probabil linia politică înţeleaptă va da şanse de existenţă meritorii atât evreilor, cât şi palestinienilor, altminteri, acest loc va fi permanenta alimentare a jihadului, concretizat în apariţie a diferitelor grupări fundamentaliste cu preocupări violente.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. 
   Brawn, L., Istoria vieţii evreilor, Bucureşti, 1944.
   
2. 
   Daniel, Constantin, Scripta aramaica, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1980.
   
3. 
   Gaudin, Philippe, Marile religii, Edit. Orizonturi şi Edit. Lider, Bucureşti, 1996.
   
4. 
   Goetschel, Roland, Kabbala, Editura de Vest, Timişoara, 1992.
   
5. 
   Gooding, David, Despre cortul întâlnirii, trad. Eugenia Roşianu, tipar Samuel S.R.L., Mediaş, 1992.
   
6. 
   Hârlăoanu, Dr. Alfred, Istoria universală a poporului evreu, Edit. Zarkony Ldt., Bucureşti, 1992.
   
7. 
   Idel, Moshe, Mesianism şi mistică, Edit. Hasefer, Bucureşti, 1996.
   
8. 
   Kasidowski, Z., Povestiri biblice, Bucureşti, 1970.
   
9. 
   Levi, Eliphas, Mistere Kabalei, trad. Maria Ivănescu, Edit. Antet, (fără loc şi an de apariţie).
   
10. 
    Papus, Kabbala, Editura Herald, Bucureşti, (fără an de apariţie).
    
11. 
    Schoeps, Hans Joachim, Jüdische Geisteswelt, Werner Dausien, Hanau, 1986.
    
12. 
    Scholem, Gershom, Cabala şi simbolistica ei, trad. Nora Iuga, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1996.
    
13. 
    Vasilescu, Diac. Prof. Dr. Emilian, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982.
    
14. 
    Lemaire, A., Histoire du peuple hébreu, PUF, Paris, 1992.
    
15. 
    Schmidt, Francis, Le pensée du temple. De Jérusalem á Qoumran, Ed. Seuil, Paris, 1994.