PREOŢII
Ei nu erau organizaţi în colegii sacerdotale şi nu aveau privilegii speciale. Abia ulterior, când jertfele I-au impus ca şi condiţii sine qua non, preoţii au început să crească în importanţă. Preoţia se va transmite apoi din tată în fiu şi va deveni o castă foarte bine determinată, cea a brahmanilor, a cărei influenţă se poate vedea şi astăzi în societatea indiană. Existau două categorii de preoţi şi anume: PUROHITA , care se ocupa cu serviciile religioase ale regelui, substituindu-l pe acesta în faţa zeilor. RITVIJAH – era preotul oficiant obişnuit, care avea diferite denumiri după funcţiile pe care le îndeplinea în cult. Astfel amintim:
a)HOTAR (“invocatorul”), era preotul care adresa imne zeilor. Ei trebuiau să aibă o voce frumoasă şi să cunoască multe imne pe de rost;
b)ADHVARYU – preotul care executa sacrificiul, îngrijindu-se de toate cele de trebuinţă sacrificiului (vase, animal de jertfă, etc.);
c)UDGATAR – era primul “cântăreţ” dintre preoţi. Acesta era cel care acompania cu cântecele sale imnurile recitate în cadrul sacrificiului;
d)BRAHMAN, care la început avea un rol secundar în cadrul sacerdoţiului, ulterior devenind un supraveghetor al sacrificiului, deoarece numai un sacrificiu corect realizat putea aduce roadele scontate, altminteri el putea atrage blesteme. De aceea o primă condiţie care I se cerea acestui preot era cunoaşterea pe de rost a Vedelor.
Dostları ilə paylaş: |
