Pr prof dr. George remete curs de dogmatică

XIV. DESPRE BISERICĂ

Învăţătura ortodoxă

Hristos care ne-a mântuit recapitulativ pe toţi, adunându-ne în chip actual în Sine, ne comunică treptat, trecându-ne prin stările prin care a trecut El, umanitatea Sa. Hristos mântuieşte pe oameni întrucât se extinde în ei, îi încorporează în Sine şi îi asimilează treptat cu omenitatea Sa înviată. Biserica este această extindere a lui Hristos în oameni, acest laborator în care se realizează treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel înviat. Mântuirea se obţine numai în Biserică, în organismul celor adunaţi în Hristos pentru că ea e câmpul de lucrare al harului ce izvorăşte din Hristos, adică al Duhului Sfânt care sălăşluieşte în umanitatea lui Hristos cea înviată şi din ea ni se comunică nouă.

Biserica este extensiunea socială a lui Hristos cel înviat. Dar Biserica însăşi nu se află deplin în starea de înviere - în care se află umanitatea personală a lui Hristos - ci numai tainic, prin anticipare. El se extinde în ea pentru a o duce treptat la starea Lui. Avem acest paradox: Hristos e în stare de înviere, dar extensiunea Lui socială e numai în drum spre starea de înviere. Biserica este Hristosul comunitar care reface necontenit drumul lui Hristos cel personal, fiecare persoană, cu fiecare credincios.

Omul se mântuieşte unindu-se cu Hristos, adică repetând drumul lui Hristos prin Sfintele Taine. Dar această trăire şi repetare a drumului Lui prin Sfintele Taine se face în mediul Bisericii, în acest câmp în care lucrează Hristos prin harul Său. Biserica e mediul vast în care vieţuieşte Hristos însuşi, pe care ea îl experiază prin Duhul Sfânt. Tainele nu sunt decât actele parţiale prin care se oferă fiecăruia viaţa dumnezeiască a lui Hristos din Biserică.

Biserica fiind viaţa noastră în Hristos, viaţa ei fiind creşterea noastră în Hristos, ea e organul mântuirii şi sfinţirii noastre.