2. Îndumnezeirea firii omeneşti în Iisus Hristos.
Îndumnezeirea înseamnă ridicarea firii umane la cel mai înalt grad de desăvârşire posibilă pentru ea, dar fără să-şi piardă calităţile proprii. Dogma aceasta este cuprinsă în definiţia dogmatică a Sinodului al VI-lea ecumenic: „Precum prea sfântul şi neprihănitul trup (sarx) al lui Iisus Hristos, fiind îndumnezeit (theótheisa), nu s-a nimicit ci a rămas în starea lui cea omenească, tot astfel aceasta fiind îndumnezeită nu s-a nimicit ci a rămas întreagă”. Trebuie să se ştie că nu spunem că trupul Domnului s-a îndumnezeit, că s-a făcut asemenea lui Dumnezeu în virtutea unei modificări sau schimbări a firii, ci, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, dintre firi una a îndumnezeit, alta a fost îndumnezeită. „Iar eu, zice Sfântul Ioan Damaschin, îndrăznesc să spun că a fost făcută asemenea lui Dumnezeu”. Îndumnezeirea înseamnă maxima ridicare şi perfecţionare a acestei firi, dar în limitele ei, şi nu lărgire la dimensiuni divine sau schimbare de natură. Ea primeşte daruri care o înalţă, daruri care se referă îndeosebi la cunoştinţa şi la voinţa naturii omeneşti.
Dostları ilə paylaş: |