Pr prof dr. George remete curs de dogmatică

Despre timpul venirii:

“Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte … până ce fărădelegea va trece peste margini … şi se va unge Sfântul Sfinţilor” (Daniel 9,24).

Naşterea în Betleem:

“Şi tu, Betleeme, cu nimic nu eşti mai mic între miile lui Iuda, căci din tine va ieşi Stăpânitorul peste Israel, iar obârşia Lui este din zilele veşniciei” (Miheea 5,1).

Naşterea din Fecioară:

“Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi îi vor pune numele Emanuel” (Isaia 7,14).

Intrarea în Ierusalim:

“Veseleşte-te, fiică a Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9,9).

Jertfa lui Mesia:

“A fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă şi-a dat viata ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi şi îşi va lungi viaţa” (Isaia 53,12).

Fiul primeşte domnia veşnică:

“Fiul Omului a înaintat până la Cel vechi de zile şi a fost dus în faţa Lui. Şi i s-a dat lui stăpânirea, slava şi împărăţia iar stăpânirea lui este veşnică” (Daniel 7,14).

Vinderea pe 30 de arginţi:

“Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei. Şi am luat cei 30 de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului” (Zaharia 11,13).

Patimile:

“El a fost străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat … “ (Isaia 53, 1-12).

Sfânta Scriptură subliniază cu tărie faptul că întruparea a avut loc “la plinirea vremii” (Galateni 4,4). Aceasta înseamnă că omenirea era pregătită pentru această venire. Întruparea a răspuns deci unor condiţii precise, care au fost următoarele:

1. A avut loc după ce omenirea a trecut printr-o istorie îndelungată, a cunoscut gravitatea păcatului şi neputinţa salvării prin forţele proprii.

2. Decăderea morală şi religioasă a fost suficientă, pentru ca acţiunea lui Mesia să combată răul din rădăcină.

3. Vestirea lui Mesia a fost făcută tuturor popoarelor, încât mântuirea putea să devină bun al întregii omeniri.

4. Omenirea a produs din sânul ei pe cea mai curată persoană, capabilă să nască pe Mesia, adică pe Maica Domnului.