Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

1. NATURA DREPTURILOR OMULUI
Primul dintre acestea are de a face cu natura drepturilor omului. Colectivistii si individualistii cad de acord asupra faptului ca drepturile omului sunt importante, dar nu se inteleg in ceea ce priveste cat de importante sunt si in special asupra originii acestor drepturi. Exista doar doua posibilitati in aceasta dezbatere. Fie aceste drepturi sunt intrinseci fiintei umane, fie sunt extrinseci, ceea ce inseamna ca, ori ea le poseda la nastere, ori ii sunt acordate dupa aceea.
Cu alte cuvinte aceste drepturi sunt ori hardware ori software. Individualistii cred ca ele sunt hardware. Colectivistii considera ca acestea sunt software. Daca drepturile ii sunt acordate individului dupa nastere, atunci cine are puterea de a face acest lucru? Colectivistii cred ca aceasta este una din functiile guvernului. Individualistii nu pot cadea la pace cu ideea, deoarece, daca statul are puterea de a acorda drepturi, atunci are de asemenea puterea de a le lua inapoi, si acest concept nu este compatibil cu libertatea personala.
Punctul de vedere individualist a fost exprimat foarte clar in Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii, care spune:
Sustinem aceste adevaruri ca fiind evidente prin ele insele, ca toti oamenii sunt creati egali, ca ei sunt inzestrati de catre Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, printre care se afla Viata, Libertatea si cautarea Fericirii. Ca pentru a asigura securitatea acestor Drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni…
Nimic nu poate fi mai clar decat atat. “Drepturi inalienabile” inseamna ca ele sunt in posesia naturala a fiecaruia la nastere, nu sunt date de catre stat. Scopul guvernului este, nu acela de a acorda drepturi, ci de a le asigura securitatea, a le proteja.
Prin contrast, toate sistemele politice colectiviste imbratiseaza punctul de vedere opus, cum ca drepturile sunt daruite de catre stat. Aici sunt inclusi nazistii, fascistii si comunistii. Este de asemenea doctrina Natiunilor Unite (ONU). Articolul 4 din Legamantul ONU, in problema Drepturilor Economice, Sociale si Culturale, spune:
Statele participante la actualul Legamant recunosc ca, pentru a beneficia de acele drepturi furnizate de catre Stat… Statul poate supune aceste drepturi numai unor limitari ce sunt determinate prin Lege.
Repet: Daca acceptam ca statul are puterea de a acorda drepturi, atunci trebuie sa cadem de acord ca are si puterea de a le lua inapoi. Observati formularea in Legamantul ONU. Dupa ce proclama ca drepturile sunt furnizate de catre stat, spune ca aceste drepturi pot fi supuse unor limitari “ce sunt determinate prin Lege”. Cu alte cuvinte, colectivistii de la ONU indraznesc sa spuna ca ne acorda drepturi si, atunci cand sunt gata sa ni le ia inapoi, tot ce trebuie sa faca este sa dea o lege ce autorizeaza acest lucru.
Comparati aceasta cu Declaratia Drepturilor [“Bill of Rights”, Amendamentele] din Constitutia Statelor Unite. Spune ca “Congresul nu va da NICI O LEGE care sa restranga dreptul libertatii de expresie, al religiei, al liberei asocieri, dreptul de a poseda arme…” si asa mai departe – nu exceptiile fiind determinate prin Lege, ci NICI O LEGE. Constitutia SUA da forma eticii individualismului. Legamantul ONU reprezinta etica colectivismului, si putem observa diferenta uriasa ce reiese de aici.